203 matches
-
el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea. Am uitat, pentru că mi se părea că și femeie, și frumos, nu mai aveau loc În cele ce mi le spunea Moru. Ba chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce mă Îndepărtam de pământul nostru. Coborâsem dintre munți până la una dintre apele care curgeau mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să se Întâmple mult mai Încolo, iar când oamenii aveau să meșteșugească și cuvântul echivoc, avea să fie prea târziu. Tu știi asta mult mai bine pentru că te-ai născut gata stăpânit de vorbe. - Tu, Moru și cu mine am putea să nu ne lăsăm stăpâniți de vorbe, dar ei? - Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot. Apa aceea era frumos mirositoare și avea un gust pișcător. Pe urmă, am văzut că te Înveselea așa că, În scurtă vreme, ne-am apucat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fost În stare să aflu dacă Într-adevăr merita să spunem și suflet pentru ceea ce gând părea să denumească deja. Dar, am făcut-o pentru Bodolona. Suflet e cuvântul ei și, cine știe câte alte asemenea vorbe n-or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la mine În munți, unde totul se zărește ca În palmă dar, În pădure, unde lucrurile și vânătorii se văd În ultima clipă și unde totul poate să fie dosit, ajungeai să te gândești la asemenea vorbe pe care le meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-te la vrute și nevrute. Moru nu s-a gândit că tu habar n-ai să mergi pe unde nu e munte? I-am spus că nu aveam de ales. Dar el: - Și de ce s-a trezit Moru abia acum? De când au meșteșugit strămoșii vorbele, au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-o să fie la fel ca Enkim, se sumeți el. Pe de altă parte, se Îmblânzi la loc, știu bine că Enkim e viu din cauza ta. Nu știu cum de mi-a venit pe buze acel cuvânt. Era pentru prima oară când meșteșugeam un cuvânt fără să mă fi gândit Înainte la cum ar fi trebuit să sune. - Enkim și Krog sunt prieteni. De asta sunt vii amândoi. Așa am spus și Enkim a Înțeles cuvântul - numai că el credea despre mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă opresc ca să văd mai bine acele acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai multe cuvinte decât fuseseră meșteșugite pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sudoare și de om alergând. De data asta l-au simțit și ei. - Sunt de cealaltă parte a culmii, spuse Enkim. Sunt mulți. Mai mulți decât toate degetele unui om. Of, of, după ce om scăpa și din Încleștarea asta, o să meșteșugesc eu numere și mai multe decât degetele unei mâini! Am luat-o târâș spre culme și, abia ce-am scos capul ca să privim de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la vale, am apucat să-mi spun că acel lucru nu putea să fie făcut decât de mână de om. Am privit atunci la mâinile lui Enkim: erau acoperite de mâl Încă umed. 13. Ce putea să fie lucrul acela meșteșugit de Enkim În vremea În care eu și cu Runa ne chinuisem să târâm bulumacul În apă? Am dat să-l Întreb, dar chiotele urmăritorilor noștri se auzeau din ce În ce mai tare. Alergau pe mal, unii dintre ei Își azvârleau de pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuvinte? - Uite-l pe Enkim, i-am spus. El are două beteșuguri la pășitori. Unul la partea din mijloc, și unul la partea de jos. - Unul dintre beteșuguri e Între partea de jos și partea de mijloc. Ce zici? Să meșteșugim cuvinte și pentru părțile dintre părți? Crezi că lui Enkim i-ar fi mai ușor dacă ar ști că-l doare În locul numit așa și În locul numit altfel? Cui i-ar folosi atâtea cuvinte? Am stat pe gânduri. Apoi: - Runei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spun că ea nu mai e una care face copii și nici femeie, ci iubită și, poate că Moru nu o să facă un asemenea cuvânt până mă Întorc eu, ca să-l rostesc eu, primul, În fața frumoasei Siloa, căci l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
case. Numai că asta o să ne aducă și mai mult chin, că n-o să ni le trimită Tatăl din Cer, gata făcute. - Cum rămâne cu pășitorii atunci? am Întrebat. - Cuvintele pentru pășitori sunt povara ta, pufni el În râs. Ia meșteșugește-le tu! Dilc era un om slab cu părul cărunt și creț. L-am găsit făcând un fel de lespezi micuțe din mâl pe care le lăsa apoi să se usuce la soare. Le măsura pe fiecare În parte, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fie la fel de apropiat de ceea ce denumea, sau puteam să vorbim cu vorbe ce n-aveau legătură cu ce denumeau? Of, of... Dar, dacă era mai bine să facem un fel de porunci care să ne spună În ce fel să meșteșugim cuvintele? Cuvântul să fie alcătuit din mai multe sunete, iar fiecare sunet să Însemne ceva anume, astfel Încât, chiar când auzeai pentru prima oară un cuvânt nou, să pricepi ce voia să zică. Lucrurile verzi să aibă sunetul ze, lucrurile mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zeumaeirop În loc de frunză. Zeumaeirop! Ce prostie... Și dacă era o prostie, ce alte porunci ascultase Tatăl când făcuse cuvintele? Dar noi, Moru și cu mine - ce fel de porunci ascultasem? Cum de rosteam cuvintele Într-un anumit fel când le meșteșugeam? Fuseserăm liberi să le plămădim după cum dorisem, sau mai fusese cineva Îndărătul nostru și ne poruncise, pe nesimțite, ce să facem? Și dacă acel cineva era chiar lucrul pe care Îl denumeau sunetele, impregnându-le și făcându-le să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt Logon, Îmi spuse omul și zâmbi pentru prima oară, sfios ca un copil. Răsuflă, ușurat, iar ochii prinseră a-i juca, sclipitori, de parcă tocmai ar fi primit ceva În dar. Îmi dădu scoica și zării pe ea acea făcătură meșteșugită de Enkim pe malurile tuturor apelor la care ajunsesem. Ultima oară, făcuse una la Ouedul lui Aban, pe când ne credea pe toți adormiți, numai că atunci Înfipsese În lespedea de argilă patru pietre ascuțite peste care așezase o a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel ce știa cele mai multe cuvinte. Și tot eu eram și prostul de Krog pe care Enkim Îl dusese de nas. Capul mi se Încinse Încet-Încet. Îl văzusem pe ticălosul de Enkim până și atunci când, abia scăpat de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost frate și după aceea mă dăduse la troc fără să clipească! - Of, of. Nenorocitul, am spus. Blestematul! I-am fost alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]