300 matches
-
poloboc, pînă ce găleata dispare cu totul înăuntru; apoi, la un semn al lui, oamenii o trag afară, iar ea șiroiește întocmai ca donița cu lapte proaspăt a unei lăptărese și o lasă cu grijă în jos, pînă ce un matelot pregătit dinainte, o prinde și o deșartă grabnic într-o putină adîncă. După aceea, fiind ridicată din nou, găleata e cufundată în poloboc și așa mereu, pînă ce adînca cisternă se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare, pentru a veni în ajutorul înecatului. Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui să dea vreun semn de viață. Cîțiva mateloți săriră într-o barcă și se depărtară puțin de corabie. Ă Ho, ho! exclamă Daggoo, legănîndu-se pe parîma lui, care-l ținea bine acum. Privind ceva mai încolo, peste parapet, am văzut un braț ridicîndu-se din apa albastră - priveliște la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii noastre. Toate ambarcațiunile sînt înzestrate cu un aparat bizar, născocit cîndva de indienii din Nantucket, botezat „drug“. Două scînduri pătrate și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
expert, zise Stubb, privind jiletca de catifea cu brelocuri. Ă Monsieur, rosti în franțuzește omul din Guernesey, întorcîndu-se cu față spre căpitan - dumnealui spune că ieri corabia sa a întîlnit o corabie, al cărei căpitan împreună cu primul secund și șase mateloți au murit în urma unei molime provocate de hoitul unei balene, pe care-l tîrau după ei. Căpitanul tresări la auzul acestor cuvinte și se arătă dornic să afle mai mult. Ă Ce să-i spun acum? întrebă omul din Guernesey
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin a oferi vasului Pequod, cuprins uneori de o veselie nebunească, un soi de presimțire a deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște, acești gardieni sînt niște zdrahoni la fel de neînfricați ca și oamenii care alcătuiesc echipajele ambarcațiunilor. Dacă se întîmplă, însă, ca la bord să se nimerească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o capacitate de mai multe butoaie. Cînd nu sînt folosite, sînt păstrate într-o curățenie desăvîrșită; uneori sînt frecate pe dinăuntru cu piatră și nisip, pînă strălucesc aidoma unor boluri de argint, pentru punci. în timpul carturilor de noapte, unii mateloți bătrîni și cinici din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fiece ruliu al vasului, grăsimea topită se mișca și ea, parcă nerăbdătoare să sară pe fețele oamenilor. în fața gurii cuptoarelor, la celălalt capăt al uriașului paravan de lemn, se afla cabestanul. Acesta servea drept divan marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul tăcerii, cu ochii închiși sub razele a douăzeci de lămpi. Pe vasele comerciale, marinarii au mai puțin ulei decît au reginele lapte. Soarta lor este să se îmbrace pe întuneric, să mănînce pe întuneric și să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate punctele de vedere. M-am suit la bordul ei odată, într-un miez de noapte, undeva în largul coastelor Patagoniei și am băut la teuga un foarte bun rom cu zahăr. A fost un gam foarte plăcut și toți mateloții mi s-au părut niște ași; le doresc o viață scurtă și o moarte veselă... Iar acel gam - la care am luat parte cu multă, foarte multă vreme după ce bătrînul Ahab călcase cu piciorul său de fildeș pe puntea corabiei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei sunetele barbare ale unor tobe enorme; cînd s-a apropiat și mai mult, am văzut o mulțime de marinari adunați în jurul cazanelor uriașe, care, acoperite cu pielea pergamentoasă a stomacului unei balene, răsunau puternic sub loviturile de pumn ale mateloților. Pe puntea de comandă, secunzii și harponiștii dansau cu fetele cu pielea măslinie, care fugiseră cu ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între arborele-trinchet și arborele-mare, trei negri din Long-Island cîntau din diblele lor, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o voce schimbată: Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! Pentru mateloți, înjurăturile sînt monedă curentă; ei înjură și pe vreme bună și pe vreme rea și ar fi în stare să-și azvîrle blestemele chiar de pe vergile ce se apleacă peste marea zbuciumată. Dar rareori mi-a fost dat să aud
