132 matches
-
trecut prin cap să stea de vorbă cu Jesse, fost iubit, fost autor extraordinar. Ce rost avea? Îi plăcea de el — ei și? Poftim, a recunoscut. Și ce vroia pentru asta, un premiu? Era cu atât mai stupid și mai masochist că venise la o astfel de întâlnire care cu siguranță avea să fie încă o dezamăgire în luna aceea nu tocmai grozavă. Faptul că, în sfârșit, Jesse a apărut cu zece minute întârziere, însoțit de o asiatică atât de tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
purtînd cancerul sufletului meu încă neînfrînt“. „-Mi-e teamă că ai s-o faci în egală măsură în care mă înspăimăntă renunțarea ta.“-spune tînărul Doctor, cîndva. Ștergîndu-și sudoarea de pe frunte, Doctorul de acum mormăie scriind în fișă: „-Bătrîne, ești destul de masochist ca să te vindeci. Așa cum îți sintetizezi demonul, vei avea și sadismul să-l amputezi!“. 5 ...Că ai să ajungi fericirea și ai să rămîi acolo: dubla himeră mă face să trăiesc ulcerat într-o lume salină. Un sunet mă înconjoară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iată că subconștientul tău te trădează ca primitiv: un dușman al liniștii și-un îndrăgostit de orgii. Cum poate sălbatecul din tine să lase gîndul limpede să-l subjuge? E chiar un atac direct asupra propriei potențe și fertilități. Ești masochist?” V. tînăr sare din fotoliu gesticulînd. Și gesturile lui sperie și mai tare pescărușii ce plutesc deasupra mării. „-Ce gînd, cît de adînc, venit din miracol ar putea umple suferința organică? Tu cînd tratezi un canceros îi ceri să facă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu patru fete despuiete care stau cu spatele la Europa, pe o băncuță. Nu se zăresc din dînsele decît opt fese, opt gambe și trei umbreluțe probabil de soare, din Occident. Una dintre ele pare să fie domnul Nicodim. Așa că deschidem ca masochiștii chiar revista Europa pentru a mia oară numărul 13, și citim că 300 de huligani au atacat sub privirile poliției 30 000 de feseniști pașnici. Cum nu se suflă un cuvînt despre rezultatul Încleștării, pare-se c-au cîștigat huliganii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde cunoștința. Urmează conversație. Postcoital, Wanda formulează contractul prin care Severin Îi va deveni servitor. În Italia ea Își dă seama de natura lui de cîine. O să-l cheme Gregor. Ajunși la Florența, masochistul semnează convenția prin care poate fi umilit, bătut și chiar omorît, ea, În schimb, va apărea cît mai des În blană. Și doamna-l biciuiește cu violență, căci are un chip dur. Îi dă cu papucul, Îi trage palme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar Severin se-ntoarce la tata. După trei ani primește o scrisoare de la Wanda de unde află că sentimentul ei de iubire a fost Înăbușit de pasiunea lui dementă. Și care-i morala povestirii? C-am fost un măgar, recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gândacii, de peste tot, împingând și cercetând: parcă tot cartierul se umpluse de-o familie de bunici, multiplicată la nesfârșit. Represiunea se declanșa instantaneu, brațul lung și corecțional al vârstei a treia se întindea cu viteză și precizie. Trebuia să fii masochist ca să stai. Urechile se lungeau, plecai acasă cu lobii calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istoria se face peste capetele noastre“, destinul colectiv este în cele două cazuri diferit: într-unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema răspunderii: liber fiind, ce am făcut eu cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie; 3. tiranul sadic și subordonatul masochist (liderul impune o disciplină severă și arbitrară, iar subordonații care se identifică cu șefii lor o respectă, preferând să sufere); 4 . șeful care caută dragostea și subordonații care o oferă (în acest caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urma ceea ce el consideră că este datoria sa) (vezi Mucchielli, 1976, pp. 19‑20; Redl, 2001, pp. 363‑371). Din descrierile făcute transpare și ideea că reacțiile și comportamentele șefilor și subordonaților tind a se determina reciproc. De exemplu, subordonatul masochist induce sadismul șefului, și invers. Ceea ce Redl nu precizează însă sunt reacțiile noncomplementare care pot provoca aceste dispoziții patologice atunci când ele sunt expuse profund în conduite (Mucchielli, 1976, p. 20). 4.3. Dificultăți psihoorganizaționaletc "3. Dificultăți psihoorganizaționale" Unii autori aduc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el, face parte din cadrul nostru social de expresie. Evident, antena nu numai că nu a funcționat (câștig de putere nul în semnal), ci m-a electrocutat zdravăn de tot, scoțându-mi din circuit două degete de la mâna stângă. Cu stilul masochist pe care-l cunoști, m-am întors cu ea la Obor, să-mi recuperez banii, o expediție 100% donquijotescă. Evident, vânzătorul mi-a spus ceva de genul „pleacă dom’le de acilea!“ plus o înjurătură fondatoare pe care nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă acuma, Relule? Tocmai acum, când să ne vedem rezolvați? — Tocmai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că nu-și îndeplinește menirea.) Mi-am cultivat faima de om necruțător, și s-a dovedit extrem de utilă. Când eram eu la mijloc, actorii știau că trebuie să se aștepte la deprimări nervoase și lacrimi. Multora le plăcea: actorii sunt masochiști și narcisiști în același timp. Mi-l amintesc bine pe Gilbert Opian pradă isteriei, dar gustându-și din plin istericalele. Fetele, desigur, plângeau tot timpul. Când, avansat în carieră, am regizat o piesă în care juca Clement, plângeam amândoi. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în capcana întinsă de Sandu. Personajul masculin rămâne interior vid și sterp și chiar pervers și crud. Zbuciumul inutil al lui Sandu și tristețea lui vine din superficialitatea de înțelegere și nuditatea seacă a inteligenței sale. Cultivat, inteligent, cazuist sentimental, masochist, torturat de dorința de a explica totul, ceea ce-l face etern nefericit în iubire, bărbatul se manifestă și în subconștient cu aceeași manie a analizei și autoanalizei: „Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
