583 matches
-
masonilor și este atât de stupid, încât stârnește râsul. Am citit de puține ori ceva mai comic. Mai ales având în vedere pretenția autorului de a ne oferi o interpretare științifică. Se înțelege de la sine că Mircea Popa socotește că masoneria este un lucru rău, de vreme ce își propune s-o demaște. De ce e convins că aș fi eu însumi membru al vreunei loji masonice, tocmai asta încearcă să ne explice în articolul său. Cât despre argumentele sau dovezile invocate, ele sunt
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
a articolului. Vă las să vă faceți singuri o idee, reproducându-le fără multe comentarii. Numai un mason ar putea fi ambasador pe lângă un organism internațional, cunoscut fiindu-i lui Mircea Popa faptul că „în spatelor organismelor internaționale se află masoneria". Cu atât mai mult fiind vorba de UNESCO, al cărui simbol „este un templu grecesc cu 6 coloane", știut fiind că în „arhitectura masonică un templu cu 6 coloane arată faptul că acesta este dedicat edificiilor culturale". „...Ca să fie (cineva
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
coloane", știut fiind că în „arhitectura masonică un templu cu 6 coloane arată faptul că acesta este dedicat edificiilor culturale". „...Ca să fie (cineva) ambasador la ONU (probabil, UNESCO - nota mea) și să aibă deschidere în anumite cercuri trebuie să aparțină masoneriei." De n-ar fi decât atât, încă aș mai avea o șansă să mă disculp. Dar „după cum arată poza de pe Wikipedia română, aceasta este surprinsă uitându-se către S-E și luminând doar partea STÂNGĂ a feței, partea dreaptă fiind
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
pas, pe care Mircea Popa îl face fără să stea pe gânduri: părinții mei au fost „vechi membri" (vechimea cu pricina e o eroare, comisă însă intenționat, după cum rezultă din continuarea argumentației) ai PNL, iar „PNL-ul interbelic era partidul masoneriei urbane". ( Părinții mei au fost înscriși în PNL, aripa Tătărăscu, doar pe durata alegerilor din toamna lui 1946, așa că povestea cu interbelicul e o poveste de adormit copiii.) Și mai comic este ceea ce urmează. Nu întâmplător ar fi fost persecutat
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
poveste de adormit copiii.) Și mai comic este ceea ce urmează. Nu întâmplător ar fi fost persecutat tatăl meu de comuniști: numele lui, și al meu, înainte de a fi înfiat de bunicul meu matern, era Apolzan și „duce cu gândul la masonerie", scrie Mircea Popa: „Apolzan este deformarea numelui de Apolozan, cu trimitere la zeul Appolo, zeul solar și al luminii". Și eu care credeam că numele tatei vine de la Apoldul Sibiului, de unde românii au fost izgoniți de unguri prin secolul al-XVII-lea
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
de unde românii au fost izgoniți de unguri prin secolul al-XVII-lea sau al XVIII-lea, când le-au dărâmat biserica, forma Apolozan fiind aceea deformată, de obicei în documentele scrise! Să mai continui? După revoluție, mi-aș fi „reînnoit legăturile cu masoneria", înscriindu-mă în „Alianța Civică", al cărei logo „era un triunghi", având mai apoi de a face cu „masonii" Quintus („nu întâmplător vechii masoni se denumeau după nume latine"), Patriciu, Tăriceanu, Crin Antonescu („prenumele nu întâmplător are semnificație masonică în
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
Manole, care este „zidarul Mănăstirii Argeșului, deci mason", în balada culeasă de „masonul pașoptist Vasile Alecsandri") se uită în partea de S-E, zona în care Soarele are ascensiune, asta pentru a le arăta Fraților din afară că este fidel masoneriei și pentru a fi recunoscut". Articolul lui Mircea Popa m-a pus serios pe gânduri: mason fără să știu, precum făcea proză Monsieur Jourdain al lui Molière, oare câte alte gesturi sau vorbe care să mă dea de gol voi
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
acea ocazie, precum și cantata masonică (K.623), compusă de Mozart chiar înainte de a muri. Trebuie să fi existat un alt motiv pentru care lui Mozart și lui Schikaneder li s-a permis să aleagă un subiect de operă ce glorifica masoneria. Este o problemă pe care mulți cercetători fie au neglijat-o, fie au înțeles-o greșit, dar care poate fi rezolvată prin examinarea dosarelor masonice ținute de poliția austriacă în acea perioadă. Pericolul acut era acela că francmasoneria din Austria
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
