244 matches
-
sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
wrong side of fifty": nu degeaba par a-mi repeta privirile jenate ale unora, tăcerile încăpățânate ale altora; prea târziu, lasă-te păgubașă, nu mai merită osteneală. Ce spui tu au spus alții, mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
discurs asupra fundamentelor spațiului public. Care nu coincide, așa cum solul nu coincide cu fructele, cu ceea ce se livrează, mediatic, sub aceeași sintagmă protectoare. Și nici - aici intervine o disociere importantă - cu ceea ce vulgata intelectualului umanist de la noi numește, cu un masochism aproape ne-disimulat, aberația specificului național. În schimb, ceea ce impune, cu fiecare articol, această sumă de Varietăți conexe este o raționalitate impecabilă, o logică fără discontinuități. Cine s-a mai gândit, în explozia de expresivitate intenționată a anilor din urmă
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
ieși din toate încurcăturile mundane grație jocului à deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea care
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
construit, cu migală neverosimilă, în jurul experimentului introspectiv. Nu cunosc multe exemple de introspecție - de asemenea proporții - în literatura română sau chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din punct de vedere estetic!), și își articulează, pe acest palier, întreaga strategie narativă. Povestea textului ca atare este interesantă și poate ilustra ea însăși, la rigoare, nevoia de introspecție a scriitorului. Primele notițe la roman au fost
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
nimeni care să aibă de-a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu mă simt mai bine, apare un soi de masochism compensatoriu, nu atît un smiorcăit psihologic de autocompasiune, cît o auto-dramatizare stoică, mută. Tragedia bolii neclare și efectele ei neclare asupra vieții devin reale, iar simțul diferenței, îndepărtarea treptată de lumea normală, e universal. Marea majoritate a viselor mele cu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
vârful bastoanelor pentru dezgroparea ignamilor, provocându-și astfel răni, iar sângele le inunda chipurile." șp.358ț). Spectacolul ce descrie durerea celor vii după cel gata să moară sau e deja mort atinge, de cele mai multe ori, pragul grotescului, prin scenele de masochism și vampirism: "după un minut au două, un alt bărbat se repede pe teren, urlând de durere și fluturând un cuțit din piatră. Imediat ce ajunge în tabără, își face incizii adânci de-a lungul coapselor, în mușchi, încât, incapabil să
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
dă cu părerea. Bunăoară, la ce bunuri și servicii să renunți, ca să-ți menajezi bugetul subțiat. Pe locul întîi, produsele de lux. O recomandare pertinentă. Pe locul doi, culmea, scris negru pe alb într-un ziar - ce-o fi ăsta, masochism? - cărțile, ziarele, revistele. Ca să vezi, nici vechiul clișeu cu înflorirea culturii în timpuri de criză (nu financiară, ce-i drept...) nu mai stă în picioare. Sau poate se gîndeau la cărțile de credit? Paranghelion 2009 La cumpăna dintre ani, cum
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător decît argintul străvechi al cumpătării" (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascinația Răului poate isca o voluptate de natura masochismului și exhibiționismului: "darea în vileag a daimonului, numirea atîtor plăgi ale spiritului / nu cunoaște nimic din voluptatea ce o încearcă cineva înfățișîndu-și părțile rușinoase ale sufletului" (ibidem). Și nu se află în chestiune doar Răul meschin, cel de toate zilele
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un fragment tipic pentru scrisul lui Șerban Foarță. Și în cele mai convenționale texte, poetul nu se poate abține să ,literaturizeze", să forțeze jocuri de cuvinte (,calupului"/ ,ca a lupului"), să complice inutil ceea ce putea fi
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
mai neghioaba ființă pe care o cunosc. Ar fi trebuit să plece de mult; cu mult înainte să înceapă totul. Zilnic promite s-o facă, dar, curios, cu fiecare schimbare de calendar se agață tot mai mult de locul ăsta. Masochism pur, îmi închipui. Se minte singură. Crede că dacă ar face contrariul - adică să plece și să mă părăsească - ar comite o detestabila trădare. Probabil crede că în locul ei aș face la fel. Nici gînd. O las să se mintă
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
plauzibil. A încerca să mai salvezi ceva din anii pe care, de bine-de rău, i-ai trăit și a ajunge, după un extenuant maraton, la un faliment individual. Iată cruzimea pe care și-o asumă acest Inventar al iernilor, iată masochismul de bună calitate în care plonjează, de foarte sus, fără precauții, un autor aproape necunoscut. Loisirul nu există, nici în lumea romanului, nici în litera lui. Imediat ce invadarea emoțională a intimității se relaxează, apare, masiv, dominator, cu caractere înclinate, știrea
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
