497 matches
-
avut efecte profunde asupra dezvoltării sociale în comunism, sistem ce se va prăbuși în 1989 și din cauza incapacității de a organiza și conduce societatea pe baza principiilor managementului social modern. Sociologia, știință critică și analitică, ar fi propus alternative la marxism-leninism, ideologia oficială. Sociologia a fost înlocuită cu materialismul istoric. Reinstituționalizarea sociologiei după 1965 a dus la cercetarea sociologică a unor realități noi edificate de proiectul comunist de dezvoltare. După cum subliniază autoarea, evoluția sociologiei postbelice în România se distinge prin paradoxuri
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
suprapun... Pentru individ, adică și istoric, națiunea este un absolut” (Nae Ionescu, Fenomenul legionar, Antet XX Press, București, 1993, p. 52). Sugestia că identitatea autentică este cea colectivă și nu cea individuală apropie, de fapt, ideologia extremei drepte de mesajul marxism-leninismului și al altor ideologii „revoluționare”. Același Nae Ionescu sublinia că o națiune nu va putea supraviețui și nu se va putea afirma decât în confruntare cu altele: „Caracterul națiunii: ofensiv și imperialist prin excelență, adică un organism care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
52 Ibidem, pp. 202-203. 53 În comunism, tineretul era educat "raționalist", cu lucrări în tiraje de masă precum Cugetări despre religie sau Biblia hazlie, cărora era greu să nu le dai dreptate, când găseai reflecții semnate nu doar de clasicii marxism-leninismului, ci și de Heraclit, Epicur, Cicero, Leonardo da Vinci, Ommar Khayyam, Th. Hobbes, Voltaire, Goethe, Shelley, Heine, Arghezi, Zola, N. Bălcescu, V. Hugo, M. Twain, B. Russel, V. Babeș, J. Swift, Anatole France, Giordano Bruno, Eminescu ș. a. m. d., într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost redus la minim. Elita comunistă a fost, de fapt, virtual dezintegrată. Cât privește ideologia, regimul Ceaușescu se întemeia pe o ideologie elaborată, cum sunt cele în general asociate regimurilor totalitare. O astfel de ideologie avea multe elemente tipice ale marxism-leninismului (accentul se punea pe proprietatea colectivă a mijloacelor de producție, articularea obiectivelor de natură utopică, industrializarea de masă etc.). În timpul anilor '80, creșterea sensibilă a tendințelor de sultan a slăbit funcția de conducere a ideologiei. În fapt, mesajul ideologic al
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
pături de activiști și al Conducătorului Suprem - dau substanță acestei asemănări. * ** Moștenirea Securității, brutalitățile și tot arsenalul de Încălcări ale drepturilor omului de care aceasta s-a folosit ca „tăiș al sabiei” În lupta dusă de Partidul Comunist pentru impunerea marxism-leninismului de nuanță stalinistă, apoi „dejistă” și la final „ceaușistă” nu au fost Întâmplătoare. Baza ideologică a acțiunilor violente Îndreptate Împotriva inamicilor regimului comunist fusese elaborată În mai multe scrieri de către V.I. Lenin, ideolog care nu a fost amendat vreodată de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în loc de sud-est, punct în loc de punct-virgulă sau locotenent în loc de general-locotenent. Alteori, omiterea unuia dintre termenii componenți este posibilă numai dacă uzul formei scurtate este anaforic sau deictic, conjunctural, cu șanse de lexicalizare reduse: democrații în loc de democrat-liberalii, general în loc de general-locotenent, marxism în loc de marxism-leninism, secerătoare în loc de secerătoare-legătoare, Cluj în loc de Cluj-Napoca, Tăriceanu în loc de Popescu-Tăriceanu etc. Nu poți spune mă duc la restaurant în loc de mă duc la vagonul-restaurant decât dacă te afli în tren sau ai de gând să te urci în el. Există totuși unele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
