8,912 matches
-
în 1982, dacă nu se înșeală, niște fundamentaliști din conducerea de partid și de stat au vrut să pună la cale o fărădelege care să-i îndepărteze pe scriitori de conducerea de partid și de stat. Și au inventat pretextul “meditației transcendentale”. După două-trei asemenea fraze, ia în mînă unul dintre dosare și citește încă și mai în viteză și dînd drumul cuvintelor fără să le atingă, ca pe niște bule, ușoare, elastice, imposibil de urmărit. Mi se pare că recunosc
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
atingă, ca pe niște bule, ușoare, elastice, imposibil de urmărit. Mi se pare că recunosc totuși documentul din Cartea albă...: „În rîndul oamenilor de artă, știință și cultură, continuă să se facă diverse aprecieri cu privire la persoanele implicate în activități de meditație transcendentală”. Apoi, fără pauză, un document pe care nu-l recunosc, dar în care e vorba despre comentariile „tendențioase”, „dușmănoase” făcute de poetul Adrian Păunescu la US. Strecor cu prudență întrebările fiindcă, dacă nu-l întrerupi, nu e bine („haideți
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
se ceară părerea. Vrea, oricît de obosit ar fi, să-i ajute pe oameni să limpezească situațiile. Iată ce crede el azi, 12 septembrie 1998: Intelectualii români nu au fost vinovați că au vrut să-și purifice ființa la o meditație transcendentală. Dacă a existat vreo ticăloșie, vreo perversiune, vinovați sînt cei care au făcut-o, și Elena Ceaușescu, pentru că ea veghea la Ministerul Învățămîntului, care n-a asigurat paza acolo. Autoritățile trebuia să avertizeze și să păzească intelectualitatea românească de
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație asupra "hasdeenilor precum unul ce vorbește "nu doar despre cîștigurile și eșecurile unei aventuri exegetice, ci și despre prietenia și afecțiunea pe care le presupune orice tentativă cărturăreasca. Ceea ce înseamnă că o rază din legatul, inclusiv robust-emotional, al autorului Istoriei
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
inerente reduceri, acolo unde acesta este pentru totdeauna poluat sau pentru bolnavii cu capacitate respiratorie redusă. Scufundătorii maritimi n-ar plăti, asemeni, taxa, nici salvamontiștii, lucrând cu tuburi de oxigen. Dar până și pruncii (scuzați: bebelușii), petrecând senine ceasuri de meditație în pântecul matern ar putea fi impozați, după modalitatea japoneză ce înscrie data nașterii individului din ziua conceperii lui. Unei fiscalități ce-i scapă printre degete zeci de mii de miliarde de lei, de la debitori imperturbabili, într-o situație absolut
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
are un cult al prieteniei - în care se reflectă, construindu-se, într-un fel, ca o proiecție a acestui puternic sentiment a cărui vocație îi e atît de proprie. Un Gelu Ionescu de o intransigență și onestitate care merită o meditație atentă asupra locului intelectualului în libertate.
