191 matches
-
până sus la noi nu mai ajungea zgomotul lumii de jos, n-am vorbit prea mult cu meșterul, nici n-aveam timp, dar înainte de a începe mi-a spus, Ascultă, mă, Janos, parcă așa te cheamă, ești ungur? Pe jumătate, meștere! Mă, Janos, ungur pe jumătate și om întreg, eu îs om bătrân și-n afară de cartoanele mele nu mi-a spus nimeni niciodată cum să pictez, am făcut după ajutorul lui Dumnezeu, tot Dumnezeu ne-a ajuta și acum! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu greu prins în culorile strălucitoare ale meșterului Luca care face și cele nevăzute să se vadă, mâine vei picta tu celălalt înger, tot înainte de noapte bună îmi spune meșterul asta, lăsându-mă cu mintea înfierbântată în luna plină, Cum, meștere, eu?! Așa voiesc, Theo! Trebuie să faci o dată primul tău pas și nu mai am timp să te pregătesc altfel decât aruncându-te în apă și obligându-te atât de brutal să înveți să înoți! Bine dar, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau Glas că pe Tărîmurile Veșniciei fericite, Acolo unde mielul răspunde glasului unui copil, si leul, omului în vîrstă, Dîndu-le dulci învățături; acolo unde Norul, Rîul, Cîmpul Vorbesc cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și vesel râdea. Iar Manole ofta Și se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și mereu zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge!". Manole turba Și mereu lucra. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Manole turba Și mereu lucra. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid că zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!". Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine La cea mănăstire, Falnică zidire, Mănăstire naltă Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cădeau, Și unde picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea Din zid că ieșea Un glas nădușit, Un glas mult iubit Care greu gemea Și mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge, Viața mi se stinge!". Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea, Lumea se-ntorcea, Norii se-nvârtea, Și de pe grindiș, De pe coperiș, Mort bietul cădea! Iar unde
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au exersat în jurul acestei teme - unii dintre ei făcând loc în discursul funebru și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rubrica „Scriitorii se prezintă”, alcătuită dintr-o suită de însemnări aparținând lui Marin Sorescu, Radu Cosașu, Ninei Cassian, lui Romulus Vulpescu și Dan Deșliu. În numărul 6/1979, la moartea lui Aurel Baranga, Manole Auneanu îi consacră articolul La revedere, meștere! Colaborează cu publicistică Dumitru Solomon, Rodica Tott, C. Cristobald, Mircea Nedelciu, Marius Tupan, Barbu Brezianu, Ion Călimară (Geo Dumitrescu), Cornel Udrea ș.a. U. reproduce și numeroase pagini din literatura satirică universală (Mark Twain, Stephen Leacock, A.P. Cehov, Damian Bednâi, Ilf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
25 de ani este făcut de țara întreagă cu cooperarea negreșit a Majestăței Sale? Apoi când țara va vedea numai un partid, ori numai pe domnul Manu, ori numai pe domnul Lahovari, ori numai pe domnul Vernescu, n-are să zică: Meștere Manole, unde-ți sunt zidarii? A! Serbare oficială veți putea face, dar serbare națională nu, și atunci poate că Regele va da țărei ceea ce dorește ea. }ara dorește să fie cârmuită prin ea însăși" (p. 307). Virtuțile oratorice ale lui
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproș cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din fruntea lui Manole
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi fi silit să particip la noua orînduire a țării". în acest marasm decent, posedînd gustul "acelui bitter suedez însumînd amărăciunea a treizeci și două de plante, una mai meșteră decît alta", atenția lui Barbu Cioculescu se îndreaptă spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
sed doctorum libris expolitus atque excultus)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 65-66. footnote>. Augustin spune că o inimă curată e mai de folos și mai de dorit decât o limbă meșteră. Cateheza va cuprinde exordiul, narațiunea și încheierea și, cu Augustin, narratio devine metoda fundamentală a catehezei. Sunt fixate trei principii didactice, și ele privesc alegerea materiei, așezarea materiei și expunerea ei. Cele trei principii sunt: a) non multa, sed multum
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
simplu, ferm, de o tulburătoare căldură. Am stat mult de vorbă atunci și în turneul ce a urmat, lung și istovitor, la Avignon și Roma. Am avut ore în care am vorbit despre inteligența sclipitoare și ego - "nu era fantastic, Meștere, dacă jucați diabolic și nu vă puneați la umbra puterii?", "poate da..." - despre Nabokov, despre Platon, despre Kundera despre toate femeile membre ale Institutului Internațional de Teatru moarte după el. Nu s-a dezis nici o secundă de nimic. De fapte
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
e ca în viață: cine fură azi o idee, mâine va fura emisiunea ? Mă inervezi... Nu-i dau dreptate prietenului, fiindcă-i pleznește apoi sternul din cauza orgoliului, însă îmi imaginez următorul dialog la depozitul de șabloane al televiziunii "X": -Bye-Bye, meștere! Psssst! Auzi, n-ai cumva o matricioară, oricât de mică, de anul trecut sau de-acum șapte ani ? Ai ? Bravo, m-ai fericit! Cât face ? Hai, că te fac o berică... -Fără tri berici nu eliberez nici un șablon, domnu'...! Iar
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
făcu să tremure carcasa gheboasă. Deslușeam un bâzâit agitat. În pânza de deasupra se prinsese o muscă și încerca să se desprindă din firele lipicioase. Păianjenul a simțit-o. Într-o secundă era lângă ea, croindu-i din picioarele lui meștere un corsaj lipicios și complicat, exact pe măsura ei. Apoi se așeză într-un colț al pânzei. Așteptând. Aș fi vrut să mă mișc, dar nu puteam. O mâncărime sâcâitoare, una dintr-aceea de-ți vine să-ți rupi pielea
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
trening și, dacă nu intră la buget, să aibă de taxă, la anu', încă mai crede că Pavel al ei (,samsarul" care-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin pe peretele cocioabei ca să acopere zgomotul sufocant făcut de carii. În hornul aceluiași adăpost incert se aciuase, fără să ceară voie, un viezure șchiop. Baba Fira, cea mai meșteră dintre vrăjitoarele din Valea Rea și cea mai longevivă dintre colportoarele de zvonuri, nu mai avea dinți deloc, "de-i stăteau obrajii numai ca prin minune". Câinele misteriosului străbunic, crescut cât un vițel și mai aprig decât un lup, "nu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și de lumină; Omul pare o albină Și pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
câinii s-au pus pe vânătoare.Azi așa, mâine așa, câinii s-au sălbăticit, vânau tot ce le ieșea În cale.Și oamenii le au zis lupi. PRIMA ZĂPADĂ (altă variantă) Nevasta lui moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel al cintezoilor, iar ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]