198 matches
-
și epistemologic opusă) de formele de gândire determinate istoric și cultural care sunt înțelese ca relevante pentru o perspectivă asupra lumii"159. Astfel, teoreticienii sociali adepți ai "programului forte" al sociologiei cunoașterii, sau în termenii lui Raymond Boudon ai perspectivei maximaliste, consideră că atât sociologia cunoașterii, cât și sociologia științei sunt neutre din punct de vedere epistemologic și, din acest unghi, conceptul de cunoaștere poate fi definit în sensul de "credință acceptată", dar nu cu semnificația de "credință corectă"160. Odată cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca o mutație de politică externă. La nivel conceptual, la fel era tratată și în Occident. "Politica externă europeană comună" se arăta într-un studiu publicat în acei ani se cere privită sub o dublă dimensiune: o dimensiune în interpretare maximalistă, corespunzătoare conceptului global, ca acțiune externă de ansamblu a Uniunii Europene, și o a doua dimensiune vizând aspecte de politică externă și de securitate, în sensul ei clasic ("Towards a Common European Diplomacy", studiu publicat de Institutul spaniol de studii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
și au utilizat, pentru ei înșiși, eticheta de reprezentanți ai suveranității populare. Instrumentele democratice, precum referendumul, își au importanța lor în arhitectura constituțională a unui sistem politic. Uitilizarea lor excesivă poate totuși să dăuneze calității democrației, la fel cum invocarea maximalistă a rolului poporului poate să erodeze funcționalitatea acesteia. E încă un motiv pentru a considera că problema referendumului este una ce trebuie reglată cu maximă finețe în ansamblul nostru constituțional. Concluzie Instituția referendumului constituie, și astăzi, o "urmă" a democrației
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
și au utilizat, pentru ei înșiși, eticheta de reprezentanți ai suveranității populare. Instrumentele democratice, precum referendumul, își au importanța lor în arhitectura constituțională a unui sistem politic. Uitilizarea lor excesivă poate totuși să dăuneze calității democrației, la fel cum invocarea maximalistă a rolului poporului poate să erodeze funcționalitatea acesteia. E încă un motiv pentru a considera că problema referendumului este una ce trebuie reglată cu maximă finețe în ansamblul nostru constituțional. 2. Referendumul și personalizarea politicii (Daniel Șandru Conf.univ.dr.) Într-un
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
11 noiembrie 1920, dintre reprezentanții facțiunii radicale din cadrul Partidului Social-Democrat din România (Gheorghe Cristescu, Eugen Rozvan, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, David Fabian) și liderii cominterniști Grigori Zinoviev și Nikolai Buharin, a avut ca rezultat producerea unei rupturi Între cele două grupări social-democrate (maximaliștii și moderații). La Congresul socialiștilor din mai 1921, s-a hotărât transformarea Partidului Social-Democrat Român În Partidul Comunist-Socialist și afilierea sa la Internaționala a III-a Comunistă. În octombrie 1921, la Congresul al II-lea, delegații au hotărât constituirea Partidului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
a crede că 11 septembrie a decis definitiv procesul de integrare a unor țări europene În NATO. Nu este așa. La Bratislava se spunea clar, Încă de la sfârșitul lui mai, Începutul lui iunie, că americanii promit extinderea NATO În formula maximalistă. Bineînțeles că 11 septembrie a accelerat procesul și nu au mai existat apoi discuții pe această problemă. Vladimir Tismăneanu: În timp, am fost și eu implicat În discuțiile legate de extinderea NATO. Mare parte a clasei politice americane, inclusiv a
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Capitolul 3 al acestei cărți. Opinii privind eficiența programelor de finanțare nerambursabilă De-a lungul timpului, specialiștii și-au exprimat numeroase opinii cu privire la oportunitatea accesării și furnizării de asistență externă nerambursabilă. Curentele de opinii au atins toate sferele, de la curentul maximalist favorabil fondurilor nerambursabile, până la opinii radicale împotriva acestora. Puternice contradicții și conflicte, uneori chiar intense, au avut loc între aceste două tabere. Printre conflictele importante putem să le menționăm pe cele reflectate în lucrările „radicale” ale lui Bauer (1972) și
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
Puternice contradicții și conflicte, uneori chiar intense, au avut loc între aceste două tabere. Printre conflictele importante putem să le menționăm pe cele reflectate în lucrările „radicale” ale lui Bauer (1972) și (1975), pe de o parte și cele ale „maximalistului” Stern (1974) pe de altă parte, cu un efect puternic asupra politicii economice din acel moment (Shleifer, 2009). O puternică dezbatere are loc și în prezent, avându-i în prim-plan pe economiștii William Easterly (2003, 2006, 2009) de la New York
