182 matches
-
să ajungă Gălățanu,/ să se îmbrace ca Gălățanu,/ să facă dragoste ca Gălățanu.// Toate femeile vor alerga înnebunite să se culce cu el,/ toți copiii lumii vor fi copiii lui./ Toată lumea se va chema: Gălățanu". A doua e versiunea negativă, masochistă, propunînd cu aceeași cuceritoare nemăsură un personaj patibular: "Mult curaj i-a mai trebuit lui să scrie toate astea. Să le spună de-a dreptu'./ Multă nerușinare. Mult iresponsabilitate față de nație,/ care-o să intre, așa, cu măgăriile lui în
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
tot mai mult de avansurile făcute de instructor soției lui, ca și de cochetăria tovarășei de viață, bietul scafandru ar vrea să iasă odată din toată tărășenia, renunțând la noua și pasionanta experiență. Din jenă, dar poate și dintr-o masochistă curiozitate, el nu mai dă însă înapoi: "- Let's go! Și ne-am îndepărtat toți șase de mal, eu, soția mea, băiatul nostru, fiecare cu însoțitorul propriu. Apoi ne-am scufundat. La vreo trei metri adâncime, cam atât am gândit
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
a unei răscumpărări. Esteticul e compensația unei moralități suspecte din biografia scriitorului, pusă mereu sub semnul întrebării. Opera, ca rezultat, și chinul creației rebreniene, ca efort dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire, ale unei structuri psihologice masochiste. Jurnalele de creație ale fiecărui roman important, pline de grafice ale redactării dificile, cu nopți pierdute, tăieturi în text ca în propriul trup, așteptări sterile, transcrieri și retranscrieri, stau mărturie. Ele reflectă foarte bine plăcerea durerii creatoare.
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
De la primul contact cu forța, insolența, stranietatea versurilor tale, m-am simțit dependent de uraganul pe care mi-l transmiteau ele, învolburându-mi arterele și răscolindu-mi celulele. Ce altceva aș fi putut face decât să aștept cu o nerăbdare masochistă noile doze, căci de patru decenii ești dealerul meu de uimire. În tot acest timp, dar chiar în tot acest timp - spun asta cu gândul la atâția poeți care și-au pierdut suflul, s-au muiat, acomodându-se, conformându-se
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
un umor nebun, ca și cele din primul capitol intitulat sugestiv Fumatul. Zeno Cosini e dependent de nicotină și promite mereu că fumează ,la ultima sigaretta", dar, de fapt, reiterează scenariul ultimativ pentru a simți la nesfîrșit acea teribilă plăcere masochistă, încărcată de tensiunea interdicției. Episoadele sînt copiate cu fidelitate după biografia autorului, le găsiți ,autentic" expuse în corespondența, tradusă și la noi (Italo Svevo, Scrisori, selecție, note, traducere și prefață de Ștefan Crudu, Editura Univers, 1986). Am luat-o în
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
un ascendent cognitiv asupra celor care-i provoacă suferința: "Nedreptatea e necesară spiritului; îl întărește, îl purifică. În materie de luciditate, o victimă este întotdeauna mai presus de persecutorii săi. A fi victimă înseamnă a înțelege". Intervine și o notă masochistă: "Să fii adevărat înseamnă să rănești și să te rănești. Pot foarte bine să-mi fac rău singur". Într-o astfel de patetică viziune, adevărul nu e constructiv precum o formă a evidenței, pe filieră carteziană, ci bulversant, dureros, "un
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
criticul nostru, Ana Blandiana stabilește două direcții ale acestor memoriale autohtone, una spiritualistă, care-și găsește reazimul principal în căutarea lui Dumnezeu, în iluminarea izbăvitoare, al cărei prototip e N.Steinhardt, și alta a suferinței ca atrocitate închisă în sine, masochistă, inclementă, tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un memento pentru conștiința morală a națiunii, nu doar un best-seller", după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
incredulitatea funciară a românului cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu al
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
s-a supus unui program drastic: antrenamente dincolo de limita umanului, subalimentare, nerespectarea unor reguli de bază în ce privește recuperarea după efort. Drept urmare, hipermusculosul sportiv a suferit un atac cerebral. Cu acest prilej, am aflat câteva amănunte din viața de privațiuni aproape masochiste a culturiștilor. Nu e vorba doar de antrenamente chinuitoare, ci și interdicția de a bea, cu două-trei zile înainte de concurs, apă. Asta, desigur, cu scopul ca mușchii să fie umflați în ziua concursului... Nu sunt un adept al „naturalului cu
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
adaptabilă la orice situație, vag iresponsabilă, care trăiește din plin boema proletcultistă. O carte pe alocuri scandaloasă, dar obligatorie pentru toți cei care se mai întreabă cum a fost posibil ca scriitori importanți ai epocii să se pună, adesea cu masochistă voluptate, în slujba prostului gust și a imbecilizării programate. Nina Cassian, Memoria ca zestre, Editura Institutului Cultural Român, București, 2003, 370 pag.