afla pe punctul de a dispărea - cât de acut se poate judeca pe baza faptului că masonii și-au închis de bunăvoie lojile în 1794, iar în 1795 un împărat nou și tânăr a interzis toate societățile secrete, inclusiv, desigur, masoneria. Motivul pentru care masonii s-au pomenit brusc în acest pericol a fost presupusa lor implicare în Revoluția Franceză și iacobinism, ca și într-o mișcare similară din Austria, pe care poliția secretă - pe bună dreptate, s-a dovedit - a
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
era cunoscut nu doar de membrii francmasoneriei din Europa, ci și de suverani și de poliția lor. În 1789, mulți dintre membrii importanți ai acelor grupuri ce se declarau în favoarea unui guvern republican în Franța erau masoni. Dar, până la urmă, masoneria a dispărut în timpul Terorii: Marele Orient din Paris și-a închis porțile în 1791, iar până în 1794 francmasoneria din Franța a încetat practic să existe. Mulți dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranță nu
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
-lea privea cu teamă crescândă evenimentele din Franța, iar această teamă devenea groază aproape paranoică în intensitatea sa, în mintea poliției secrete și a altor membri ai guvernului austriac. La începutul domniei sale, Leopold al II-lea nu era nicidecum dușmanul masoneriei, iar contele Zinzendorf a auzit chiar că Leopold a fost membru al ordinului rozicrucian al principelui suveran din Italia - un lucru ce nu poate fi, desigur, confirmat sau infirmat. În orice caz, organizații precum Illuminati, Respectarea strictă, Frații asiatici, Masonii
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
pe nume Anton Feldhofer, a scris un memorandum cu privire la francmasonerie pe 15 august 1790, în care afirma categoric că „roata greșelilor actuale și a revoluțiilor din Europa este acționată de frăția masonilor”. Feldhofer voia nu să desființeze, ci să reformeze masoneria. „Deci, nu să se dizolve această societate cu totul, ci să i se impună niște limite, astfel încât să devină inofensivă pentru Maiestatea Sa, pentru Stat și pentru toți supușii săi.” Feldhofer credea că „patenta masonică” instituită de Iosif al II
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
pentru toți supușii săi.” Feldhofer credea că „patenta masonică” instituită de Iosif al II-lea în 1785 nu mergea destul de departe pentru a-i aduce pe masoni sub control strict. În fața unei asemenea suspiciuni și ostilități, cum avea să fie masoneria protejată? Cum aveau să fie prezentate marelui public măreția și universalitatea ei? Cei doi masoni, Mozart și Schikaneder, au hotărât să scrie prima operă masonică - Flautul fermecat. Abili, ei au tratat întregul subiect în două moduri: cu demnitate, iubire și
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
dea celebrul și devastatorul decret pentru masoni (11 decembrie 1785), prin care încerca o centralizare a lor și o limitare a puterilor deținute de ei. A fost, de fapt, așa cum s-a observat mai sus, începutul sfârșitului marii perioade a masoneriei din Austria (și începutul căderii lojii lui Born și, până la urmă, a lui Born ca mare maestru mason; el a părăsit ordinul în 1786, loja sa fiind desființată în ajunul Crăciunului din 1785). Born a trăit până în iulie 1791, tocmai
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
atribuirea misiunii de a o păzi pe Pamina lui Monostatos, ajutându-l aproape s-o violeze pe când ea dormea, nu e tocmai gestul unui maestru înțelept. Mozart și Schikaneder nu și-au asumat prea multe riscuri. Ideile de bază ale masoneriei sunt prezentate cu mare simpatie, iar Mozart a fost clar la înălțime în scenele care glorifică Iluminismul (In diesen heil’gen Hallen, O Isis und Osiris, marșul preoților și mai ales imensele orizonturi din corul final, Heil sey euch Geweihten
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
mai ales imensele orizonturi din corul final, Heil sey euch Geweihten!). Dar Sarastro, ca și Born, nu e perfect și nu se încearcă ascunderea laturii antifeministe a masonilor (un aspect pe care și Leopold al II-lea îl considera ridicol). Masoneria și-a avut informatorii și trădătorii ei, mai ales după „Patenta” lui Iosif din 1785; Sarastro îl are pe Monostatos. Dar publicul din septembrie 1791 a plecat acasă cu sentimentul că masonii erau întruchiparea Iluminismului iosefinian - și, în plus, o
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
din operă a fost o distracție veritabilă. Era acolo câte ceva pentru toată lumea; cunoscătorii, ca și negustorii, au plecat profund satisfăcuți. Masonii puteau spera că ordinul a fost poate chiar salvat de la pieire. Dar asta nu s-a întâmplat; în 1794, masoneria din Austria a încetat să existe. Traducere si adaptare de Doina Lică (Volum în curs de apariție la Editura Humanitas, colecția „Contrapunct”)