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strigă iar Stubb. La baza arborelui-mare, chiar sub dublon și sub flacăra înaltă, Fedallah stătea în genunchi în fața lui Ahab, dar cu capul întors în altă parte; iar aproape, drept deasupra lor, în greementul unde tocmai legaseră o vergă, cîțiva mateloți, surprinși de fulger, se înghesuiau unii într-alții și atârnau ca un roi de viespi încremenite pe-o creangă, într-o livadă. Alții, înmărmuriți în diferite poziții, aidoma scheletelor de la Herculanum - în picioare, șezînd sau alergînd - parcă prinseseră rădăcini în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mamele, ori poate unele mame care-și pierduseră puii, se apropiaseră de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape omenești. Dar explicația aceasta nu făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cărei capăt, legat pe punte, este întotdeauna încredințat unui om menit să-l supravegheze îndeaproape. Dată fiind încîlceala parîmelor mișcătoare, ale căror poziții și manevre nu pot fi totdeauna deslușite cu precizie de pe punte, unde capetele lor sînt aruncate mereu, matelotul cocoțat în arboradă ar putea lesne să se prăbușească de-acolo în mare, în urma neatenției echipajului, dacă n-ar avea pe cineva care să supravegheze parîma; o asemenea întîmplare ar putea trece drept o calamitate naturală. De aceea, măsura luată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bărcilor, pentru manevrarea ancorelor etc. îNVERGA îa) - a lega de vergă una din marginile velei. ISPOL - căuș pentru scos apa de pe fundul bărcii. JONCA - denumire generală pentru diferite tipuri de ambarcațiuni cu pînze, folosite îndeosebi în arhipelagurile din Pacific. LASCAR - matelot indian. LOCH îsau loh) - aparat de navigație folosit pentru măsurarea vitezei și distanței parcurse de o navă, într-un anumit interval de timp. Aparatul are un panou de lemn, lestat cu plumb, pentru a sta vertical în apă; de panoul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
efectele acestui mecanism la vârsta adultă. Segal (1964/1980) raportează cazul unui pacient, ofițer de marină, nefamiliarizat cu psihanaliza și aflat în prima săptămână de cură. Subiectul visează o piramidă. „La bază, arată Segal, se află o mulțime de simpli mateloți care susțin pe capetele lor o carte foarte grea, din aur. Pe această carte stă un ofițer de marină având același grad cu subiectul, iar pe umerii ofițerului șade un amiral. Amiralul, spune pacientul, părea să exercite singur o presiune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
carte stă un ofițer de marină având același grad cu subiectul, iar pe umerii ofițerului șade un amiral. Amiralul, spune pacientul, părea să exercite singur o presiune de sus în jos la fel de puternică și părea la fel de înspăimântător ca mulțimea de mateloți ce forma baza piramidei, făcând un efort de jos în sus.” Asociațiile stabilite de pacient îi permit să se recunoască în vis, cu importanța pe care o acordă activității sale profesionale reprezentate de cartea de aur: „Mă simt zdrobit între
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiecare frază și se arăta, în mod cu totul deosebit, lipsit de orice milă față de tot ceea ce, mai de aproape sau mai de departe, avea legătură cu Biserica. Nikolai îl prefera în cele din urmă, în locul ăstora doi, pe fostul matelot Batum, trimis de sovietul orășenesc, care măcar nu-și ascundea adevărata fire: avea năravul să bea, prădându-i pe cei cu cazanele de rachiu, trăia pe față cu două ibovnice deodată, iar dacă țăranii se luau de el când trăgea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau ca niște furnici. Pe puntea a doua se afla intrarea în cala navei. De acolo, se despărțiră și fiecare coborî în cabina ce-i fusese atribuită. Solilor li se dăduse aproape de prova o cabină mică, dată cu lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câte unul prin fața ochilor. Se întrebă cu dor ce făceau copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să intre în legătură cu solii sau cu ceilalți japonezi mai mult decât e neapărată nevoie și nu le place ca marinarii spanioli să stea de vorbă cu mateloții japonezi. Eu i-am propus de două ori căpitanului să-i invităm la masa noastră pe soli, dar n-a vrut. Cât am fost reținut în Japonia, n-am putut suferi iuțeala cu care se supără japonezii și îngâmfarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
traversat prima dată oceanul către Japonia, marinarii nu-i suportau deloc pe cei care fluierau pe timp de acalmie. Aveau o superstiție care zicea că fluieratul face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și fac capelajul, pe când marinarii spanioli stau de cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a apropiat de noi cu viteză mare. În cabina pe care o împart cu secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]