344 matches
-
și pe 14 dintre oamenii lui, au rănit pe alți trei și au reușit să respingă atacul unor detașamente turcești. Pe 18 mai, când Yusuf a aflat de evenimentele din Polygyros și de izbucnirea revoltelor și în Chalkidiki, a ordonat masacrarea a jumătate dintre ostatici. Unul dintre turcii martori oculari ai masacrului a lăsat o descriere a represaliilor lui Yusuf. Conform acestuia, pe parcursul întregii zile și nopți, pe străzile din Salonic nu se auzeau decât răcnete și vaiete, în condițiile în
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
cele din Chios, din insula Psara, Tripollitsa și Navarino. Istoricii s-au împărțit în două tabere: unii dintre ei afirmă că se poate considera că grecii nu au făcut decât să răspundă la acțiunile agresive ale turcilor (așa cum au fost masacrarea grecilor din Tripoli) în timp ce alții consideră că a fost vorba de atrocități separate, care au izbucnit odată cu izbucnirea revoluției. În timpul războiului, zeci de mii de civili greci au fost uciși, au fost lăsați să moară de foame sau boală sau
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
frunte cu premierul Ion Antonescu. Pogromul de la Iași s-a considerat o gravă eroare și oroare, care nu a avut justificare, chiar dacă lucrurile s-au complicat din cauza implicării unui comandant SS german, în calitate de aliat. Despre acceptul sau opoziția regelui la masacrarea evreilor, nu s-au clarificat lucrurile, s-au ocolit cu mare atenție. Nu a răspuns nimeni la întrebarea, de ce, sau nu avem voie să știm adevărul. Deși complice la masacrele din Transnistria și Iași, fiind, totuși, regele României, monarhul a
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
țara într-un nesfârșit lanț de vărsări de sânge, jafuri și abuzuri”. Ei au fost acuzați că ar fi orchestrat în mod deliberat intrarea Turciei în război „prin folosirea unor șiretlicuri și mijloace înșelătoare”. Au fost, de asemenea, acuzați de „masacrarea și distrugerea armenilor” și de încercarea de „a strânge averi pentru ei înșiși” prin „jefuirea și prădarea” victimelor de averile lor. Rechizitoriul a susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
război „prin folosirea unor șiretlicuri și mijloace înșelătoare”. Au fost, de asemenea, acuzați de „masacrarea și distrugerea armenilor” și de încercarea de „a strânge averi pentru ei înșiși” prin „jefuirea și prădarea” victimelor de averile lor. Rechizitoriul a susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea a pronunțat verdictul pe 5 iulie 1919: Talaat, Enver, Cemal și Dr. Nazim au fost condamnați la moarte în contumacie. Cu toate acestea, britanicii erau hotărâți
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
un tribunal german, pe motiv de nebunie temporară cauzată de experiența traumatizantă prin care trecuse în timpul genocidului. Talaat Pașa a fost condamnat moral în întreaga lume pentru rolul său de frunte în Genocidul Armean. El a fost găsit vinovat de masacrarea armenilor și condamnat la moarte în contumacie de un tribunal turc în data de 5 iulie 1919. Comentând atrocitățile (violarea, torturarea și uciderea armenilor) petrecute pe scară largă în Turcia, ambasadorul SUA în Imperiul Otoman Henry Morgenthau a scris în
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
într-o acțiune concentrată împotriva puterii imperiale. Tronul suveranului a fost salvat numai de sângele rece arătat de împărăteasa [[Theodora]] și de calitățile de commandant ferm ale generalului [[Belizarie]]. Armata, credincioasă lui Belizarie, a înăbușit răscoala numită "Nika", numai după masacrarea a 40.000 de rebeli în incinta "Hipodrom"-ului. Un al doilea eveniment sângeros, de mare amvergură, l-a constituit masacrarea pe suprafața fostului "Hipodrom" a 30.000 de ieniceri, în anul 1826, din ordinul sultanului Mahmud al II-lea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de calitățile de commandant ferm ale generalului [[Belizarie]]. Armata, credincioasă lui Belizarie, a înăbușit răscoala numită "Nika", numai după masacrarea a 40.000 de rebeli în incinta "Hipodrom"-ului. Un al doilea eveniment sângeros, de mare amvergură, l-a constituit masacrarea pe suprafața fostului "Hipodrom" a 30.000 de ieniceri, în anul 1826, din ordinul sultanului Mahmud al II-lea. Ienicerii deveniseră o plagă pentru statul otoman și o sursă de permanente vesacțiuni împotriva personalităților din guvern și chiar a sultanilor
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
