365 matches
-
metodologia dominantă a epocii contesta buna întemeiere epistemică și stiințifică a teoriilor care lucrează cu «entități inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei forțe gravitaționale care acționează la distanță, prin spațiul vid. Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala de la Copenhaga pe temeiul că această interpretare nu poate fi armonizată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
percepției. Umplerea spațiului sau întinderea se manifestă ca rezistență față de orice acțiune îndreptată spre micșorarea spațiului pe care îl umple o anumită materie. Impenetrabilitatea relativă, rezultatul acțiunii forței de respingere, este cea care face posibilă perceperea materiei. În timp ce în filosofia mecanicistă a naturii forța de respingere a corpurilor era derivată din proprietatea impenetrabilității, considerată drept proprietatea fundamentală a materiei, Kant explică impenetrabilitatea prin forța de respingere. Impenetrabilitatea este, așadar, ceva derivat, secundar. Ea este caracterizată de Kant în mod dinamic, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vor fi derivate din raporturile celor două forțe fundamentale. Kant va respinge atomismul cu argumentul că plinul absolut și golul absolut sunt calități oculte, calități a căror existență nu poate fi sprijinită pe dovezi empirice 32. Kant recunoștea că explicația mecanicistă, cunoscută și sub numele de atomistică sau filosofie corpusculară, își menține și în vremea sa reputația și influența asupra „principiilor științei naturii”33. Cu toate acestea, Kant va susține pe diferite temeiuri superioritatea concepției sale metafizic-dinamiste. Mai întâi pe temeiuri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Final Theory, Hudchinson Radius, London, 1993. 21. N. Cartwright, „Foundamentalism versus the Patchwork of Laws”, în D. Papineau (ed.), The Philosophy of Science, Oxford University Press, 1996, p. 322. 22. „Iată două istorisiri, pe care le-am povestit predând filosofia mecanicistă a secolului al XVII-lea. Ambele tratează despre modul cum trebuie scrisă Cartea naturii pentru a garanta că poate fi creat un univers consistent. În una din istorisiri, Dumnezeu este foarte intersat de fizică. El stabilește cu grijă toate legile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
existența unor structuri, a unor combinații de fenomene psihice care pot fi observate și supuse unei analize științifice, același termen presupune în egală măsură un mod de funcționare asemănător cu cel al unei mașinării, trimițând prin urmare la o viziune mecanicistă asupra apărării eului. Se cuvine să menționăm în acest context că, în dialogurile sale cu A. Freud, Sandler - atunci când abordează diferența dintre motivele apărării și mecanismele de apărare ca atare - vorbește de acestea din urmă ca despre „un gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
potrivit căruia „Orientul și Occidentul european sunt de neînțeles numai prin unul din cele două fenomene originare, fiecare din acestea este de nedespărțit de spațiul terestru care l-a născut, dar și steril, câtă vreme celălalt nu a azvârlit paideuma mecanicistă ajunsă în stadiul de sămânță coaptă”. Cunoscutul filosof și istoric al culturii avea să elaboreze ideea dependenței de spațiu a culturii, precum și ideea organicității ei, prezentând astfel în imagini inteligibile pentru intelect ceea ce metafizica nu putea împărtăși direct conștiinței. Fără
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
stimulat elaborarea teoriilor clasice despre motivație fie prin dorința autorilor de a combate viziunile precursorilor, fie prin dezvoltări conceptuale. 2.1. Managementul științific Managementul științific dezvoltat de Frederick. W. Taylor este catalogat în literatura de specialitate drept o formă primitivă, mecanicistă și perimată de organizare a muncii. Evidențierea efectelor aplicării principiilor tayloriste ("munca în firimituri", alienare, dezumanizarea muncii) a făcut ca managementul științific să aibă conotații negative și să fie considerat o modalitate de exercitare a controlului ce trebuie în mod
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivaționale a fundamentat curentul cognitivist dezvoltat după anul 1970, teoria fiind unanim recunoscută drept un vector dominant al cercetării actuale a motivației în muncă. Abordarea cognitivă s-a dezvoltat ca o reacție la modelul behaviorist, Bandura respingând abordarea de tip mecanicist care presupune existența unei "cutii negre" între stimul și răspuns: În teoria social cognitivă oamenii sunt operatori de tip agent în cursul vieții lor, nu doar gazde spectatoare pentru mecanismele cerebrale orchestrate de evenimentele din mediu" (Bandura, 1999, p. 22
