3,007 matches
-
nici un Emil Constantinescu, președintele care și-a închipuit să poate pune presa la punct în calitatea lui de lider regional. Lui Băsescu nu i se pot face învinuiri compromițătoare și nici nu poate fi luat peste picior ca o personalitate mediocră care visează să joacă un rol pentru care nu-l ține cureaua. La ora asta Băsescu nu numai că este pe creasta valului, dar a ajuns în situația în care arbitrează meciuri în care cu vreo cîteva luni în urmă
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
După ce mi-a istorisit întîmplarea cu femeia blondă, într-adevăr miraculoasă, Tv. mi-a cerut să-i vorbesc despre mine. Am făcut cu băgare de seamă ocolul ultimelor luni și n-am găsit nimic, nu vrednic de povestit, dar nici măcar mediocru și curent. O socoteală care nu mă întristează totuși și care mai ales nu-mi răpește certitudinea că în mijlocul acestei absențe, în mijlocul acestei monotone desfășurări de fapte neutre, eu rămîn un aventurier." În cîteva zeci de pagini de carte, mai
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
iremediabil. Plecarea din țară e singura soluție de "ieșire" dintr-un cerc istoric nociv. Proza nu e rea, dar politizarea clișeizantă a subiectului plictisește și transformă finalul într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și închis într-un ospiciu, iar aceasta este cea mai radicală situație din proza lui Adrian Buz, altfel
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
din cazurile cele mai flagrante de necunoaștere a unei mari personalități a culturii universale. Pe de altă parte, neglijența cercurilor cultivate este cu atît mai gravă, cu cît " grandoarea" lui Eminescu nu este diminuată , nici chiar atunci cînd traducerile sînt mediocre. Este unul din rarii poeți care merită a fi numit profet - stîlp al existenței și persistenței unui popor. Opera unui Vate este sublimarea unei întregi istorii și culturi; cu trecutul și viitorul care se concentrează în momentul prezent. Egalat, în
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
său ar fi "bucuria de a trăi", "pura plăcere de a fi, de a exista", rătăcirea prin grădini, cafenele, bodegi (p. 24-25). Mediocritatea îl năpădește pentru că nu e statornic, se mută neispirat dintr-un partid în altul, acceptă un post mediocru, are o "mentalitate coriolanică" (p. 27). Tinerețea e frumoasă ca potențialitate, dar tocmai prin asta e și înșelătoare: "vai de cei care s-au aritmetizat la un nivel scăzut, feștelindu-și algebrica tinerețe" (p. 35). Din conversația cu Alexandru Iftodie
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
și povestea de dragoste nu există în Jurnalul fericirii. E oarecare facilitate în rezolvarea acestei polițe în Eseu romanțat asupra neizbânzii: N. Steinhardt constată, cu o satisfacție secretă, că fostul său rival a fost, din punct de vedere intelectual, un mediocru și un ratat. Există și un al doilea deznodământ. Lui Alexandru Iftodie îi apare postum un mare studiu despre mânăstirile din Oltenia. E "ceva excepțional", după cum recunoaște diaristul, dar se întreabă de ce nu i-a fost arătat manuscrisul. Îi răspunde
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
unele dintre considerațiile ei (cele privind cadrul literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea sau cele legate de rolul Junimii în modernizarea literaturii române) sînt perfect inutile, ele devenind de multă vreme locuri comune chiar la nivelul unor elevi mediocri de liceu). Cu siguranță, astfel de considerente ar fi fost utile, eventual, unui public străin, dar, repet, acesta nu ar avea acces la operele în discuție. Una peste alta, Erotica magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei este
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
dar parcă-parcă aș fi de acord cu Haralampy când îmi spune că s-a cam săturat să vadă de ani de zile pe micul ecran aceleași filme despre Cristos, cu actori intepretând aceleași scenarii cu dialoguri adesea insipide, unele chiar mediocre, "apreciate" doar pentru că abordează tematica respectivă... -Excepțiile fac regula de granit, devine îngăduitor Haralampy după o pălincă. -Da, îl aprob, o întăresc... Semirevolta prietenului meu are o motivație destul de temeinică: și în acest an, ca și în ultimii cincisprezece, timp
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