transferurilor forțate ale populației ucrainene din Polonia Populară în Teritoriile Recuperate din anul 1947. Operațiunea a fost declanșată la inițiativa autorităților comuniste poloneze și a avut ca scop eliminarea bazei de sprijin a Armatei Insurecționale Ucrainene, care fusese implicată în masacrarea polonezilor din Volânia și Galiția răsăriteană. Aproximativ 200.000 de civili care locuiau în regiunile munțilorBieszczady și Beskizii de Jos au fost mutați cu forța așa-numitele Teritorii Recuperate (teritorii cedate Poloniei de către Germania în conformitate cu înțelegerile de la Ialta). Operațiunea a
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
și ucraineni. a fost descrisă drept purificare etnică de mai multe surse occidentale, poloneze și ucrainene. Obiectivul declarat al operațiunii era lupta împotriva Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), aflară în conflict deschis cu Armia Ludowa și care se făcea vinovată de masacrarea civililor polonezi din unele din teritoriile de sud-est ale țării în perioada de sfârșit a celui de-al doilea război mondial. Pretextul oficial al declanșării Operațiunii Vistula a fost oferit guvernului de la Varșovia de asasinarea pe 28 martie 1947 a
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
O biserică ucraineană greco-catolică abandonată în Królik Wołoski]] Operațiunea Vistula a rămas, (alături de represiunile împotriva [[ucraineni]]lor în teritoriile controlate de polonezi după încheierea [[Războiul Polono-Ucrainean|războiului polono-ucrainean]] și împărțirea Ucrainei prin [[Tratatul de la Riga (1921)| Pacea de la Riga]] sau [[Masacrarea polonezilor din Volânia|masacrarea populației civile poloneze]] de către [[Armata Insurecțională Ucraineană]] în timpul celei [[al Doilea Război Mondial|de-a doua conflagrații mondiale]]), ca o rană nevindecată în relațiile complexe și tumultoase dintre polonezi și ucraineni. Pe 3 august 1990, [[Senatul
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
abandonată în Królik Wołoski]] Operațiunea Vistula a rămas, (alături de represiunile împotriva [[ucraineni]]lor în teritoriile controlate de polonezi după încheierea [[Războiul Polono-Ucrainean|războiului polono-ucrainean]] și împărțirea Ucrainei prin [[Tratatul de la Riga (1921)| Pacea de la Riga]] sau [[Masacrarea polonezilor din Volânia|masacrarea populației civile poloneze]] de către [[Armata Insurecțională Ucraineană]] în timpul celei [[al Doilea Război Mondial|de-a doua conflagrații mondiale]]), ca o rană nevindecată în relațiile complexe și tumultoase dintre polonezi și ucraineni. Pe 3 august 1990, [[Senatul Republicii Polone]] a adoptat
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
a schimbat drastic politicile față de indieni. El a lansat un război genocidar împotriva comanchilor și a invadat chiar Comancheria. Ca răspuns, comanchii au atacat Texasul într-o serie de raiduri. După ce tratativele de pace din 1840 s-au sfârșit după masacrarea a 34 de căpetenii comanche în San Antonio, comanchii au lansat un atac major în adâncul Texasului, atac cunoscut sub denumirea de Marele Raid din 1840. Sub comanda lui Potsanaquahip, 500-700 de călăreți comanche au coborât pe valea Guadalupe, ucigând
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
Tancred s-a raliat unchiului său, Simon de Taranto, cei doi luând cu asalt palatul regal, capturând pe regele Guillaume I "cel Rău", ca și pe soția acestuia, regina Margareta de Navarra și pe cei doi fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo. La început, cel mai mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron a lui Simon însuși
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
de orice de propria supraviețuire și s-a străduit să rămână echidistantă în conflict. Partizanii sovietici s-au bucurat de un sprijin slab din partea populației statelor baltice. Acțiunile controversate ale partizanilor au afectat populația civilă din regiune, precum au fost masacrarea civililor polonezi din Kaniūkai sau distrugerea întregului stat Bakaloriškės. Mișcarea de rezistență antisovietică din statele baltice, cunoscută ca „frații pădurii”, apărută imediat după reocuparea statelor baltice în 1944, și unitățile lituaniene de autoapărare (1941-1944) au intrat deseori în conflict cu
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările și-l acuză de "masacrarea mascată a picturii". Artistului i se reproșează faptul că știe numai să schițeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
murit fără urmași și a fost succedat la tron de vărul său orbit de Coloman, Béla al II-lea. În timpul domniei lui Béla, regatul a fost administrat de soția lui, Elena de Rascia-Vukanovici, care a ordonat la un moment dat masacrarea tuturor potențialilor rivali și dușmani ai regelui. Boris Kalamanos, care era fiul nerecunoscut al soției adultere a regelui Coloman, a încercat fără succes să acceadă la tron cu ajutorul militar al inamicilor Ungariei, incursiunile sale armate desfășurându-se fără un sprijin