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
nici la disperare - depresiile sînt costisitoare, nu doar devastatoare -, poate doar la o sfî-șietoare resemnare. Ca în fața unui val tsunami. Alt fenomen „tare" este acela care aduce la mare rang spiritul unor găști, al unor adunări ciudate ce-și spun masonerii. În ultimii ani, nu mai contează cu adevărat valoarea unui regizor, a unui actor, a unui profesor, nu mai contează în primul rînd calități manageriale clare. Nu. Dacă ești sau nu membrul vreunei masonerii, totul se rezolvă. Carierele se umflă
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
unor adunări ciudate ce-și spun masonerii. În ultimii ani, nu mai contează cu adevărat valoarea unui regizor, a unui actor, a unui profesor, nu mai contează în primul rînd calități manageriale clare. Nu. Dacă ești sau nu membrul vreunei masonerii, totul se rezolvă. Carierele se umflă peste noapte, tipi mai mult decît mediocri, destui cu pete din trecut sau cu dosare încărcate, prea puțini vizibili dincolo de propriile proiecții onirice, iau fața. Sînt peste tot. Impun cine și unde să monteze
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
adevărat al cuvîntului. Din astfel de adunări de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca principiu fundamental. În fine, la noi și povestea cu masoneria este una ce ține de democrația originală. Sînt tot mai puține teatrele care să gîndească și să construiască un repertoriu solid, serios, consistent și variat în funcție de trupă și de disponibilitățile ei, măcar. Repertoriul celor mai multe teatre, în frunte cu cele așa-
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
că nu le interesează vîlva și moda de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca principiu fundamental. În fine, la noi și povestea cu masoneria este una ce ține de democrația originală. Sînt tot mai puține teatrele care să gîndească și să construiască un repertoriu solid, serios, consistent și variat în funcție de trupă și de disponibilitățile ei, măcar. Repertoriul celor mai multe teatre, în frunte cu cele așa-
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
moda trecătoare, că au trăit și trăiesc de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca principiu fundamental. În fine, la noi și povestea cu masoneria este una ce ține de democrația originală. Sînt tot mai puține teatrele care să gîndească și să construiască un repertoriu solid, serios, consistent și variat în funcție de trupă și de disponibilitățile ei, măcar. Repertoriul celor mai multe teatre, în frunte cu cele așa-
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
întemeietorul ei, medicul german Hahnemann, a fost angajat în 1777 ca doctor personal și bibliotecar de baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. A avut la dispoziție zecile de mii de cărți din biblioteca baronului, a fost introdus de acesta în masonerie, atunci și acolo s-au înfiripat în mintea lui ideile cristalizate cu 18 ani mai târziu în cartea princeps a homeopatiei. Toate acestea și multe altele, pe ton de badinaj, ca într-o doară, în timp ce se gustă brânză de burduf
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
stil de existență”. Mai înainte, „Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist”. Ambiția ieșită din ordinar a Maiorescului, pornind de la o precocitate „aproape maladivă”, „mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră de tînăr în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împacă propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe”. Fișa umană a lui Caragiale e de tot întunecată: „Unicul ideal pentru care acest scriitor a crezut că merită să se sacrifice l-a reprezentat
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
avea loc săptămâna viitoare, la București, "focalizează asupra României un interes global și arată că, cel puțin pe acest palier, suntem considerați a fi în elita mondială", scrie Cristian Unteanu, în Adevărul. "Într-o perioadă de timp relativ foarte scurtă, masoneria română a reușit să devină cea mai puternică și bine consolidată oraganizație în estul european, cu mulți oameni tineri, ceea ce o deosebește radical de alte organizații similare din lume, marcate de o medie de vârstă destul de ridicată și care încearcă
Conferința mondială a masonilor, la București by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31836_a_33161]