671 matches
-
pe față și pe mâini de la biciușcă stătea mai mult prin curte și, din cînd în cînd, își dădea cu pumnii în cap. De-abia după vreo două luni s-a înzdrăvenit bulgăroaica. I se întristase frumusețea. Grigori a adus meșteri să-i facă o troiță cu candelă în fața casei. Își lăsase barba să-i crească și, una, două, se ducea la biserică. Noaptea, cînd se întorcea acasă după ultima cursă cu trăsura, se culca în grajd. Iovanca lui, scăpată de
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales lui Dumnezeu. Tradiții și obiceiuri de Sfânta Marie Mică Este păcat mare ca de Nașterea Maicii Domnului, bărbații să meșterească și să facă treaba în gospodărie, iar femeile să coasă și să spele rufe. Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care își doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând. În
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
antropologul Daniel Miller: de la agreabila epocă a bărbaților care „adorau și se răsfățau” cu mașinile lor și a excursiilor de familie cu automobilul, încheiată rapid și iremediabil (n-am putut să nu mă gîndesc la toți bărbații din copilăria mea, meșterind în fiecare duminică după-amiaza pe la Daciile lor hărtănite, strînși cîte cinci-șase în jurul unei capote ridicate, cu radiourile redînd cu bruiaje transmisiunile de meciuri comentate teatral) - pînă la ziua de azi, cînd cultura automobilului a ajuns să expandeze „formele cele mai
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
mult închis ca să le ții locul și celor care încă n-au terminat de furat. 26 februarie 1829 - Levi Strauss, creatorul jeans-ilor (decedat în 1902). A plecat din Germania în SUA și de-acolo a invadat lumea cu ceea ce a meșterit. Poate că dacă ar fi început din Polonia, ca alt conațional de-al său, n-ar fi avut chiar la fel de mult succes. 26 februarie 1861 - Nadejda Krupskaia, revoluționară marxistă, soția lui Lenin (decedată în 1939). Ea a ocupat cunoscuta funcție de
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 26 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67220_a_68545]
-
cinci ori pe zi la pământ cu fața către Mecca. Scăfârliile lor bolnave și nesupuse le vom acoperi cu turbanul Islamului. - Ce frumos vorbește acest predicator, zise astrologul. - Vreau să recit un poem în fața oștenilor, spuse ațâțat Sadedin. Tocmai îl meșteresc în cap. Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau derviși din tot felul
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
27 februarie, Târgul Mărțișorului, unde povestea mărțișorului capătă o droaie de chipuri: de la bănuțul prins de șnur, la mărțișorul extraterestru. La Târgul Mărțișorului, organizat în perioada 27 februarie - 2 martie, mărțișoarele realizate cu creativitate, imaginație și umor, de artiști plastici, meșteri țărani și studenți așteaptă să le admirați și să le cumpărați. Oferta este de nerefuzat, întrucât mărțișoarele prezentate sunt tradiționale sau de oraș, de criză sau suprarealiste, vintage ori recycle, meșterite din lut, textile, lână, hârtie sau fetru — de toată
Târgul Mărțișorului își deschide porțile pentru patru zile () [Corola-journal/Journalistic/43715_a_45040]
-
realizate cu creativitate, imaginație și umor, de artiști plastici, meșteri țărani și studenți așteaptă să le admirați și să le cumpărați. Oferta este de nerefuzat, întrucât mărțișoarele prezentate sunt tradiționale sau de oraș, de criză sau suprarealiste, vintage ori recycle, meșterite din lut, textile, lână, hârtie sau fetru — de toată mâna și pentru tot buzunarul. Orarul târgului: 27 februarie - 2 martie 2014, orele 10.00 - 18.00. În plus, copiii și adulții pot participa la Ateliere de creativitate: - 28 februarie, orele
Târgul Mărțișorului își deschide porțile pentru patru zile () [Corola-journal/Journalistic/43715_a_45040]
-