Nunta însîngerată a lui Bocsárdi László de la Sf. Gheorghe nu a fost nominalizată la vreo categorie, la fel. Acum nu mai este valoarea importantă, ci etnia. Se vorbește de teatrul de expresie maghiară, și nu de teatru bun ori prost, mediocru sau valoros. Ce înseamnă corectitudine politică în artă? Tompa Gabor sau Bogdan Zsolt au luat premii de-a lungul timpului pentru că sînt unguri sau pentru că sînt buni? Presa maghiară, prin reprezentanți care nici măcar n-au văzut spectacolele nominalizate, nici cele
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
celui ce o poruncește. Ioan Buduca, întrebându-se cine te învață calea discernământului? Tradiția? Istoria? Toate la un loc? Dan Stanca, despre interedicția luării Numelui Domnului în deșert, ca să fii ferit de ispita relativizării, să nu-i atribui Domnului mesaje mediocre, să nu crezi că Numele Său poate fi oricând invocat. Adrian Popescu scrie, în amintirea părinților săi preaiubiți, subliniind calitățile lor morale exemplare de-a lungul unei vieți pline de încercări și pericole din vremea comunismului, cum își păstrează omul
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
Cuba lui Battista. În planul îndepărtat, eternul țăran român trudea cocârjat, dând cu sapa pentru a întreține luxul respingător al celor de mai sus. Fericiți că au găsit un drapel sub care să se adune, un conglomerat de resentimentari, ratați, mediocri sau doar nerăbdători să ocupe fotoliile de orchestră mai devreme decât ar merita au trecut la asaltul sistematic al puterii. Ca unul care, de cincisprezece ani încoace, mi-am făcut, alături de colegii mei Cornel Ungreanu și Adriana Babeți, un program
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu avea nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic trădate. Se afla într-un acord prea strîns cu el însuși și prea lax cu ambianța, încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
trăsătură comună, trupeții și medicaștrii ratați la C�line, și vagabonzii nelămuriți ai lui Beckett. Amândoi, și C�line și Beckett, au evocat același bălegar, unul ca miros, celălalt într-o manieră abstractă. Dar amândoi știu că, înaintea unei lumi mediocre sau a unei vieți ratate, le rămâne un al treilea suflu: vocile, vocile lor inimitabile. Iar literatura încetează atunci de a mai fi ceva scris și tipărit negru pe alb, ca să devină o lectură orală cu tonul și modul ei
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
care niciodată nu l-a uitat. El își reintegrează astfel propriul „spațiu mioritic”. Și această moarte o resimțim ca o reconciliere. Otello nu moare în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și ucidă brutal și mediocru soția care, pînă la urmă, i-a descoperit identitatea. Ea îl denunță, el o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un miracol, împreună cu o tînără plasticiană, Iuliana Vâlsan, am fost plasat chiar în spatele
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
eliberării de cenzură și anume invazia de cărți, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenței oneste și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
din literatura română), aveam la îndemână chiar în biblioteca mea. Nu trebuia decât să întind mâna și să iau din raft o capodoperă, dar eu preferam să parcurg cu creionul în mână manuscrise sosite prin poștă de la necunoscuți sau cărți mediocre pe care urma să le recenzez. Mă consolez cu gândul că și în această literatură predominant proastă s-a reflectat ceva din splendoarea marii literaturi (așa cum în gara pierdută undeva în stepă din romanul O zi mai lungă decât veacul
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
s-a făcut de cei care “își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație... axându-și... existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major...” A scoate din scenă “agonia și extazul” vocației poate însemna condamnarea la mediocru. Este imposibil să ne închipuim un Buonarroti pictând sau sculptând “despovărat de iluzie” și cu “un strop șsau mai mulțiț din amărăciunea Ecleziastului.” Cu frustrările și blazarea lui Solomon nu se poate crea nimic. De altfel cartea Qohelet, la care
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Nu am înțeles încă dacă acest aspect, familiar nouă, ține de un oarece relativism sau de absolutul imoralității. Într-o astfel de civilizație, un text adulator la adresa relativismului poate părea ciudat. De altfel, relativismul este perceput adesea ca fiind asociat mediocrului, lipsei de profesionalism, așa după cum lesne se poate deduce chiar din titlul Relativism, superficialitate, neglijență, articol apărut în nr. 48/2003 al României literare (cu numai două numere înaintea publicării articolului doamnei Alcalay). Profesorul american mai insistă în cursul său
