298 matches
-
capitalei. Din punctul de vedere al poziției geografice, 16 capitale arabe sunt situate în regiunile litorale de pe patru fațade maritime: pe coasta Golfului Persic (Abu Dhabi - pe o insulă de lângă țărm, Manama, Al-Kuwait, Doha), pe coasta Golfului Oman (Masqat), pe coasta mediteraneeană (Beirut, Tripoli, Tunis, Alger), pe coasta atlantică (Rabat, Nouakchott, El Aiun). Alte cinci capitale sunt poziționate pe văile marilor fluvii. Pe valea Nilului se găsesc trei capitale arabe, respectiv Cairo - cea mai mare capitală arabă și africană, așezată pe malul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Mecca. Capitala Riyad amplasată într-o oază la poalele munților Tuwaiq, îndeplinește rolul de nod al căilor de transport ce străbat peninsula arabă pe direcțiile est-vest și nord-sud. Amman constituie punctul de intersecție al magistralelor rutiere dinspre Arabia Saudită, Irak, coasta mediteraneeană a Libanului și Siriei. d. Capitalele-fortificații aveau funcția strategică defensivă dominantă în trecut (astăzi relictă), aspect confirmat pentru unele din capitalele din această categorie și prin latura toponomică: capitala Ciadului - N’Djamena, se numea în momentul înființării (1900) Fort-Lamy, fiind
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
5 orașe mari ale Siriei Damasc, Alep, Homs, Hamah, Latakia. În Liban aria de polarizare se încadrează în arealul regional mai larg levantin împreună cu treimea vestică a Siriei, dar în cadrul statului libanez găsim două aliniamente de concentrare paralele: pe litoralul mediteraneean, unde numai capitala cu suburbiile sale adăpostește 50% din populația țării și unde se află cele 2 orașe principale - Beirut și Tripoli. în depresiunea Beka, cu centrele polarizante Zahle și Balbek. Într-o serie de state miciși foarte mici, precum
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Bagdadului, conturat încă din perioada antichității mesopotamiene din mileniile 3-1 î.Hr. (civilizațiile sumeriană, asiriană, babiloniană, caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în astăzi ca o arie polarizantă a bazinului Mediteranei Orientale. nucleul din nord-vestul Iordaniei este centrat în jurul capitalei Amman. nucleul egiptean de pe valea Nilului format în perioada antichității, s-a menținut până astăzi ca arie
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
nucleul egiptean de pe valea Nilului format în perioada antichității, s-a menținut până astăzi ca arie polarizantă a Egiptului, datorită condițiilor socio-economice oferite de existența fluviului. nucleul din nord-vestul Libiei, principala arie de polarizare a țării. nucleul nord-algerian de pe litoralul mediteraneean centrat în jurul capitalei Alger. nucleul marocan de pe coasta atlantică dezvoltat în evul mediu ca rampă de lansare a expedițiilor cu posibile perspective de configurare o constituie regiunea de la gurile de vărsare ale fluviului Shatt al-Arab, ce include părți din teritoriile
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
acest tip se încadrează următoarele regiuni de polarizare: ariile-nucleu de pe litoralul saudit al Mării Roșii și al Golfului Persic. aria-nucleu a Emiratelor Arabe Unite de la Golful Persic. aria-nucleu din jurul capitalei Masqat de la Golful Oman. aria-nucleu libanezo-siriană de la Marea Mediterană. aria-nucleu libiană de pe țărmul mediteraneean. aria-nucleu algeriană de pe coasta mediterană. aria-nucleu marocană de pe litoralul atlantic. - Ariile-nucleu situate în delte și mari confluențe fluviale sunt cele mai vechi formațiuni de acest tip, născute prin grația facilităților pe care le oferă mediul-suport. În lumea arabă două nuclee
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
otoman a teritoriilor arabe nord africane, în care revoltele triburilor berbero arabe locale, combinate cu capacitatea scăzută a autorităților otomane de exercitare a controlului la distanțe atât de mari, au făcut posibilă afirmarea unor entități politico teritoriale cvasiautonome în Africa mediteraneeană: Algeria începând din 1711, Tunisia devenită din 1705 sub conducerea beiului Hussein ibn-Ali un stat de facto independent. Odată cu slăbirea Imperiului turc către sfârșitul secolului al XIX-lea, a început pătrunderea puterilor europene în spațiul arab, în principal a Marii Britanii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