primul război, folosit de gazde, probabil, “ca afiș în relația cu alte cinematografii comparabile (bulgărești, tadjikistane, turcești, nord-coreene etc.)” și care, în mai puțin de 10 secunde, adoarme (scenă trăită și povestită de regizor, ca multe altele, cu un fastuos masochism). La sfîrșitul proiecției deschide ochii, se ridică, “este exact atît de înalt cît este calculat să fie”, zice Pintilie, “și spune, privindu-mă în ochi, Wonderful. Apoi îmi întinde mîna, capul îi cade în piept, retezat, îl ridică instantaneu, îmi
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
mentor. Cultivată, cu darul asimilării de cunoștințe, fata se prezintă mândră, inaccesibilă. În realitate, sub învelișul de fragilitate se adună și la ea poftele. Nu-și dă seama însă că deznodământul nu poate fi îmblânzit. Conform înclinației spre obediență până la masochism se va prăbuși în capca-na unui cuceritor de duzină, care va exploata lipsa ei de inițiere și deruta pe planul sexual. În acest fel zugrăvite, personajele sunt un obiect de investigație, expuse într-un insectar de excentricități. Îmi aduc aminte
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
simt la largul meu. - În privința asta suntem o pereche foarte potrivită. - Am fi putut fi, dar n-ai vrut. Ce-i spui tu acestei Șoșa cât e ziua de lungă? - Nu vorbesc mult. - Ce e cu tine? Faci asta din masochism? - Nu, Betty, o iubesc cu adevărat. - Există lucruri pe care trebuie să le vezi pentru a le socoti reale. Altfel, sunt inimaginabile: tu și Șoșa... eu și Sam Dreiman... El, cel puțin, se simte bine printre amicii lui. Ridicând privirea
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
10 la sută. Nu mai citez indicii privind mortalitatea infantilă și speranța de viață, și nici pe cel privind inflația (unde ne depășește, din nou, doar semiluna turcă) pentru că ar însemna să transform acest exercițiu comparatism într-o ședință de masochism. în plus, mi-e teamă că articolul, pe care urmează să-l trimit prin internet, se va ciocni de singurul indice la care suntem imbatabili. Ca să fiu sadic, alegeți între aceste trei variante: a) prostia; b) prostia; c) prostia.
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
monedă curentă. M-aș referi doar la ura oarbă pe care câțiva indivizi lipsiți și de cultură, și de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul onorific al „Dilemei vechi” a avut masochismul (iartă-mă, Andrei!) de a publica într-un editorial ceea ce citise despre el însuși pe bloguri și pe site-uri. Oroare! Atacurile, tot on-line, dacă nu greșesc, care au urmat, nu se deosebeau cu nimic, în caracterul lor suburban și
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
a picturii europene, până la acel tablou al lui Guido Reni de la muzeul din Bologna, care tulbura în străfunduri pe homosexualul Mishima), este un simbol al cultului masochist al suferinței și, nu mai puțin, un recunoscut patron al gay-ilor. Relația dintre masochism și anumite forme de homosexualitate nu mai este de demonstrat. Amestecul de voluptate și durere se realizează în penetrația anală. Dar homosexualul de acest tip este masochist moral, nu numai pentru că acceptă și se fericește de relația în care este
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
sadomasochist. Autorul pedepsește lumea degradată în care i-a fost dat a trăi, tîrînd-o în fața imaginarului d-sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă de optzeciști la începuturile lor (faza cea mai frapantă a creației acestora), circumscrise terifianților ani ^80. Deoarece viața obștească n-a evoluat în sensul binelui
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
timp, în mod sincer, Albert nu se recunoștea deloc în personajul care vorbește: imaginea sa despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist, nu putea rezista ispitei de-a face spectacol, de a produce stupoare. Îl văd în casa lui, în septembrie 2003. "Sînt ca o plantă într-un borcan așezat pe marginea ferestrei. Trebuie să
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
set de norme etice, pe care își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
va dezmetici în urmă călătoriei întreprinsă în URSS, el se rușinează, - mărturisind acest lucru în Jurnal - că n-a muncit fizic în viața lui niciodată și că sentimentul burghez, culpabil, înaintea unui muncitor de rând, vestește o altă era... (E masochismul tipic intelectualității superioare, nu lipsită de vicii, o încercare de a se răscumpără...) Interesant totuși cum vedea comunistul Gide marxistul. Citez din Jurnal, FEUILLETS, Pagini regăsite, pag. 1289, ediția Pleiade: ,, Cred că cea mai mare parte a prestigiului de care
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o perpetuă tranziție dinspre dezastrul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Nimeni nu s-a întrebat cum de un autor care poate să se flageleze, zi de zi, atât de violent, mai găsește puterea de a scrie, în exact același interval de timp, Aripa dreaptă din Orbitor. Căci perioada în care masochismul lui Mircea Cărtărescu atinge apogeul coincide, fără vreun decalaj, cu munca răbdătoare la ultimul volum al teribilei sale trilogii. Și ca simplu exercițiu de stil, tot e greu. A-l pune însă în practică presupune, înainte de orice, o structură interioară
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]