125 matches
-
Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, care a cunoscut un succes meritat doar printre specialiști, întrucât autorul pare să nu agreeze sau în orice caz să nu practice amenitatea eseistică a altor medieviști care știu să livreze informația riguroasă într-un stil mult mai prietenos, stimulând setea de poveste despre vremurile de demult a cititorului nespecializat în istoria medievală (mă gândesc la Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau, Georges Minois sau, mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi este foarte util omului simplu, creștinului înspăimântat de incapacitatea sa de a-și evalua șansele la mântuire. Devine, pentru acesta, un adevărat instrument de cunoaștere. O cunoaștere care se aplică în mai multe domenii. "Datorită "conformității" sale, scrie același medievist, el devine un referent privilegiat care poate fi folosit ca o "cheie de lectură" universală"78. Prin mijlocirea sa omul se poate cunoaște pe sine: raportându-se la "modelul" oferit de animal, la "oglinda" în care-l transformă, individul poate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un document medieval maghiar). În general se consideră că numele ar fi slav, Tihomir (tih "liniște", de unde și "tihnă" și "a tihni"; mir = "pace" sau "lume"), în Bulgaria fiind atestat în aceeași perioadă acest nume. Ipoteza susținută astăzi de cei mai mulți medieviști, și care întărește ipotezele unor istorici mai vechi (N. Iorga, A. Decei) este că numele de Basarab este de origine cumană (sau pecenegă). Forma de origine probabilă ar fi în acest caz "Basaraba" din care s-a pierdut terminația -"a
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
(n. 30 noiembrie 1924, Slatina - d. 1999) a fost un medievist român, membru de onoare al Academiei Române. Este autorul unor instrumente de lucru și al unor studii privitoare la organizarea administrativă a țărilor române. După ce și-a făcut studiile secundare în București, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
Maramureșului. Țiț Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea această a fost de la el preluată și perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
biserică greco-catolică cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”) a fostei mănăstiri Feleacu, terminată în 1516, a fost construită pe locul alteia mai vechi, probabil de lemn. Biserica este atribuită ca fiind ctitorie a lui Ștefan cel Mare, atribuire contestată de medievistul Adrian Andrei Rusu. Monument de arhitectură gotică de tip biserică-sală cu 2 travee boltite în cruce pe ogive și absidă poligonală decrosată cu boltă pe nervuri, posedă picturi murale și icoane din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost restaurată
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
îmbrăcat în straie scumpe. Istoricii însă infirmă ipoteza Snagovului și afirmă cu probe cocludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria să de la Comana. Falsă legătură dintre Țepeș și Snagov nu are nici un temei, în opinia reputatului medievist Constantin Rezachevici.
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
rurale". "Noua istorie" a fost un curent condus de Pierre Nora și Jacques Le Goff, punând accent pe istoria mentalităților, a reprezentărilor colective, a structurilor mentale ale societății. Discursul istoriografic se bazează pe principiul duratei lungi. Jacques Le Goff, ca medievist francez, a fost influențat de Marc Bloch. A fost director la "Ecole des hautes etudes en science sociale". A explorat antropologia istorică, inspirat după modelul "Regii Taumaturgi", autor al mai multor lucrări, printre care: "Intelectualii în Evul Mediu, Pentru un
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cercetată în vatra care i-a dat naștere. Limba, sintaxa poemelor sunt vii în conștiința azerilor de astăzi"”. Cea mai prețioasă informație transmisă de Kitabi-Dede Korkut este că aria geografică în care au loc evenimentele descrise în dastan, potrivit cunoștințelor medieviștilor, coincide cu hotarele nordice ale Azerbaidjanului. Renumitul istoric persan Abu Cafer Tabari (828-923), în binecunoscuta operă a sa, intitulată „"Istorie"”, scrie: „"Îndată ce ieși din capătul limitrof la Zandjan și Abhar și, în final, la Derbend-Hazar, toate acestea se numesc Azerbaidjan
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Ávila (1515-1582), Francisc de Sales (1567-1622), Sfântul Alphonsus Liguori (1696-1787), teologii și scriitorii francezi François Fénelon (1651-1715,) și Ernest Hello (1828-1885), filozofii francezi Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) și Jacques Maritain (1882-1973), călugărul iezuit Paul Doncoeur (1880 - 1961), filozoful și medievistul rus Lev Pavlovici Karsavin (1882-1952), scriitorii Léon Bloy (1846-1917), François Mauriac (1885-1970) și Umberto Eco (n.1932). Aldous Huxley a făcut următoarea observație care este în întregime aplicabilă personalității Angelei de Foligno: ""Misticii constituie canale prin care o mică parte
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
(n. 28 iulie, 1948 la Fălticeni) este un istoric, medievist și genealogist român. Este profesor la Facultatea de Istorie a Universității A. I. Cuza - Iași, cercetător științific principal la Institutul de Istorie "A. D. Xenopol" al Filialei Iași a Academiei Române din 1977, iar, din 2003, la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană
Ștefan S. Gorovei () [Corola-website/Science/305697_a_307026]
-
(n. 8 noiembrie 1951, Mediaș) este un arheolog și istoric medievist din România. Lucrează la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj, care funcționează în cadrul Academiei Române. Este specialist în cercetarea monumentelor istorice medievale si premoderne, al culturii materiale, istoric al Evului Mediu clasic și tîrziu, al Transilvaniei. A fost cercetător