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
unde elementele preexistau într-o devenire incognoscibilă și imperceptibilă. Relațiile lor structurale o aranjează prin ordinea lor, făcând-o perceptibilă și cognoscibilă, chora primește o ordine rațională sub influența Ideii de Bine care domină și o înlocuiește în acest haos mecanicist, luat ca premisă și îndeplinind o finalitate armonioasă. Macrobius subliniază diversitatea și inextricabilitatea conexiunilor (I, 6, 28 haec tamen varietas vinculorum, si elementa duo foret, nihil inter ipsa firmitatis habuisset; si tria, minus quidem valido aliquo tamen nexu vincienda nodaret
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Wiking Eggeling, Le Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo, A. Pevsner, Gropius, Archipenko, Brâncuși, Marcel Iancu, Milița Petrașcu, Lipschitz ș.a.), nu în literatură, aceasta din urmă preluînd — cel mult — unele ingrediente de estetică industrială și de abstracționism purist, geometrizant, cerebral și mecanicist. Tot astfel, cubismul — precursorul constructivismului — a influențat cu precădere pictura, deși s-a vorbit și de experiențe poetice cubiste (Apollinaire). Nu există, oricum, o „literatură constructivistă” propriu-zisă, așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt scurte sau extrem de scurte, hiperconcentrate, minimale, oarecum în acord cu cerințele futuriștilor privind „instantaneizarea” literaturii (recte, adaptarea ei la dinamica, ritmul și viteza evului modern, informațional și mecanicist). De aici, încorporarea unor elemente din recuzita presei scrise cotidiene (reportajul) sau din tehnica cinematografică. Așteptările cititorului tradițional sînt programatic frustrate, efectul de surpriză este căutat cu obstinație, iar caracterul masiv, finit, închis al „(capod)operei” - refuzat în favoarea formei deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
morale laïque. Partis d’une revolution purement artistique, les surréalistes ont versé dans l’anarchie morale, les voici dans la révolution politique. Il est évident qu’ils n’ont pas fini de se chercher. Văzînd în antiintelectualismul progresist, materialist și mecanicist trăsătura definitorie a Futurismului: L’art futuriste c’est vraiment l’Europe prennant conscience d’elle meme en tant que productrice d’un nouveau monde habiteé par la religion du Progres, la morale de la Vitesse, la politique du confort materiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
centrată în totalitate pe „reducerea pagubelor” mai degrabă decât să promoveze valorile la care este chemată orice existență. Acest lucru împinge persoanele spre pasivitate și spre reducerea capacității lor creative și renovatoare, obligându-le să se adapteze la o mentalitate mecanicistă a vieții și la o viziune reductivă a potențialităților propriei vocații. Multe problematici pe care le trăiesc atâtea persoane consacrate în cadrul experienței lor psiho-afective rămân adesea blocate în această optică unilaterală: dacă o persoană consacrată a avut o familie care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
care a fixat centrul de greutate în fiecare individ și în nici unul. Caracterul masei este de a fi amorfă interior. Această absență de formă lăuntrică se explică prin elementul mecanic al solidarității, prin deficiența geniului colectiv, a aspirației convergente. Colectivismul mecanicist și atomizant a dus la aceleași consecințe ca și individualismul, numai că el a plecat de la atomizarea turmei, și nu a indivizilor. Ideologia secolului trecut n-a avut altă intenție ascunsă decât să dea o formulare fenomenului de masă, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțină plăcere, împărțirea oamenilor în cele două categorii blestemate: a acelora care au și acelora care n-au. Nu știu precis ce s-ar putea face împotriva proprietății. Un socialism de stat este o formulă mediocră, iar comunismul este prea mecanicist și mult prea iluzoriu. Colectivismul național, care ar da o valoare soluțiilor abstracte prin corectivul concretului național, își găsește mai repede o cale printre ireductibile și antinomii. Proprietatea pare a fi o fatalitate în fața căreia mă plec cu scârbă. Spiritul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