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
nivele: „ladder approach”, în care ajutorul financiar nerambursabil să fie furnizat de statele dezvoltate, prin intermediul structurilor existente la nivel guvernamental, în țările receptoare, dar cu un control strict asupra acestora prin intermediul organismelor Uniunii Europene, Băncii Mondiale sau al ONU. Pozițiile maximaliste sau moderate care susțin dezvoltarea programelor de finanțare nerambursabilă sunt promovate în special de ONU, dar și de alte numeroase organisme, organizații internaționale sau naționale, state și grupări de state etc. Acestea, reunite la Conferința Mondială pentru Dezvoltare Socială - Copenhaga
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
său de ordine fiind: "nici colaborare și nici sabotaj". După excluderea aripii "internaționaliste", reunite în jurul lui Mussolini, anumiți reformiști ca, de exemplu, Turati se alătură cauzei Uniunii sacre, după bătălia de la Caporetto. Însă majoritatea organizației care se revendică mai degrabă "maximalistă" are în vedere posibilitatea unei revoluții socialiste, precum și preluarea puterii de către proletariat. Grupată în jurul lui Serrati, aceasta preconizează o Republică socialistă, susținînd totodată cu mult entuziasm Revoluția rusă. Mișcările care vor contribui profund la reînnoirea socialismului apar tocmai în interiorul Puterilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai limitate ale socialismului de stînga care, ivite din defuncta UPSAI, au refuzat să adere la ISM sau au rămas în afara acesteia: socialiștii revoluționari ruși de stînga, micul nucleu acum format din socialiștii independenți germani, Partidul Muncitoresc Norvegian, socialiștii italieni maximaliști, Partidul Socialist Independent din Polonia, precum și cîteva grupări efemere din Suedia, Cehoslovacia și Iugoslavia, care s-au desprins de comunism. În Franța, Uniunea Socialist-Comunistă formată din foști comuniști care au părăsit Partidul în 1922-1923 se alătură și ea acestui curent
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
strategia mișcării muncitorești în timpul perioadei de ofensivă fascistă". El generează apariția a trei curente. Stînga se grupează în jurul moțiunii prezentate de unul din conducătorii Ligii poloneze, V. Alter. În anii '20, Liga poloneză a întreținut legături internaționale foarte strînse cu maximaliștii italieni: Pietro Nenni, sensibil la lupta împotriva fascismului, destul de apropiat de IAG prin pozițiile sale și care, pînă în 1930 a aparținut Partidului Socialist Italian Maximalist, membru al Biroului de la Paris 34, elvețianul Robert Grimm, francezul J. Zyromski, care din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
facto între cele două tendințe ale socialismului revoluționar, existent în Europa. La inițiativa IAG are loc la Paris, încă din 6 februarie 1933, o reuniune la care asistă pe lîngă cele cinci partide fondatoare ale acestui nou organism socialiștii italieni maximaliști și Partidul Unității Proletare din Franța, ambele fiind membre în Biroul de la Paris. Sub impactul emoției provocate de venirea la putere a lui Hitler, este avută în vedere, într-un timp scurt, o conferință mondială a tuturor organizațiilor muncitorești, pentru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Adler, " Le problème organisateur de l'unité prolétarienne". Raportul Secretariatului ISM prezentat în ședința Executivului ISM la 11 aprilie 1926, "Informations internationales" (buletin publicat de ISM), 1926. Come le Internazionali ufficiali sabotono l'unita, "Avanti", bolletino del Partito socialista italiano (maximalist și aderent la Biroul de la Paris), ediția a XXXII-a, 25 martie 1928. 12 IVe Congrès de l'IOS. Vienne 1931. Rapports et compte rendu. Aperçus politiques, publicat de Secretariatul ISM, Zürich, 1931. 13 Putem găsi cîteva precizări în legătură cu atitudinea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să conducă către individualizarea unor clivaje politice în spațiul politic autohton. Prin această afirmație avem în vedere faptul că rezultatele electorale din cele două județe menționate nu au nici un fel de rezistență temporală pe faliile electorale (clivajul neocomuniști-anticomuniști sau minimaliști maximaliști) identificate de teoreticieni cum ar fi Seiler sau De Waele. Pe rând, Constanța și Tulcea au fluctuat din punctul de vedere al susținerii politice. Dacă în primii ani de după revoluție Dobrogea se plasa pe coordonata reformistă, anticomunistă, ideologic mai de
Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
absența vecinilor mai înstăriți și închiderea frontierelor Uniunii Europene față de potențialii refugiați economici; abia dărîmată, cortina de fier ar reapare sub forma unui zid de argint sau chiar mai impenetrabil. 1. Partidele care susțin o tranziție rapidă: optimiștii. Optimiștii, sau maximaliștii, s-au împărțit rapid în partide politice datorită concepțiilor diferite în ceea ce privește ordinea politică, dar urmărind o structură precisă. Ei apar observatorului ca două versiuni care pot coexista: o variantă catch-all majoritară și o variantă "intelectuală", mai slabă electoral. Cele două