șezutul lui motorul începe să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Se uită, însă, cu ochii măriți de groază, cum în spatele parbrizului spart încep să joace niște umbre și nu erau doar năluci, câtă vreme se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea din interior la portiera mașinii. - Văleu, Doamne! icni Iadeș. S-au întors rușii! Își întoarse capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, pus în fața moroilor cu stea roșie în frunte. Dar nu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
albastru intens, fără egal", de acea ființă cu "statură voinicească", moștenită, poate, pe linie paternă, de la răzeșii din care se trăgea bunica Profira Ursachi, despre inteligența rară a acestui om cu înclinații deosebite, deopotrivă, pentru știință și arte. Fire iscoditoare, meșterea fel de fel de invenții, scria versuri și avea ureche absolută. Cânta, de preferință, la chitară, improvizând mici piese pe temele unor compozitori preclasici. Personajul acesta original și fascinant apărea, lucru rar, și într-o povestire a tatălui său. Sadoveanu
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
tu? Frumoaso, nu se poate, știi bine... Abrașa mângâie volanul, bordul, portierele, pielea de pe scaune... - ...Și nu suni tu? Să nu suni tu? Păi, bine, măi, frumoaso, îmi faci tu mie chestia asta? Ai tu... Se apleacă sub bord și meșterește ceva, în liniște și fără grabă, cu dexteritatea unui om care știe prea bine ce face... - ...alarmă... - și cu un gest scurt smulge ceva de sub volan, apoi zâmbește, cu ochii închiși - silențioasă...? Scoate dintr-un buzunar al jachetei un dispozitiv
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
dar nu mai puțin înspăimîntătoare, a deceniului șase. O vreme cînd, înțelegi din cartea Oanei Orlea, oamenii se iubeau pe sponci, cît să reziste. Pe urmă, altă și-altă iubire surogat. ,Ceața! A trăi în ceață...". Acesta e primul trecut, meșterit ca un covoraș, la fostele ore de lucru manual, din fîșii de ,glasată" multicoloră. Stă, cu ,portretele" lui, mărturie de cum poți să faci un alt catastih al amorului, sau cîtă bună literatură poate ieși, ca diamantele artificiale, din cenușă. Celălalt
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
Printre ele mișună cîțiva prichindei. Sau așa par, față de flori. Sîntem în țara piticilor. Și e minunat! În spate, pe fundal, o fereastră mare, mare prin care se vede cerul albastru cu norișori alburii. Știetot privește Soarele prin lunetă, Piuliță meșterește pe sub mașinuță, Doctorul Pilulă urcă și coboară, important, undeva sub scenă, în laboratorul lui, Probabil - sau Posibil? - se învîrtește precipitat, Gogoașă pune coca la crescut, Acuarelă stă cu nasul în șevalet, iar Habarnam se agită de colo pînă dincolo pentru că
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
celălalt, aceeași rutină suficientă, aceleași forme de exprimare ale bărbăției sau ale feminității, mă rog, aceeași violență stereotipă și măruntă, măruntă de tot. În fața sau tot atît de bine în spatele blocului, o mașină. Oarecum părăsită, de vreme ce, totuși, bărbații din bloc meșteresc la ea zilnic. Nu există să nu avem o astfel de mașină prin preajmă. De mers, nu merge nimeni cu ea. Mașina devine, și în spectacol, orice. Obiect de reparat veșnic, adăpost pentru golani sau aurolaci, un loc înăuntru căruia
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
mai știe nimic despre însângeratul trecut al Patriei, în chinul ei de a nu se islamiza, iar urmașii acesteia, pe tot globul răspândiți - că doar n-au să fluiere într-o paragină despădurită - nu vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
nu e, așa-zicând, laic, secularizat. Toate sunt cel puțin susceptibile a avea o încărcătură magică. Declanșarea ei e fie propițiatoare, fie aproape apocaliptică. Nu mai departe decât niște simple mașinării de tip perpetuum mobile se dovedesc a fi astfel. Meșterite în tăcere și singurătate, într-o dependință secretă, ele distrug un întreg arbore genealogic: mor (din pricina acestor mecanisme, ni se sugerează) și nora (la naștere), și nepotul (sfâșiat de porci), și nepoata (înecată în fântână), ba chiar și artizanul lor
