338 matches
-
cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea studentului medicinist* Spuneam în tableta anterioară că pentru a-l descrie pe medicinist, student care, datorită specificului studiului, se particularizează oarecum de masa studențimii universității ieșene, voi reproduce câteva din însemnările lui Gheorghe Năstase, unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai medicinii universitare din România, el însuși trăind și formându-se la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua, când se înapoiau de la facultate, stăteau grămadă în cămăruța de sub scările de la intrarea fostului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de odinioară, mâncând pe apucate, la cantine și bucătării improvizate sau la câte un birt care se chema "Ca la mama acasă", cu consumatorul blazat al pițelor (sic!) de astăzi? Nu știu care coardă trebuie să consoneze una cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
erau foarte serios pregătite, studenții nelimitându-se la o materie restrânsă, ci la studii aprofundate din tratate și monografii. Pierderea unui an școlar era o excepție rarissimă" și 2) ""Societatea studenților în medicină", a cărei conducere era reprezentată de elita mediciniștilor ieșeni, menținea viu spiritul serios, de învățământ sistematic, și menținea viu acest spirit dovedind multă maturitate în acțiunile întreprinse. Ea nu exista prin acțiuni "sporadice", cât prin conferințe frecventate de toți studenții, ședințe lunare la care era multă agitație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acțiuni "sporadice", cât prin conferințe frecventate de toți studenții, ședințe lunare la care era multă agitație și înghesuială la discuții cu caracter științific, o bibliotecă relativ importantă, întreținută și mereu sporită din donațiile profesorilor, organizarea balului anual tradițional al studenților mediciniști și alte reuniuni tradiționale. Societatea menținea un spirit viu, era o frecvență permanentă acolo, alegerile comitetului constituiau un prilej de agitație și de evenimente frecvente. Studiile se terminau prin susținerea publică a unei teze tipărite, despre care se discuta, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
expresia însăși a lui Leon, "cea mai îndrăzneață și mai incisivă publicație din câte au existat la noi". Influența ideologiei militant-socialiste promulgată de "Contemporanul" a avut un rol hotărâtor în definirea profilului omenesc și științific al tânărului student, mai întâi medicinist, ulterior naturalist. Cealaltă circumstanță a fost contactul cu școala de biologie de la Iena, dominată în epocă de Ernst Haeckel. La Iena, sub influența lui Haeckel, Nicolae Leon găsește un excelent mediu de cultură, mediu care l-a fascinat într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astfel încât simptomele, bolile, sindroamele pe care ne învățasem să le reținem automat, pe de rost, deveneau elementele unei superbe teoreme geometrice. Deși, în totalitatea sa, conținutul prelegerilor era extrem de vast și complex, el era reținut ușor, bucheala, vechea plagă a mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
imediat postdecembriști, animați de un alt fel de demagogie decât cea anterioară. A gestionat asistența studenților, o categorie socială și universitară, aflată, în epocă, în plină sărăcie, a asigurat funcționarea secundariatului clinic (actualul "rezidențiat"), selectarea prin concursuri riguroase a studenților mediciniști, buna funcționare a clinicilor universitare, asistența medico-sanitară a studenților și alte acțiuni care, în ansamblu, s-au dovedit salutare pentru învățământul medical autohton. Dr. Lorica Gavriliță (1927-2003) provenea dintr-o familie modestă; a absolvit liceul în orașul Roman și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
simple coincidențe. Dar, chiar de vor fi fost doar atât, să ne lăsăm în seama visului și superstiției, care își au și ele locul lor în necesara cultură care animă pe profesioniștii artelor medicale. CUVINTE DESPRE UN EPISOD DUREROS Studenții mediciniști din Iași care au suferit represalii de diverse forme și grade, din partea regimului dictatorial, pentru motivul de a fi contestat într-un fel conducerea și normele statului dictatorial instaurat în țara noastră după anul 1945, alcătuiesc o categorie numeroasă. Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anului III, execută o pedeapsă de 6 ani, după care nu i se aprobă reluarea studiilor. Este pensionară după un serviciu administrativ la o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el însuși o victimă a persecuțiilor cunoscute. Îi mulțumesc pentru amabilitate; personal, amintesc și cazul eminentului profesor Marțian Cotrău, farmacist și cercetător ilustru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din ce în ce mai vaste rețele de căi ferate, după 1870), redactorii lor căpătând treptat notorietate și prestigiu, chiar dacă, deocamdată, în cercuri restrânse, politice și intelectuale. Paralel cu frecven tarea primelor cercuri social democrate românești, înființate în București mai ales în mediul universitar medicinist („ne-au înregimentat sub drapelul socialist sentimentele umanitare și spiritul de revoltă. Eram socialiști nu prin reflecțiune, ci numai prin temperament și simțire.“). Bacalbașa încearcă să pătrundă în lumea presei, în care tinerii mulțumiți cu remunerații mai mult simbolice erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
