632 matches
-
mai mult sau mai puțin spre spiritualitate, și acesta din cauza naturii diferite a indivizilor, de gradul legăturii lor cu tradiția, cu religia, cu educația, cultura. Sunt cele două curente - cel spiritualist bazat pe credințele sale, cu dialectica sa, și cel materialist bazat și el pe credințele sale, având și el dialectica sa, ambele fiind polii aceluiași lucru numit Substanță. Sigur că societățile orientate mai mult spre spiritualitate sunt mai evoluate, la baza Universului fiind spiritul și nu materia care este - s-
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
Început să mă gîndesc la ea În jurul vîrstei de treizeci de ani. Ce faceți Împotriva acestui lucru? Încerc să mă consolez cu ideea că toți oamenii trec prin asta și „suportă“. Nu vă este teamă de moarte țpentru că gîndiți materialist sau pentru că gîndiți nematerialist)? Dar vă este teamă de momentul cînd muriți? De fapt, dacă mă gîndesc bine, Îmi este teamă numai de momentul cînd mor. Pentru că după aceea cred că va Începe o altă mare aventură: „om muri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n-am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într-un fel sau altul, nu s-au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat-o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s-au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lîngă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar pe de altă parte, aveau în același timp ceva divin. Vedeai omul în toată goliciunea instinctelor sale primare și te temeai, căci te vedeai pe tine însuți. Dr. Coutras dădu din umeri și zâmbi: — O să râdeți de mine. Sunt materialist și sunt un bărbat grosolan și gras - un Falstaff, nu? Eh, și lirismul nu-mi sade bine. Mă fac de râs. Dar n-am văzut niciodată vreo pictură care să mă impresioneze atât de mult. Tenez, am avut exact, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de o tijă de piston. Cumva, insatisfacția lui Amory față de propria-i lipsă de entuziasm a culminat printr-o Încercare de a arunca vina pentru Întregul război asupra strămoșilor generației sale... asupra celor care ovaționaseră Germania În 1870... asupra tuturor materialiștilor agresivi, a tuturor celor ce idealizau tehnica și eficiența nemților. Așa că Într-o zi a audiat un curs de literatură engleză și, auzind citate din Locksley Hall, a căzut Într-o stare de neagră melancolie, din dispreț pentru Tennyson și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privirea. - Păi, ce anume ar putea materializa promisiunea primăverii? Ea a meditat un moment. - O, presupun că Raiul ar materializa-o dacă ar exista, a răspuns În cele din urmă. Un fel de Rai păgân... Tu ar trebui să fii materialist, a continuat ea, aparent fără legătură. - De ce? - Pentru că semeni foarte mult cu fotografiile lui Rupert Brooke. Într-o anumită măsură, Amory a căutat să-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din Wachau, pentru că se mărită cu orășeni - care să sperăm că nu sunt prea materialiști, așa cum sunt adesea cei de la oraș; poate că mai bine ar fi luat pe unul de la țară, care știe ce‑i valoarea și de unde se obține, adică din natură. Mama lui Hans, care tot bate la mașină plicuri, îi întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. însuși termenul de sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
maica Olimpiada, maica Frevonia și maica Sofia. În anul 1870, aflându-se la Agafton, o întâlnește Ioan Drogli din Cernăuți, profesor de pedagogie, care o cere în căsătorie. La 7 ianuarie 1871 s-au căsătorit în primăria Cucorănilor. Ioan Drogli, materialist, i-a pretins căminarului ca zestre 2000 de galbeni, sumă ce l-a ruinat. Aglaia era o femeie distinsă, cu ovalul feței prelung, șatenă, înaltă, zveltă, foarte elegantă. Avea talente de artistă, recita frumos, implicându-se în activități culturale. A
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