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
preot, numai pe el. Într-un asemenea sistem de ochire prin unghi operează și Stelian Tăbăraș, al cărui erou pare, aici, a suferi de hipercultură, în ceea ce emite, în lunga-i căutare a obiectului: "Timp matematic și timp solar... câtă meditație încape în aceste două calificative! Dacă aș fi filosof și aș opera cu concepte de mare suprafață, m-aș așeza ca poetul, lângă «uriașa roată a lumii», acolo unde «seculii se torc»". Pe când, dacă ar fi fost fizician ar fi
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
Victor-L. Tapie consideră că esențială în realizarea capodoperei a fost găsirea cuvântului memorii, care-i lăsa autorului cea mai largă libertate în alegeri: digresiuni, descrieri de peisaje, episoade futile dar în care moralistul descoperea adevăruri asupra ființei umane, portrete, meditații asupra destinului omenesc și al său propriu, evocarea multor scene istorice la care fusese martor. Am în fața mea cele două volume, în colecția Pleiade. Din totalul de circa 2730 pagini, vreo 620 sunt de însoțire erudită. Textul auctorial propriu-zis este
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
ițelor de interese, integrate acestei inițieri, cu lecturile acumulate în timp, atentă la capodopere, cu energia care nu contrazice marile rafinamente, dar nici vulnerabilitățile vieții mărunte, găsind la timp resursele care s-o ilumineze spontan, cât și insinuările discrete ale meditațiilor susținute de inteligență, farmec și cultură. O fantezie provocatoare și o intimitate cu marea ceremonie, știind să lege fără fisură viața de cuvântul Evangheliei, frumoasa știință compozițională a lentei acumulări a istoriei de verva citatelor, găsite în perimetre de lectură
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
fie companie celeilalte, deși ar fi simțit nevoia să-și prelungească șederea pe malul Mării Negre, "atât de frumoasă când nu e nimeni împrejur." Și, înaintea ultimei file, cuprinzând în manuscris, cu creionul, ultimele comenzi pentru fabrica de ceramică de la Comarnic, meditația în limba engleză a autoarei: "E curios cum suntem singure amândouă în această seară deosebită. Ea e măritată și eu sunt măritată. Ea are șase copii. Singurul meu copil doarme acum în această casă.[...] 1916. Ce ne va aduce oare
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
nu se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său. Această credință nu mai este una moștenită prin tradiție
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre, Ioan Morar dialoghează cu marile spirite ale omenirii. Sunt niște intermezzo-uri culturale, de scurtă întindere, care lasă în final, cititorului, un spațiu de meditație: Suntem chit,/ William Shakespeare/ Cînd nu se va mai ști nimic/ despre tine/ Nu se va mai ști/ Nici despre mine" ( Caliban, p. 56). Sau: "Greu/ se mai ridică versul acesta:/ are motor mic/ de vrabie" ( Leonardo, p. 78). Volumul
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
dispariția Ralucăi cu un tînăr în detrimentul personajului mai matur) ori a mult mai recentului roman al Norei Iuga, Sexagenara și tînărul ( amestecul de iubire, nevoie de comunicare, teamă de singurătate la persoana matură și prezența mai degrabă decorativă, pretext de meditații, fără cine știe ce implicare intelectuală, necum erotică a tînărului/tinerei). Fetița este și nu este un roman de iubire. Un bărbat de 55 de ani și o studentă de 23 fac nesfîrștie plimbări într-un perimetru cuprins între Piața Universității, zona
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
care stăpânește bine "desinențele personale", așa cum se definește în mod autoironic. Problema de identitate a personajului-robot se întâlnește cu dilema identitară a personajului Lili, românca nevoită, cu ajutorul informaticianului Darie, să se dea dispărută și să-și schimbe identitatea. Pasajele de meditație asupra problematicii identității nu sunt însă sterile în roman, ci dimpotrivă, dau un suflu tematic nou imaginarului literar. Deși tema postmodernă a identității instabile și schimbate pare deja epuizată în literatura occidentală, scriitoarea reușește să o trateze cu verosimilitate și
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
altă țară sau despre continua lipsă de bani, despre frivolitățile mele de cafenea etc., etc. Iată cum excluderile, tabuurile autoimpuse creează teme libere care pot părea obsesii fundamentale de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului (unde scriitorul este chiar Gheorghe Crăciun) în tranziție, inutilitatea literaturii, rosturile criticii literare, bătrânețe, miza confesiunii, teoria dispersiei, proza antiepică și
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