peste 1 milion de etnici francezi (“pieds noires”) spre Franța, instalarea unei puteri de stânga cu atitudini antifranceze, antioccidentale și într-o anumită măsură prosovietice, eveniment care timp de câteva decenii a constituit o dimensiune geopolitică semnificativă în bazinul vest mediteraneean. În Maroc, mișcarea de rezistență anticolonială, coagulată încă de la transformarea țării în protectorat francez în 1912, capătă o formă organizată odată cu înființarea Partidului Istiqlal în 1944, iar din 1953 îmbracă haina luptei armate. Măsurile de forță adoptate în acest context
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Deși reduse astăzi ca pondere și importanță, mai există o serie de cauze remanente de ordin istoricoadministrativ, care crează unele tensiuni bilaterale de vecinătate. Este situația relațiilor hispano-marocane, afectate de problematica încă nesoluționată a viitorului enclavelor spaniole Ceuta și Melilla de pe litoralul mediteraneean al Marocului, revendicate de regatul marocan. Lungimea totală a perimetrului extern de 41.268 km. (42.115 km. cu frontierele israelo-arabe) este inegal distribuită între arealul nordic și cel sudic, precum și pe cele două continente. Limita exterioară nordică a spațiului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de presiune, mai ales după instalarea la Damasc a regimului Baas în 1963. Maroc - Spania - în ciuda schimburilor economice în creștere, relațiile hispano marocane sunt grevate încă de la independența Marocului de sensibila problemă teritorială a exclavelor spaniole situate pe litoralul marocan mediteraneean ori în apropierea acestuia și revendicate de Maroc: Ceuta (28 kmp.), Melilla (20 kmp.), Peñón de Vélez de la Gomera (1,9 ha), Peñón de Alhucemas (0,35 ha), insula Perejil/Leila/Tura (0,15 kmp.), insulele Chafarinas (0,525 kmp
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de strălucire inițială a arabității și până astăzi. Ca urmare, factorii de putere care au beneficiat/controlat de facto acest spațiu de racord interregional s-au succedat continuu. Potrivit teoriei istoricului Henri Pirenne, cuceririle arabe au pus stăpânire pe bazinul mediteraneean până prin secolul al XI-lea, iar Occidentul, privat de libera circulație în Mediterana, se retrăsese în sine începând din secolul al VIII-lea. De la sfârșitul veacului al XI-lea, odată cu declanșarea Cruciadelor, Europa a început recucerirea mării interioare, care din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
XVI-lea. Și turcii, ca și arabii în perioada anterioară, au capotat prin același fenomen de “asfixie maritimă”, în urma bătăliei de la Lepanto, când au pierdut supremația pe mare, devenind incapabili să mai controleze comerțul maritim și să domine “oceanul comercial” mediteraneean. Odată cu cronicizarea problemei orientale, dominația britanică a devenit tot mai pregnantă în Mediterana și în teritoriile arabe adiacente Mării Roșii (Egipt, Sudan, peninsula arabă), marele Albion reușind să-și asigure controlul tranzitului dintre bazinul mediteraneean și Oceanul Indian până după cel
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
și să domine “oceanul comercial” mediteraneean. Odată cu cronicizarea problemei orientale, dominația britanică a devenit tot mai pregnantă în Mediterana și în teritoriile arabe adiacente Mării Roșii (Egipt, Sudan, peninsula arabă), marele Albion reușind să-și asigure controlul tranzitului dintre bazinul mediteraneean și Oceanul Indian până după cel de-al doilea război mondial. După 1950, regiunea intră în puzzle-ul geostrategic al războiului rece, iar influența britanică este înlocuită cu disputa sovieto americană pentru controlul asupra spațiului arab de racord între cele două
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cuaternar cu depozite continentale, fluviale sau deltaice (bazinul Nilului, Bahr-el Ghazal) ori lacustre (bazinul Ciad), ce susțin astăzi relieful podișurilor Darfur, Eglab, Tademaït, în timp ce periferiile platformei au fie structuri de sinecliză (în nord) pe care s-a dezvoltat câmpia litorală mediteraneeană, fie sunt sectoare de soclu peneplenizat (în vest) ce susțin câmpia Senegambiei, prelungită și pe teritoriul Mauritaniei și parțial și pe cel al Saharei Occidentale. Suprafața unităților platformice este în mare parte acoperită de un peisaj deșertic cu hamade pietroase