Adrian Andrei Rusu () [Corola-website/Science/306439_a_307768]
-
(1909-1991) a fost istoric medievist și orientalist francez, de origine evreu, profesor la Sorbona. Adept al analizei marxiste, s-a evidențiat prin rigoarea cercetărilor sale asupra istoriei sociale a popoarelor islamice în Evul Mediu (ex. lucrări asupra ordinelor Futuwwa) a surselor islamice despre epoca cruciadelor
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
la București. În 1968 și-a luat doctoratul în istorie. Între 1953 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R., pentru ca apoi să se mute la Institutul de arheologie, unde a deținut gradul de cercetător principal. În calitate de medievist, Popa a studiat epoca formării statelor medievale române, în principal în regiunile Maramureș și Hațeg. S-a folosit în acest scop atât de izvoare scrise, cât și de săpături arheologice. A avut de asemenea contribuții în domeniul artei și culturii
Radu Popa () [Corola-website/Science/332987_a_334316]
-
Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Romaniei", vol I, la alcătuirea celor două volume privind "Istoria Universității din Iași" (1960) sau a volumului I din "Istoria orașului Iași" (1980). De remarcat că cele peste 80 de lucrări științifice se circumscriu, toate, aceluiași scop, definind personalitatea unui medievist ale cărui contribuții s-au impus în istoriografia românească postbelică. Constantin Cihodaru a trecut în neființă pe 4 martie 1994 și a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Constantin Cihodaru () [Corola-website/Science/317703_a_319032]
-
-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind funcțională. Intrat în atenția arheologilor imediat după anul 2000, a cunoscut campanii de cercetare succesive (sub conducerea medievistului Adrian Andrei Rusu de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj) ajutat de un colectiv format din George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad), Ileana Burnichioiu (Universitatea Alba Iulia). Cercetările arheologice, care au demarat în anul 2001
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
(n. 28 iulie 1931, Mateuți, județul Orhei - d. 24 mai 2003, Chișinău), arheolog și istoric medievist din Republica Moldova, doctor în istorie (1960), dizident în știința istorică sovietică (anii 60-80 ai secolului al XX-lea). Studii secundare: satul Mateuți; studii superioare: facultatea istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1951-1955); studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
fost ales decan la Rheims din 1196, însă a încetat din viață anul următor la abația Longpont. A scris cărți de comentarii asupra Vechiului și Noului Testament. Este de remarcat lucrarea sa asupra sacramentului penitenței. Opera sa manifestă perspective scolastice. Medievistul Jacques Le Goff îl citează pe Petrus Cantor atunci când caută să identifice "nașterea purgatoriului" în secolul al XII-lea, bazându-se pe utilizarea de către acesta a termenului "purgatorium" ca substantiv în 1170.
Petrus Cantor () [Corola-website/Science/324387_a_325716]
-
(n. 11 iulie 1946 la Sinaia) este un autor, eseist, istoric medievist și scriitor francez originar din România, luptător pentru drepturile omului. Fiu de preot, a studiat istoria la Universitatea din București, studii pe care le-a terminat în 1969. Până la plecarea ilegală din România și stabilirea în Franța (1973), a fost
Matei Cazacu () [Corola-website/Science/326179_a_327508]
-
ea a trăit în Anglia la curtea lui Henric al II-lea și în special la cea a lui Eleanor de Aquitania. Cele douăsprezece laiuri sunt dedicate unui rege, fără doar și poate lui Henric al II-lea. Mai mulți medieviști au sugerat că ea ar putea fi fiica lui Galeran IV, conte de Meulan, care s-a căsătorit cu Hugues Talbot în jurul anului 1170 și care a mers să trăiască cu el în Anglia. Această ipoteză este însă destul de improbabilă
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Cicău; comuna Mirăslău. Veche biserică ortodoxă românească din zidărie de piatră în Transilvania, construită în anul 1495, cu transformări din sec. al XVIII-lea. Pictură interioară deosebit de valoroasă. Potrivit medievistului Gheorghe Petrov, de la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei, biserica de secol XV din Cicau a fost alcătuită, în prima etapă, din navă și altar, despărțite printr-o „tâmplă de zidărie”, cu numai două intrări (o ușă împărătească și una
Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău () [Corola-website/Science/332666_a_333995]
-
1924, Toulon - d. 1 aprilie 2014, Paris) a fost un istoric francez, autor specializat în istoria Evului Mediu, cu precădere în secolele XII și XIII. Prin longevitate, activitatea prolifică, angajamentul profesional, cariera universitară, este considerat unul dintre cei mai marcanți medieviști ai secolului XX. Între 1972 și 1977 a condus Școala de înalte studii în științe sociale ("École des hautes études en sciences sociales - EHESS"). Le Goff a este considerat principalul continuator al mișcării Școala Analelor ("Ecole des Annales"), fondată de
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
te însoțește agale prin grădina cunoscută a copilăriei, din care mai smulge din timp în timp câte o buruiană crescută prea mare." Adrian Papahagi s-a născut la Cluj, în 1976. Este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”. Medievist, doctor în filologie la Universitatea Paris IV-Sorbonne (2006), a fost elev străin al École Normale Supérieure și bursier al The Warburg Institute-Londra, Maison française d’Oxford și New Europe College-București. Între 1999-2003, a predat la Sorbona și la Institutul Catolic
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]