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
bucurau numiții, porecliți aleși. Nu are rost să continuu cu lista beneficiilor uitării în cei cincizeci și mai bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba nebună căreia toate mormintele îi
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
de dincoace, aș vrea să-l scot la suprafață vorbind despre Barthes. Poate de aceea și titlul: „fîntîna barthesiană”. Sigur, e greu să ștergi cu buretele tot ceea ce Barthes echivalează cu teoria literară dură, cu rațiocinarea aparent abstractă, cu reflecția masochistă. Cred că, dincolo de scriitură, acest stil barthesian și, mai larg, francez nu mai are astăzi mulți sorți de trecere în canonul world literature. David Damrosch, recent invitat la Literele bucureștene pentru a fi distins cu titlul de Doctor Honoris Causa
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
de a sări în apă de la o înălțime apreciabilă și a certifica în acest fel bărbăția, test care l-ar include în rândul membrilor tribului liliputan de copii ai cartierului. Neputința de a sări, însoțită de un fel de încăpățânare masochistă, reflectă un caracter aparte, o tensiune între voință și rezistență care face din Ivan un personaj aparte, un suflet tare, cum ar fi spus Camil Petrescu. Tatăl sosit de nicăieri își ia fiii într-o excursie, însă nimic din această
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar prezenta cuiele unui pat de fakir. Voluptatea sa e una categoric masochistă: "azi trăsnetul/ în patul rîului va naște femeia mea din sud" ( Petic flămînd de infinit). Sau: "...o ploaie metalică îmi este căderea și în spatele/ fiecărui copac aud strigăt de bucurie:/ este Moartea sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
aflat la Grădina Zoologică girafa nu poate să existe în ciuda faptului că tocmai o privește. O autoneîncredere structurală ne dizolvă până și accesul la voluptatea clipei de triumf sau de justiție. Și, după cum se vede, de la plebeu la intelectual, reacția masochistă și defăimătoare este identică. Prin urmare, iată de ce nu e deloc ușor să fii român. Cum să te regăsești în atâtea fragmente de imagine, care mai de care mai contradictorie? Așa se face că românul suferă de narcisism, fie el
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
antirealism. Să fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
treaba asta. Filip începu să bănuiască unde bate Carol. De-a lungul conviețuirii cu el, învățase deja să i recunoască cursele și locul unde le întindea. Dar nu întotdeauna putea să le ocolească, iar câteodată nu vroia, din nu știu ce pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la 20, Gavrilă Marinescu, Dan Botta, Madgearu la 30, Preda, Nichita, Paleologu, Gina Patrichi și Mircea Nedelciu mai târziu... Cutreier cu privirea albumul coordonat de Radu Călin Cristea și observ că Paul Georgescu (în cămăruța căruia m-am lăsat cu masochistă fervoare, seri de-a rândul, asfixiat de fumul de țigară, fascinat de cinismul și sarcasmele sale) stătea pe aceeași stradă, Sf. Constantin, cu Cella Serghi și Felix Aderca, după cum mă doare comparația pe care inevitabil o faci între locuințele interbelicilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
folos dacă doamna ncestiune, în afar’ de alte puncte ‘numerate, care sînt puncte ‘sențiale, să nu se-nșele că celelalte puncte pe care le-am numerat sînt ‘sențiale... unde eram? — Mici nebunii ocazionale. — Bine. Nu aș vrea să fie o masochistă imaginară pentru că vreau să-i ofer durere imaginară, nu plăcere imaginară. — Mda. Ar cauza scopului. Așa că doresc o sadică imaginară mai slabă decît mine. Mda, dificil, dar aș putea să aranjez. Haide. Gloopy îl ghidă printre gărzile de la Quantum-Cortexin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu romanul cunoscut azi sub titlul Fără destin și care a obținut Înalta distincție a Academiei Suedeze”, declară Kertész. Menționând povestirile „limpezi, de o cruzime masochistă” ale lui Tadeusz Borowski din Spre gazare, doamnelor și domnilor, laureatul se Întreabă, cum s-a Întrebat, presupun, mereu În ultimele decenii și cum se Întreabă mulți dintre scriitorii marcați de aceeași stigmă: „ce aș mai avea eu În comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În anii ’50, Kang Sheng este mentorul meu. Suntem, unul pentru altul, bastonul cu care ne ridicăm de jos, mergem și ajungem în vârf. Nu ne putem descurca unul fără celălalt. Facem târguri. Eu nu sunt Zi-zhen și nu sunt masochistă. Am gustat din viață și vreau mai mult. Mao mă dezamăgește în continuare. Vrea ca eu să-i conduc gospodăria imperială și se așteaptă să fiu fericită. Însă el a fost cel care mi-a oferit rolul principal feminin, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai văzusem așa. Era foarte mulțumită de proiectul la care lucra. —Cele două coloane. —Exact. Coloanele cutii. Deși nu asta era denumirea lor corectă. Ea le numea cumva mai ciudat. M-am uitat la Stephen cu un fel de fascinație masochistă. Dacă se dovedea că el a știut tot timpul ăsta, atunci tot ce ar fi trebuit să fac era să-l întreb... —îți aduci aminte cum le numea? — Sigur că da. Ei bine, mai mult sau mai puțin. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea trei. Nu mai vreau cât oi trăi extravaganțe sexuale, sau continuarea extravaganței masochiste în care m-am complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate, nu o vreau decât pe ea! Vorbea engleza la perfecție, chiar dacă un pic cam școlărește, cu un foarte vag accent general-european. Nu-mi mai luam ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]