veacul al XX-lea, numărul studenților a fost fluctuant la Facultatea de Medicină: ajungea la 621 în anul universitar 1933-1934, după ce, cu aproape un sfert de secol mai devreme, în 1909-1910, era de 330; statisticile mai înregistrau 249 de studenti "mediciniști" în 1919-1920, 569 în 1920-1921, 380 în 1925-1926 etc.64. În 1835, programa de învătământ prevedea, în conformitate cu legea în vigoare la acea dată, ca studenții să parcurgă enciclopedia medicinei, istoria medicinei, anatomie, fiziologie, igienă, patologie și terapeutică a bolilor interne
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
unui examen sau concurs medical, întrucât presupune deopotrivă o pregătire teoretică foarte bună dar și o anumită abilitate în elaborarea raționamentului medical, care să permită unui candidat încadrarea optimă în timpul standard acordat expunerii cazului. Pentru a veni în sprijinul studenților mediciniști (mai ales a celor de la Facultatea de Medicină Dentară, care au în programa analitică multe ore de curs și lucrări practice arondate Disciplinei de Chirurgie MaxiloFacială) am elaborat această lucrare cu un obiectiv didactic clar: deprinderea prezentării unui caz clinic
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
la expresii stereotipe care să asigure învățarea capitolelor unui astfel de „raport medical”. Prin parcurgerea prezentărilor clinice inserate în acest volum și înțelegerea raționamentului care a stat la baza stabilirii diagnosticului pozitiv și a alegerii metodei chirurgicale de tratament, studenții mediciniști vor dobândi exercițiul prezentării complete și obiective a unui caz clinic examinat, cu încadrarea reușită în limita celor 20 minute de expunere. Baza învățării unei prezentări de caz clinic se realizează, în general, în ultimii ani de studiu din facultate
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
mai utile informații în susținerea argumentată a unui diagnostic sau plan terapeutic rămâne o „artă”, la care se poate accede de cele mai multe ori prin exerciții perseverente. În speranța că lucrarea de față va constitui un real sprijin în pregătirea studenților mediciniști dar și a viitorilor specialiști de chirurgie maxilo-facială, exprimăm anticipat recunoștința noastră celor care vor formula sugestii și recomandări pentru îmbunătățirea acestui material. SCHIȚA UNEI PREZENTĂRI DE CAZ CLINIC I. Datele generale despre pacient și motivele internării II. Antecedentele heredocolaterale
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
ivesc În cantitate mare ca o consecință a Încărcării anterioare, În prima linie sunt bolile de gât, iar În a doua bolile feței. Roșeața feței ca și pecinginile ei sunt deja socotite ca boli, atât de către profani, cât și de către mediciniști. La Început, apariția are adesea loc numai la bărbie. Dinții se strică, și aceasta se Întâmplă la Încărcarea anterioară, mai cu seamă la cei de jos. Domnul, reprezentat a pierdut dinții de jos cu siguranță foarte de timpuriu, și tot
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
mai multe mărturii conform cărora Calciu ar fi ajutat pe ascuns diverși deținuți, în ciuda faptului că acceptase colaborarea cu agresorii. Virgil Maxim s-a întâlnit cu el după încetarea violențelor în cabinetul medical, unde Calciu acorda consultații alături de alți studenți mediciniști, și l-a prevenit că a fost anchetat pentru un proces în care Țurcanu va fi acuzat pentru torturi. Implicat în al doilea proces, cel al lui Vică Negulescu, Calciu a izbucnit acuzând Securitatea și Partidul Comunist de înscenare, dând
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de date despre destinul său ulterior. Ioan Grigatc " Ioan Griga" Originar din Bistrița-Năsăud1, Griga a fost condamnat pentru trecerea frontierei la 3 ani de detenție și a făcut parte din primul lot de care s-a folosit Țurcanu în agresarea mediciniștilor de la camera 1-corecție în vara lui 1949. Griga a avut un rol activ în declanșarea bătăilor, fiind citat ca autorul primei lovituri 2. Nu există alte informații despre destinul său în Pitești, dar îl regăsim printre conducătorii acțiunii de la Peninsula
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
detenție în același lot cu Țurcanu, Istrate a stat cu acesta atât în Suceava, cât și în primele luni în Pitești și s-a alăturat acțiunii sale. În vara lui 1949 a făcut parte din prima echipă care tatona grupul mediciniștilor din București (cel care avea să devină primul torturat), alături de Leonard Gebac, Constantin Onișor, Ion Negură și Eugen Țurcanu. La sfârșitul lui noiembrie 1949, se găsea în camera 4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Bisericii Greco-Catolice din anii ’801. Pafnutie („Nutti”) Pătrășcanu 1tc " Pafnutie („Nutti”) Pătrășcanu1" Născut la 1 august 1923 în Constanța, a fost arestat ca student la Facultatea de Medicină din București. Anchetat în vara lui 1948, a fost condamnat cu lotul mediciniștilor în ianuarie 1949 la 6 ani de închisoare. A fost încarcerat imediat după proces în Jilava, unde a stat până în februarie 1949, împreună cu Aristotel Popescu, Valeriu Popa, Soroiu și Beșchea, cu toții implicați ulterior în acțiunea de la Pitești. Sosit în Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să-l viziteze pentru schimburi de păreri și luări de poziție. Reîntoarcerea a fost cu aceiași mașină și cu aceeași echipă. Peste câteva zile când a sosit la Sibiu, generalul i-a dat de veste lui Nea Pătru, prin studentul medicinist, Bradu că îl așteaptă. Primirea a fost pregătită de Felicia, fiica generalui. Cei doi au avut o întrevedere de vreo șase ore în care întâi Petrașcu l-a pus în curent pe general de tot ce se întâmplase în lagărele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]