stare de ignoranță în legătură cu ce se întâmplă în propria sa țară și în restul lumii și reduc la minimum contactele fizice și intelectuale cu exteriorul. Realitatea este înlocuită cu noțiuni disparate din metafizică numite - destul de nedrept față de Marx și Lenin - marxism-leninism. Un guvern care își întrerupe propriul contact și cel al poporului său cu lumea exterioară devine prizonierul propriei sale propagande. El nu mai poate să urmărească o politică externă care să recunoască și cu atât mai puțin să respecte acele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poți să ai așteptări prea mari. Primul om al statului român nu a cunoscut nimic, dar absolut nimic, din filosofia adevărată. Altfel nu-mi explic monumentala sa gafă. Foarte probabil, Domnia Sa confundă filosofia cu malefica ideologie îndelung secretată de clasicii marxism-leninismului înainte de 1989. Din punctul meu de vedere, boala este mai gravă. Marea problemă este că mulți români gândesc ca el. În primul rând cei care i-au votat pe Vadim, Becali și pe EBA în Parlamentul European. Ignoranța voioasă și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Le Rocher, 2006]) și Communisme en France (Comunismul în Franța [ICES/Cujas, 2007]). Secvențele: Comunismul în chestiune; Momente cruciale: 1789-1871: Revoluțiile franceze; 1917-1922: Revoluția din Octombrie. Articole în dicționar: Adeziune; Asia; Bolșevic/bolșevism; Război civil; Omul nou; Internaționale; Lenin; Leninism/marxism-leninism/stalinism; Marx-Engels; Mișcarea comunistă internațională; Rivalități comuniste; Partid/partid-stat; Proces; Revoluționari ruși; Strategie/tactică; Teroare; Tito. BRICE COUTURIER, profesor de științe politice la Universitatea Marne-la-Vallîe și producător la France Culture (emisiunile „Dorință de Europa”, „Cauza comună”, „Contraexpertiză” și „Boabe de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției Franceze. Dacă, până în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Armata Roșie, fapt care a subliniat divorțul din ce în ce mai profund dintre societate și partidul-stat perceput ca un corp străin - „Ei și Noi”. și, mai ales revoltele societăților poloneză și ungară marchează eșecul îndoctrinării tineretului, obligat până atunci să urmeze cursuri de marxism-leninism*. Dacă PCF se menține pe poziții ortodoxe - el vorbește de „raportul atribuit lui N. Hrușciov iar l’Humanitî titrează, după zdrobirea insurecției: „Surâsul Budapestei” -, PCI* se angajează pe calea „policentrismului”, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistă contestației interne. în afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încheia un legământ mult mai solemn decât la intrarea într-un partid democratic, impunând chiar și sacrificarea propriei vieți în slujba „Cauzei”. Motivațiile adeziunii. Motivațiile adeziunii sunt multiple. Ea poate corespunde unui ideal fondat pe certitudinile unei doctrine comuniste: marxismul*, marxism-leninismul*, troțkismul*, maoismul* etc. Ea poate ține de o situație socială defavorizată care impune apărarea unor interese imediate, dar și de un sentiment al nedreptății, de dorința unei revanșe sociale ori chiar de răzbunare. Ea mai poate fi bazată și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Maurice Thorez se proclamă „cel mai bun stalinist din Franța”. Stalin a spus-o, de altfel: „Comuniștii sunt făcuți dintr-un material deosebit”, ei au sentimentul că aparțin unei avangărzi, unei elite însărcinate cu o misiune istorică, definită „științific” de către marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptă milenară - și milenaristă - pentru eliberarea omului. Aderentul devine continuatorul răscoalei lui Spartacus, al Revoluției Franceze, al Comunei din Paris, al mișcărilor revoluționare din secolul al XIX-lea și, mai târziu, al tuturor eroilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Patrice Lumumba” din Moscova, organizată după modelul școlii Leniniste și a Universității Popoarelor din Orient, create în anii 1920, va forma mai multe mii de studenți africani. Ea simbolizează voința sistemului comunist de a educa cadre locale în spiritul unui marxism-leninism adoptat mai mult sau mai puțin realităților locale. Când, la sfârșitul anilor 1950, numeroase foste colonii își dobândesc independența, URSS oferă liderilor lor naționaliști* un model alternativ celui al democrațiilor liberale, caracterizat prin hegemonia unui partid unic. Ea se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el critică alianțele încheiate în numele antifascismului* și consideră URSS* drept un „stat capitalist”. Stalin* reia criticile la adesea stângismului și se servește de ele în lupta sa pentru putere între 1924 și 1930. El impune o interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este aplicată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global de interpretare a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global de interpretare a lumii istorico-politice” (R. Aron) -, la ansamblul partidelor* comuniste, și apoi la întregul sistem comunist mondial. Funcțiile esențiale ale acestei ideologii sunt duble. în partidele-stat*, ea este în inima procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1968, propunerea de atrimite trupe în Vietnamul* de Nord... Evitând să se pronunțe cu claritate în favoarea URSS sau China* lui Mao*, el elimină facțiunile favorabile uneia sau alteia din aceste puteri, apoi teoretizează „policentrismul” în mișcarea comunistă internațională*, înlocuind marxism-leninismul* cu Ciuce - o ideologie care propovăduiește un socialism autarhaic și autosuficient. Izolarea sa diplomatică este agravată prin practicile la care se dedă: răpirea, în anii 1970, a unor cetățeni japonezi, acte de terorism* în cursul anilor 1980, fabricarea de droguri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezintă de asemenea o predilecție pentru formele impersonale - „s-a decis” -, precum și recurgerea repetată la stereotipii. Limba de lemn este limba ortodoxiei*, controlul limbii permițând controlarea gândirii. Ea se învață încă din școala primară, iar mai apoi la cursurile de marxism-leninism* care jalonează parcusul școlar și universitar. în cazuri extreme, limba se rezumă la lozinci, iar gândirea devine slogan; astfel, în China Revoluției Culturale*, „gândirea mao tzedun”, rezumată în Cărticica roșie este hrana intelectuală obligatorie; și în Cambodgia khmerilor roșii*, mitingurile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în acest registru, ea cunoaște variațiuni nelimitate ca număr, așa cum o arată și aceste chemări ale lui Vîșinski, procurorul proceselor* de la Moscova: „Trageți în acești câini turbați![...]. La dracu’ cu hultanul Troțki ale cărui bale veninoase întinează marile idealuri ale marxism-leninismului! Să nu li se mai permită să facă rău acestor fățarnici, acestor măscărici, acestor pigmei nemernici, acestor javre, acestor potăi, care îndrăznesc să-și arate colții elefantului![...]. Să terminăm odată cu aceste jalnice corcituri de vulpi și de porci, cu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dictatură avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre 1899 și 1923 (45 de volume în ediția franceză a Operelor sale). Acest model se referă la ideologie*, la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie asupra „construcției socialismului într-o singură țară”, care ia act de neizbucnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își încoronează această teorie publicând în 1938 Materialismul dialectic și materialismul istoric - o viziune sumară și mecanicistă a marxismului - și Tratat de istorie a PC(b)US - o rescriere pro domo a istoriei bolșevismului. își completează opera de transformare a marxism-leninismului în dogmă publicând Probleme ale leninismului, o culegere îmbogățită mereu cu noi reflecții pe marginea problemelor de actualitate. După război, el le adaugă unele teorii extreme, cum ar fi teoria celor două științe*. între 1928 și 1943, releul acestei ideologii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tulbură apele. într-adevăr, în raportul său „secret”', Hrușciov se sprijină pe Lenin pentru a-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
combatanți turci din Devrimci Sol și se aliază cu ASALA armeană. Foarte slăbit în urma confruntărilor cu armata turcă, OȘalan declară în 1995 o încetare unilaterală a focului, acceptă ideea unei autonomii kurde în sânul unui sistem federal turc și abandonează marxism-leninismul*. Dar în 1997-1998, PKK e zdrobit din punct de vedere militar, OȘalan este expulzat din Siria și capturat de turci în februarie 1999. în aprilie 1999, PKK își ia numele de Congresul pentru Libertate și Democrație a Kurdistanului, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]