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
intelectuală", dar aura ei nu se compară deloc cu cea a partidelor echivalente din Ungaria sau Cehia. Din contra, în Slovacia catolică și naționalistă, entuziasmul pentru introducerea economiei de piață pare mai moderat și incapabil de a crea un partid maximalist. Astfel că ODS, în Boemia și Moravia, flancat de ODA, FIDESZ-ul unguresc, prezintă această structură care, incompletă în Polonia, se traduce prin confederația liberală a lui Bielecki, cea care a intrat în Uniunea Libertăților pentru a face față comuniștilor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
comunicantă, în egală măsură factor revelator de sine și pregătitor al integrării. Iar aceasta din urmă face parte din sarcina educațională și se regăsește printre normele de conduită vizate de orice sistem axiologic care își propune atingerea unui model umanist maximalist. După cum afirmă Georg Lukács, "educația este drumul de la autocontemplare până la activitatea socială"19, ceea ce este echivalent cu a susține că "ideea de educație este aceea care...formează puncte de trecere de la lumea personală a interiorității omenești la lumea socialului"20
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
internaționale nu pot fi atribuite unui stat anume. Mai mult, comunități au existat și înainte de apariția statului. Sigur că MacIver ne apare aici ca un adept al concepției minimaliste referitoare la stat, considerându-l o instituire istorică, spre deosebire de așa-numiții maximaliști, care consideră că niciodată nu a existat vreo societate fără stat. Statul nu ar fi, în opinia minimaliștilor o organizație, ci o organizare, rezultat al unui "contract social". Statul are o poziție cu totul aparte: ca asociație urmărește interesul comun
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rezultat explică 44% din varianță). Valorizarea statutului de patron scor sumativ din afirmațiile: doar cei care pornesc o afacere se simt cu adevărat împliniți, e important să ai o carieră dar mai bine e să fii propriul tău patron. Stat maximalist acord pe o scală de 10 trepte cu afirmația: statul ar trebui să-și asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia. Barometrul de Opinie Publică, FSD (mai 2005; date la nivel urban) Interes declarat pentru politică indice sumativ rescalat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
diviziunilor politice și sociale 84. Hix se inspiră mai ales din modelul lui Richard Katz și Peter Mair85. El susținuse că FEP au cele trei dimensiuni ale organizării partinice: membrii, caracterul birocratic și aspectul guvernamental. Hix apăra astfel o viziune maximalistă a FEP, bazată pe omologia identificată de el între, pe de o parte, conceptul lui Mair și Katz și, de cealaltă, FEP. Această analiză nu este totuși împărtășită de alți specialiști în europartide (vezi infra). Christophe Lécureuil optează pentru noțiunea
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
ar fi elementele etnice, religioase și de altă natură ale unei istorii zbuciumate) și apariția unor noi factori de stres, generați de o tranziție dificilă spre piața liberă și un sistem politic competitiv în care mai multe grupuri avansau cereri maximaliste, dând dovadă de o tolerare minimală a compromisului. Cu toate acestea, schimbarea devenise ireversibilă după 1989 (ceea ce nu este același lucru cu a spune că prăbușirea vechii ordini era inevitabilă) și acest lucru însemna că toate fostele sisteme comuniste, inclusiv
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de Învățăturile false pe care le proclamă Împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul Împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, pe de altă parte, capacitatea harului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu numai stomahul și celelalte funcții organice, ci dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație. Asta nu se face cu practice și programe maximaliste sau huliganice. Perfecționarea omului această a doua creație este un lucru cu mult mai delicat și nu se face întorcându-ne la practici barbare și la nivelări stupide ci cultivând și afirmând elita inteligențelor umane. Așa încât dacă totuși este nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
limitau cererile lor privind dreptul de vot la femeile știutoare de carte. În acest fel excludeau o bună parte din țărănci și din muncitoarele din uzine. Liberalele aveau însă și ele dreptatea lor în context. Ele nu puteau să fie maximaliste o dată ce această inițiativă se petrecea în 1914, și votul universal masculinxe "„masculin" era încă departe (Mihăilescu, 2002, p. 30). Încă multe organizații purtau denumirea de asociații ale „doamnelor”, adică mai ales ale celor pe care azi le-am numi clasa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]