atenția asupra cîtorva lucruri tulburătoare. Proporțiile zdrobitoare în care în rolul intelectualului român caracteristic au fost distribuiți Ilie Moromete și Ion al Glanetașului invită desigur mai ales la un hohot de rîs și la o porție sănătoasă de autoironie, de meditație despre România profundă (în pragul intrării în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a averii). Dincolo de
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
este dedicată iubirii. O iubire de tip special, in absentia. În singurătate fiind, poetul meditează asupra conceptului de iubire, mai mult din perspectiva lecturilor decât din experiențe proprii. Am mai spus-o cu alt prilej, lirica lui Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale lui Ștefan Aug. Doinaș. Angoasele sale sunt expuse cu o anumită grandilocvență (ușor de sesizat la poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
amintiri, de a iubi și de a medita la cele trecute și viitoare. Fiecare epistolă este o pauză de respirație, ocazia de a-și expune gândurile cele mai intime, iluzia că se află pe aceeași lungime de undă cu celălalt. Meditațiile sunt adânci, au miză existențială, ca aceste gînduri ale lui Petru despre trecerea timpului: "În tinerețe crezi că ai înainte un șir nesfârșit de zile, căruia nu-i vezi capătul; la anii falnici treizeci (am citat aproximativ dintr-un poet
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Galilei (1978), Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Viața ca o coridă (1987) ș.a. Romanele Viața pe un peron (1981) și Un om norocos (1984) sunt construcții narative complexe, cu încărcătură simbolică, trimițând străveziu către formele sistemului totalitar, dar și deschise meditației existențiale. Semnificațiile critice nu le-au fost trecute cu vederea de către regimul ceaușist care a supus romanul Un om norocos unui simulacru de proces public, în tradiția înscenărilor proletcultiste reînviate. Cărțile de după 1990 ale lui Octavian Paler, Don Quijote în Est
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
atunci, romanele lui Adrian Georgescu au început să curgă, numărând vreo 28 de titluri, unele apărând în mai multe ediții, unele bilingve (română-engleză). În ultima vreme ( de prin 2010), Adrian Georgescu s-a aplecat asupra scriiturii de factură religioasă, „cutremurătoare meditații despre lume și Dumnezeu izvorâte dintr-o adâncă simțire și însuflețite de duhul smeritei rugăciuni” (cum spune Ieromonahul Hrisostom Iorgulescu în Predoslovia cărții „Chilii”, ed. a IV-a, 2014) „Sosirea spre Dumnezeu” (2011), „Descensio” (2012), „Chilii” (2012), „Anastasis” (2013), „Rugăciunile
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
Cei mai bogați directori de licee din România sunt din București, potrivit declarațiilor lor de avere. Ei fac bani de pe urma firmelor pe care le au, din diverse proiecte educative dar și din meditații. În clasament, directorii din București sunt urmați de cei din Timiș, Brașov, Cluj și Craiova. Chiar dacă salariile din învățământ sunt mici, există și profesori care ajung să câștige sume considerabile în fiecare lună. Asta pentru că fie dețin firme cu profil
Cei mai bogați directori de licee sunt în București, urmați de Timiș, Brașov sau Cluj [Corola-blog/BlogPost/94339_a_95631]
-
din București sunt urmați de cei din Timiș, Brașov, Cluj și Craiova. Chiar dacă salariile din învățământ sunt mici, există și profesori care ajung să câștige sume considerabile în fiecare lună. Asta pentru că fie dețin firme cu profil didactic, fie din meditații sau diverse proiecte cu profil educativ. Într-un clasament național, întocmit pe baza declarațiilor de avere, pe primul loc în top se plasează dascălii din București, cei mai înstăriți dintre ei fiind directori de școli generale sau licee. Potrivit declarației
Cei mai bogați directori de licee sunt în București, urmați de Timiș, Brașov sau Cluj [Corola-blog/BlogPost/94339_a_95631]
-
invocate în „Cuvântul autorului” nu intră în lipsa de încredere în critica română. E un manifest din care nu lipsește vigoarea, dimpotrivă, pentru că nu-i lipsită de unitate epică, e o interminabilă țesătură de întâmplări și ziceri, care ne desfată spiritual; meditația sa epicuriană se impune ca o reversiune la puritatea miturilor străvechi - motiv fundamental sau implacabil al trecerii timpului... în prezent continuu: „Femeia,, nu are nici început, nici sfârșit. Și este imposibil să separi în ea sublimul de abject, tandrețea de
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
acela că nu vorbea. Se lăsa înduplecată, poate, doar de magicieni. Măcar pentru o asemenea conversație era necesar ca aceștia să se arate. În locul clarvăzătorilor, se iviră trei elicoptere înaintând în triunghi echilateral. Prezența lor generă un nou subiect de meditație. Zburătoarele fură atrase de ciuperca muntelui înalt, care le captă și zgomotele. În urma lor sporiră supozițiile montagnarzilor. Unii credeau că oamenii altor platouri soseau pe calea aerului pentru a-și lua rămas bun de la bătrâni, aflând în ce secol urmau
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]