introducerea puțin forțată uneori a elementelor care caracterizează poezia de avangardă, termenii tehnici sau științifici, sincoparea discursului, sugestiile sexuale etc.: "Ectoplasma ieșită din pleoapele mediului străbate/ o stradă cu totul acoperită de umbra unei statui/ colorate de părul sexual al masochiștilor/ (...) Revenirea aceasta matinală magnetizează definitiv o bobină desfășurată de o ma-/ șină electrică foare complicată, ca suvenirul unui/ viol.", Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră. Sunt însă și poeme de o sensibilitate deosebită, dar care se îndepărtează de deliricizarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de înaltă (căci distanța între societatea românească și standardul european e într-adevăr imensă). Doar că un drăcușor al contradicției mă face să ricanez ori de câte ori modelul european e invocat obsesiv, în cele mai mărunte pricini, ajungând un fel de reproș masochist, rudă bună cu resemnarea mioritică. „Așa n-o să-i ajungem niciodată din urmă pe europeni! N-o să fim niciodată o țară civilizată, europeană!“ Vai de capul nostru! Vai de Balcanii noștri! Standardul european e oricum greu de atins - tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud, Sâcărâmb, Roșia Montană, pe care totuși le știam pe față și pe dos. Ușor masochist cum sunt, mă gândesc dacă nu cumva este acesta semnul cel mai relevant că sunt totuși un scriitor minor. A.B.La ce lucrați astăzi? La ce se nimerește, cu o evidentă aplecare spre retorică: cuvântări, conferințe, lansări de carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ăsta ar fi un motiv al tămâierii, că domnii critici nu-și mai bat capul cu cărțile proaste, citindu-le doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui? unor privilegiați de ieri ca și de azi, care pozează în victime. Cineva zicea așa: în Occident, ca să ai succes, trebuie să fii evreu, negru sau homosexual! Un reflex masochist (efect al unui sentiment de culpă reală sau imaginară) ne face excesiv de exigenți (la modul biografic-etic, dar și la cel al judecății stricte a operei) față de un Mircea Eliade sau de un Cioran, în schimb rămânem cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un semn de schizofrenie faptul că el își făcea conștiincios datoria? Și că toți ceilalți, care lăsau lucrurile să băltească, erau perfect normali? Dr. C. Vlad vede în această strădanie și în acest angajament pozitiv în favoarea dezvoltării învățământului cum "demonul masochist și negativist din sufletul său îl silea să nu ție cont de realitate și să-și dărâme orice poziții care i-ar fi putut procura o viață mai omenească". Cu alte cuvinte, dacă ar fi stat binișor la Iași, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viață de haiduc În Italia mă duc ca la Hanul lui Manuc Ăsta e norocul meu, numai de la Dumnezeu Câți bani fac eu dimineața alții nu fac toată viața" (Florin Salam, Ce frumoasă viață duc. Sursa: www.manele.us.) Ascult masochist manele pe diverse site-uri de profil, formă de a mă distanța de o țară pe care nu o mai pot înțelege de aici, de departe. Am mers astăzi la cinema CLAP (ce nume ciudat, de unde vine oare ?) pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
desigur, și ei, deși... Noi însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Ce mai, sunt vinovat, nu mai încape nici o îndoială. Îi ascult totuși în continuare, cu mare atenție, savurându-le aproape masochist argumentele zdrobitoare. Lângă mine, ghemuită într-un fotoliu, Doina croșetează. Cu ultimele puteri. E atât de obosită încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
astupat care nu merge aproape niciodată la apă, spărgîndu-se cu zgomot la cîte un 8-1 devastator cu Steaua sau la multe alte glorioase înfrîngeri pe teren propriu. Aceste eșecuri n-au pic de onorabilitate și pot fi digerate doar de masochiștii care beau argile în speranța că le va trece beteșugul de stomac. Occidentali și civilizați fiind, probabil că spectatorii timișoreni nu-și vor curma dragostea la adresa mediocrităților și vor încerca să ierte. Meridionalii mitici (de la Mitică, nu de la mitul creației
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
jeg, mai „scîrboase” le-am adunat cu mătura și tîrnul și le-am strîns în debaralele cu fișe pentru toate situațiile. Nu m-a lăsat inima să le arunc ca pe reziduuri, de vreme ce reprezentau o parte a memoriei mele. Deloc masochist, prefer (pe hîrtie, la o adică și spusă de vizavi) o imprecație tumultuoasă, expresivă, unei laude sclivisite. Sinceritatea celui ce se eliberează de „nervi” e mai presus de a celui ce înghite, la ocazii, broaște fără să se strîmbe, debitînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]