diferențiat la maximum societatea de stat, pe când mistica etatistă a romanticei germane a asimilat societatea statului. Socialiștii s-au bucurat mult de distincția pe care Hegel a făcut-o între societatea civilă și stat. Decât, Hegel a conceput societatea civilă mecanicist, ca o sumă de voințe individuale, care n-are o realitate și un sens decât în unitatea substanțială a statului. Atât de puțin a înțeles el societatea și atât de mult statul, că în scrierile din tinerețe susținea că anarhiei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omului, a cărui cheie hermeneutică „se află deja dată în formele limbii”1, Vico definește imaginația (sau introspecția) drept motor al reconstrucției operate de istoric, aflat mereu în situația de a-și înțelege trecutul. Vico dizolvă orice model de reconstrucție mecanicistă a lumii, uzând de „un concept metodologic cu totul nou și revoluționar”2, care exprimă principiul de coerență internă a unei epoci istorice: sensus communis. Cu un asemenea operator hermeneutic, Vico încearcă să obiectiveze istoria. Este o sarcină pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
discriminăm între periferie și centru, între normativ și dispensabil. Când este sustrasă presiunilor tehnoștiinței, matematicii îi rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele interne ale idealului obiectivității, care îl mai fascina pe Wilhelm Dilthey. Răsturnarea modelului clasic de raționalitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate fi exploatată? Pentru cât timp poate fi exploatată? 2.1. Entropia ca noțiune termodinamică Un memoriu prezentat în anul 1824 de Sadi Carnot - preocupat de eficiența mașinilor cu abur - rămâne în istoria științei, deoarece autorul se îndepărtează de la gândirea mecanicistă dominantă până atunci, prin explicarea unui proces bine cunoscut, și anume: „căldura se deplasează de la sine, de la corpurile mai calde spre cele mai reci”. În accepția lui S. Carnot, toate formele de energie cunoscute evoluează într-un sens unic: de la
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
și legitimarea unui anumit pattern al relațiilor organizaționale. Cooperarea dintre actorii constitutivi În spațiul astfel instituționalizat (normativizat atât la nivel formal, cât și cognitiv) al organizațiilor nu poate fi privită doar ca o chestiune de eficiență economică, având o determinare mecanicistă. Instituțiile care formează structura de roluri jucate de actorii constitutivi sunt deopotrivă construcții cognitive având implicații normative și etice, iar cooperarea este un fenomen social având determinări culturale și istorice, nu doar economice. Prin aceasta, ne apropiem de cel de-
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale Literatura asupra rețelelor ca mod de guvernare a schimburilor și organizării sociale și economice se bazează pe articolul de referință al lui Granovetter (1985) asupra implicării acțiunii În sisteme de relații sociale. El critică concepțiile parțiale și mai degrabă mecaniciste promovate de economiști și sociologi asupra acțiunii: pe de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca si inițiatorii lor. • Existența centrelor de putere paralele În cadrul sectorului public există două tipuri de situatii ierarhice: fie filiera ierahică este în mod clar definită și decupata în diferite eșaloane într-o logică piramidala unică și descendentă (cazul birocrațiilor mecaniciste); fie invers, există o coabitare a mai multor filiere ierarhice care se confruntă cu dificultăți de coordonare (cazul birocrațiilor profesionale precum spitalele sau universitățile). În cele două cazuri, puterile formale nu sunt singurele care se exercită, deoarece apar fenomene de
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
puternice. Elemente de dispută Este important să prezentăm elementele din cauza cărora o paradigmă nu este acceptată în mod uniform de toți cercetătorii. Unele opinii sunt ireconciliabile cu altele. Postura sociologului • Absența istoricizării Bourdieu atacă, din anii 1960, viziunea atomistică și mecanicistă asupra pieței, care reduce agenții "la puncte materiale interșanjabile și care face să dispară diferențele dintre agenți" (1997, p. 55). Însă tocmai acestea din urmă justifică specificul activității de analiză sociologică! ("Așa cum știm, numai diferențele, contradicțiile și inegalitățile alimentează în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
concluzie, decât reproducerea dominanței sociale, iar problemele școlii nu pot fi rezolvate, în definitiv, de școala însăși. Sigur, o parte a acestei teze e ușor de demontat, în sensul că e deopotrivă naivă și prost informată. E naivă fiindcă e mecanicistă, ignorând tocmai contribuțiile aduse de sociologia școlii și, de exemplu, variațiile dintre școlile din același mediu social la nivelul performanțelor școlare (Grisay, 1996), al delincvenței (Gottfredson, 2001) sau al victimizării (Gottfredson și Gottfredson, 1987; Carra și Sicco, 1997; Debarbieux, 1996
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]