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pentru destinderea încordării, tradiționala echipă de realizatori, și încă un film de aventuri (cu „va urma” și el, peste câțiva ani) a fost gata”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Anchetând masacrarea deținuților comuniști de către legionari, Moldovan îi descoperă pe adevărații responsabili ai asasinării celor 70 de prizonieri de la Jilava. Cu prilejul anchetei, în contrast cu lașitatea celor din jur, comisarul e impresionat de bravura și patriotismul comunistului Pârvu, care-i lărgește orizontul politic
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Samothraki a fost ocupată de către Imperiul Otoman, iar în timpul dominației acestuia insula a fost numită "Semadirek". În timpul războiului de independență al Greciei (1821-1831), în Samotraki a avut loc o răscoală a populației împotriva autorităților turce care s-a încheiat cu masacrarea celei mai mari părți ale populației. În 1913, ca o consecință a Primului Război Balcanic, Samothraki revine grecilor. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, insula a fost ocupată de bulgari pentru o scurtă perioadă de timp. Portul modern Kamariotissa
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
Filip de la Mănăstirea Pannonhalma. În cursul mării invazii tătare din 1241 a fost distrus și Cenadul. Călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, a descris evenimetul: În 1514 Gheorghe Doja cu răsculații săi români și maghiari a cucerit cetatea, a dispus masacrarea preoților, a dărâmat biserică și ars casele. În 1551 Cenadul este ocupat de turci, până în 1698. În această perioadă au fost alungați toți catolicii din oraș. Orașul a fost depopulat ajungând un sat. În 1758 este menționat ca primar, Avram
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
despre evenimente, despre viață. Nu am putut trece cu vederea uciderea a sute de mii de țărani și intelectuali români între anii 1945-1989 și am scris parte din volumul “CLIPE FURATE TIMPULUI”; nu am reușit să trec cu seninătate peste masacrarea a sute de scriitori și academicieni și am scris volumul “STELE UCISE”, arătând, bineînțeles, cu degetul, spre cei pe care eu îi consider vinovați (nu mai mult sau mai puțin, pentru că vinovăția este o noțiune singulară, limpede și precisă), indiferent
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
civilizației vest-europene și începutul feudalismului european. Momentul decisiv pentru istoria arabilor în Spania sau mai bine spus în Al-Andalus rămâne refugierea în această zonă a ultimului supraviețuitor al dinastiei omeyyade, Abd al-Rahman I, după preluarea puterii de către dinastia abbasidă și masacrarea familiei omeyyade în anul 750. Cinci ani mai târziu acesta fondează împreună cu partizanii săi Califatul de Córdoba și dinastia omeyyadă din Spania, care va exista până în anul 1031 când provincia Al-Andalus devine un mozaic de mici facțiuni numite taifas (sau
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
loiale lui Mustafa Kemal Pașa. Aceasta a fost prima bătălie importantă a Războiului de Independență al Turciei. După trei zile de lupte, forțele francize au fost obligate să abandoneze orașul și să se retragă. Forțele turce s-au dedat la masacrarea refugiaților armeni, care ajunseseeră aici după ce scăpaseră de atacurile turcilor din timpul Genocidului Armean. Retragerea controversată a francezilor și masacrarea armenilor care a avut loc sub ochii militarilor Parisului avea să fie numită mai apoi „Afacerea Maraș”. După capitularea Imperiului
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
de lupte, forțele francize au fost obligate să abandoneze orașul și să se retragă. Forțele turce s-au dedat la masacrarea refugiaților armeni, care ajunseseeră aici după ce scăpaseră de atacurile turcilor din timpul Genocidului Armean. Retragerea controversată a francezilor și masacrarea armenilor care a avut loc sub ochii militarilor Parisului avea să fie numită mai apoi „Afacerea Maraș”. După capitularea Imperiului Otoman în fața Aliaților în octombrie 1918, orașul Marash a trecut sub ocupația reunită a armatelor britanice și franceze (cea din
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
mitraliorii turci. Rapoartele vremii considerau că au fost uciși în acele zile aproximativ 16.000 de armeni, dar cercetări mai târzii au redus această cifră la 5.000 - 12.000 de oameni. Deși veștile despre atacurile împotriva armatei franceze și masacrarea armenilor au ajuns și la urechile reprezentanților aliaților din Europa, Înaltul comandament francez nu a făcut nicio declarație publică cu privire la vreun incident serios în zona sa de responsabilitate din Anatolia. În mediile militare franceze însă se manifesta o stare de
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]