trebui să ne străduim și noi să facem la fel.” Lot Vorbind despre familia lui Avraam, nu putem să o omitem pe cea a nepotului său, Lot. În privința lui Lot, sunt multe de spus și mai ales, despre spiritul său materialist. Nu întâmplător, când este pus să aleagă, el dă la o parte alte considerații și fără să se simtă dator lui Avraam, se orientează spre bogăție, mergând în Sodoma. Cât despre membri familiei lui Lot, istoria lor e cunoscută, atât
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
bine educată, superficială în psihologia și dorințele ei. Noul dușman al umanității nu este, așa cum era în trecut, bestialitatea barbarului, ci docilitatea acelor animale domestice care reprezintă adevăratul gen uman, creat de propria noastră civilizație contemporană, acel om comod si materialist. Omul recent este o meditație despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernității care nu se mulțumește nici cu proclamațiile suficiente ale postmodernității, nici cu regretele tradiționalismului - o interogație asupra modernității
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
pentru copii și tineret) îl făcuse să mă bage ceva mai mult în seamă decât pe alții. De fapt, nu cu Bologa începusem studiul literaturii române la LFL, ci cu Veturia Costa, directoarea liceului, o profesoară foarte pătrunsă de doctrina materialist dialectică a regimului comunist, motiv pentru care a și fost promovată curând la Inspectoratul Școlar al Regiunii Banat. După plecarea ei, așadar, am fost dați pe mâna lui Bologa. Era un om înalt, cu fruntea adânc decupată, nas proeminent, mers
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
eforturile sale. Ne este atât de proaspăt în minte exemplul bisericii din România, care a fost ținută sub izolarea asediului ateismului comunist peste 40 de ani. Biserica din Anglia a fost aproape redusă la tăcere și moarte spirituală de liberalismul materialist al gândirii teologiei moderne. În Statele Unite asistăm în aceste zile la atacul umanismului ateu al pornografiei și al corupției alimentate de abundența materială.” Prin urmare, asediul la care a fost supusă biserica creștină din România nu reprezintă altceva decât o
O CARTE DESPRE PROPOVADUIREA CREDINTEI CRESTINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344433_a_345762]
-
potențialul pe care îl are biserica creștină din România este imens, fiind asemenea unui „uriaș care doarme”, dar care poate fi trezit din amorțirea de moarte în care a fost adus de către ateismul comunist de dinainte de revoluție și de cel materialist de după 1989. „Biserica de astăzi este un uriaș care doarme. Instituționalizându-se în ierarhii de diferite nivele, fiecare încearcă să lase celuilalt să facă ceea ce ar trebui el să facă. Piramidele structurilor de conducere creează zi de zi noi și noi
O CARTE DESPRE PROPOVADUIREA CREDINTEI CRESTINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344433_a_345762]
-
câte ceva din rațiunile „pesimistului” - Toma și vom descoperi calitățile „unui om obișnuit” - Iacov, fiul lui Alfeu. Nu îi vom uita pe „luptătorul pentru libertate” Simon Zelotul sau pe „realistul” Iuda, fiul lui Iacov. În final, îl vom urmări pe „trădătorul materialist” - Iuda Iscarioteanul. S-ar putea întâmpla ca în cursul lecturii, să ne surprindem propriile noastre trăiri și atitudini ca aparținând deopotrivă, unuia sau altuia dintre acești apostoli. Putem spune că nici un apostol n-a semănat cu celălalt. Diferențele dintre ei
O CARTE DESPRE CHEMARE SI NASTERE DIN NOU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344434_a_345763]
-
structurile tribale și de clan). Pe de altă parte, anumite grupuri politice internaționale recurg la religie pentru a-și legitima programele și acțiunile „antimondialiste” și „antiimperialiste” (fundamentalismul islamic de tip Al Qaeda care brodează pe tema conflictului civilizațional împotriva Occidentului „materialist” și „satanic”). 2. Mediul intern de securitate și viața religioasă din România În mod natural, în cadrul analizelor de securitate, pentru radiografierea cât mai exactă a dinamicii interne a unui stat, trebuie avute în vedere componentele care au un rol definitoriu
PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361493_a_362822]