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
nedezlegat al dragostei dintre K. F. și prinț, dragoste ce va fi pusă la îndoială. Inginerul este directorul unei crame și al unui restaurant unde se bea vin spumos, surogatul șampaniei de altădată care făcea faima Vladiei. Locotenentul Copaciu, un mediocru, un om al puterii, eclipsat de inginer, avansat numai datorită lui, caută peste tot suspecți, răscolește grădinile ziua și noaptea. Pe acest fond, sosește în Vladia din Capitală Vicol Antim, profesor de istorie, repartizat (se spune) dintr-o eroare și
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
eseistului. Cel mai recent procuror, vehement și intransigent, a apărut în 2006 și se numește Cătălin Avramescu. De ce a tăcut până acum e un mister. Să-i dăm cuvântul: Mircea Eliade este "un personaj obsedat de propria carieră, un romancier mediocru, un caracter revendicativ și egolatru, care călătorește în Europa pe banii familiei". (Dosarul Eliade, 22, 28 februarie-6 martie 2006). "Eliade a dat dovadă, în numeroase ocazii, de o micime sufletească îngrijorătoare, de un egoism feroce... de scăderi morale consistente... Luați
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
caractere chirilice (afară de un Ἅγιος ὁ Θεός). Semiografia muzicală este cea hrisantică. Textul este scris cu cerneală neagră, alături de vocale și consonante, afară de eteron. Inițialele, temporalele, mărturiile, ftoralele și consonanta eteron sunt scrise cu cerneală roșie. Starea de păstrare este mediocră. Compozitori: Petru Lampadarie, Anton Pann, Macarie Ieromonahul, Grigorie Protopsaltul și Iacov Protopsaltul. Însemnare pe a doua foaie de gardă, în chirilică, cu cerneală roșie: ,,Carte de musichie, împodobită cu frumoase și alese cântări bisericești, prescrisă la anul 1845 februarie în
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
formalități neam Îmbrățișat, salutat, și am pornit să ne plimbăm prin zona cinematografelor unde aveau loc proiecțiile festivalului. În doar câțiva pași, Corneliu ni se plângea deja de haosul din țară, de lipsa de logică din politică sau de legislația mediocră menită să susțină creatorii de film din România. El era călăuza noastră prin oraș, fumând, Îndârjit, cu mâinile În buzunare, În timp ce noi, Încercam cu greu să ignorăm oboseala, zgomotele din jur, arhitectura agresivă a fiecărui cartier prin care treceam, pentru
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
sîntem noi dirijori în funcția unui ansamblu perfect. Este adevărat că în aceste condițiuni și dirijorul se înalță considerabil. Iar în fața unei asemenea orchestre - eu însumi îmi dau seama - dirijorul poate de zece ori mai mult decît în fața unui ansamblu mediocru, bineînțeles dacă e stofă în dirijor! Peste cîteva zile după ce voi fi terminat a 4-a reală de „Samsone”, mergem la Palermo, unde voi dirija finala ciclului Beethoven, adică trei concerte (a „opta” și de două ori a „noua”). Voi
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
stricată. Mai ales că, potrivit unei legi a fizicii, ceea ce te plictisește nu rămâne în memorie. Referitor însă la fenomenul plictiselii, îmi amintesc cu o destul de mare claritate un aforism al profesoarei noastre de română de care vorbesc: numai cei mediocri se plictisesc. Elitele mereu găsesc ceva, un artificiu intelectual, cu care să ocolească plictisul. Asta e... se pare că nu a fost să mă aflu printre cei aleși. Literatura germană ar putea foarte ușor să se revendice inventatoarea plictisului ca
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
bien une messe"; Renașterea; Savonarola, Papii... Un dezastru, un uragan peste toate astea. Sunt solidar cu agonia lumii europene. E în mine însumi. Nu-i nimic de făcut. Și atîtea revoluții pentru un mai bun destin. "Umanitarismul" care ne părea mediocru și acum, în luminile crepusculare actuale, se arată a fi fost ridicul și sublim; utopie și sublim. Totul, totul de prisos. Brațele recad. Omul îngenunchează. Cerul se-ntunecă. Omul coboară în noapte. Păcălit. De ce au fost cele ce au fost
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]