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
Hai să antologăm chestii pozitive. Zic eu prima. Uite, am mers cu trenul până la Suceava și, imediat ce-a plecat din București, am vrut să merg la toaletă. Prima era stricată, nu mergea partea cu trasul apei, la a doua meștereau ceva domnii conductori. Le-am zis că e o problemă la prima toaletă, au zis că se rezolvă. Până m-am mai fâțâit eu un pic, parcurgând încă un vagon și renunțând să mai caut toalete (a treia era blocată
Recomandări de după amiază by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18707_a_20032]
-
aș fi îndoit de devotamentul ei față de mine. Într-o zi, pe când veneam din satul din vale și abia începusem să urc povârnișul muntelui spre cabană, trecând pe lângă casa lui nea Macovei, l-am zărit lucrând la împrejmuirea unui ogor, meșterind un gard de lemn. Dând cu ochii unul de altul, n-am putut evita să-l salut, așa că am fost nevoit să intru în vorbă cu el. - Doamne ajută, nea Macovei! - Mulțumesc, băiete! Ho, ho!... Uite cine trece pe la noi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
restrictivă vedere, dar în același spirit în care I. N. considera tradiția Mioriței ca prea apăsătoare asupra spiritualității românești, întreaga noastră cultură, la rându-i, nerelevându-i un popor religios. Ceea ce rămâne, oricum, de discutat... Dar, zicem, acest sărăcit tablou meșterea punerea în valoare a textelor traduse de George Ciorănescu, în care, ce e drept, Dumnezeu arde cu flacără mare. Varietatea acestor autori, apostoli, sfinți, poeți, gînditori este extraordinară, de la sfinții primelor secole ale creștinismului la Dante, Paul Claudel, Charles Péguy
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
Succesele sportivului Născându-se într-o familie de campioni era și firesc să se „lipească” de el această pasiune pentru motociclete. Deja din primii ani de școală, când alți copii de vârsta lui băteau mingea pe stradă, el încerca să meșterească și să încalece acest vehicul cu două roți numit motocicletă. Avea din copilărie un simț aparte, ceva ce prevestea că sunt șanse mari să ajungă și el campion, la fel ca bunicul, tatăl și unchiul lui. Avea și simțul vitezei
Agenda2005-36-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284162_a_285491]
-
Vinului, le zice tuturor curioșilor să afle de ce tocmai acolo a-nchiriat o căsuță a unei cunoștințe din București. Gustul băuturii fără exces l-a făcut harnic-harnic. A fasonat căsuța, îngrijește prunii sădiți personal de când s-a așezat locului, a meșterit la un umbrar dărăpănat, ridicându-l în rang de chioșc sub care să poată degusta câte ceva cu cine se nimerește. Singur, nu-i priește, Doamne ferește! De-acolo vine la oficiul poștal deținător să-și ia pensia lunar. Singurul rămas în
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-avea s-o termine curând, așa de îndatorat se-arăta înfățișării acesteia. Întrebat de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit să depășească o ultimă perplexitate, iar apoi se apropie de un scrin. Îl deschise și scoase caseta perfect cubică, făcută din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tot mai des îl bătea gândul să plece în altă parte ca să-și găsească de lucru. Își tot făcea curaj să ia această hotărâre. Până atunci însă, rămânea acasă și se ocupa de ce mai trebuia prin gospodărie. Terminase repede de meșterit, îndreptat și reparat diverse lucruri prin curte, iar acum se urca pe pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se duse la garaj. Toată ziua lucrase cu sârg la mașină. Singur în tot parcul auto, repara camionul încercând să-l pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]