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Sinai. O altă valență geopolitică a deșertului suprapus unităților platformice, derivă din caracterul de areal nelocuit, ce îl pune în postura simultană de zonă de separare, dar și de joncțiune între arii geopolitice distincte. Brâul statelor arabe nord-africane separă lumea mediteraneeană de lumea subsahariană, iar statele arabofone saheliene (Sudan, Ciad, Mauritania) fac joncțiunea între spațiul arab islamic și cel african neislamic. Tot în deșert, pe fondul creșterii demografice explozive din statele arabe, se conturează raporturi tensionate între spațiile nelocuite și cele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și platoul Saharei este brutal, de-a lungul unui accident tectonic, acoperit de un piemont 42. Această structură orografică complicată a avut însă importante consecințe asupra evoluției vieții sociale și organizării spațiului politico-geografic dinMaghreb: teritoriul marocan a fostsingurul areal arab mediteraneean neocupat vreodată de Imperiul Otoman, datorită rezistenței emiratelor locale constituite la adăpostul spațiului montan; regiunea piemontană de contact cu deșertul saharian a reprezentat vatra diferitelor nuclee de locuire autohtone, fiind folosită pentru potențialul diversificat conferit de complementaritatea funcțională a ambelor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
alizeelor. Doar extremitatea nord-vestică a Maghrebului și regiunile din estul Mării Mediterane intră sub influența periodică a vânturilor de vest de la latitudinile medii și a ciclonilor mediteraneeni retrograzi, cu activitate mai intensă iarna, când favorizează apariția maximului pluviometric de tip mediteraneean. Zonarea climatică și trăsăturile climatice de ansamblu se individualizează preponderent pe criteriul pluviometric și mai puțin pe cel termic, deficitul de pluviozitate fiind fenomenul ce dă nota caracteristică a peisajului și imaginea perceptuală de întindere aridă a spațiului arab. a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
aversele rare dar puternice, roua ce compensează în mare măsură deficitul hidric și asigură necesarul de apă florei și faunei locale. b. Cele două subareale din cadrul ariei de climat subtropical se individualizează tot pe baza regimului pluviozității, respectiv o subzonă mediteraneeană în Maghreb și Levant, cu ploi de iarnă și veri toride și o subzonă subtropicală aridă în regiunile Mesopotamiei, părțile estice ale Iordaniei și Siriei, unde precaritatea precipitațiilor este mai accentuată, inclusiv în timpul sezonului de iarnă, apropiind particularitățile climatice de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
regiunile Mesopotamiei, părțile estice ale Iordaniei și Siriei, unde precaritatea precipitațiilor este mai accentuată, inclusiv în timpul sezonului de iarnă, apropiind particularitățile climatice de cele ale arealului tropical uscat din vecinătate. Coastele maghrebiene și regiunea levantină, aflate în limitele regimului pluviometric mediteraneean, beneficiază de precipitații de iarnă și suportă secete prelungite de vară când fluxurile vestice se deplasează la latitudini mai mari și lasă loc alizeelor. Pluviozitatea mai mare din regiunile est-mediterane (750-1000 mm./an) și din Maghreb (600-800 mm./an) este
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
fizico-geografice. Marile fluvii cu debite bogate, dar cu obârșia în alte regiuni, coexistă cu uedurile scurte, unele cu cursuri efemere, cu regim hidrologic tropical, ce izvorăsc, curg și se varsă în limitele regiunii deșertice aride. Râurile cu regim hidrologic subtropical (mediteraneean) se caracterizează prin debite maxime de iarnă și minime de vară, datorită secetelor prelungite. Trei mari sisteme fluviale traversează spațiul arabofon, dintre care două în Asia și unul în Africa, respectiv Eufratul, Tigrul și Nilul, ale căror debite constituie o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
specifice ariei nord-magrebiene și levantine și se prezintă sub diferite forme în funcție de condițiile climatice generate de altitudine. În regiunile subtropicale din nordul Siriei, vestul Iordaniei și la limita dintre semideșert și formațiunile arbustive din Africa de nord se dezvoltă stepa mediteraneeană, sub forma peisajelor deschise, cu arbori rari și un covor de gramenee sărăcăcios, adesea efemer. În nordul Africii, la nivelul etajului altitudinal de deasupra stepei mediteraneene, este domeniul formațiunilor arbustive reprezentate de tufișurile de maquis, în hățișurile cărora vegetează arbori
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
vegetează arbori pitici ca stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul (Laurus nobilis). În regiunile montane din Atlas și în munții Liban și Antiliban este dispusă altitudinal o vegetație mediteraneeană forestieră alcătuită din păduri sempervirescente cu arbori etajați în funcție de gradul de tolerare a frigului, element ce a determinat structurarea sa pe trei etaje de altitudine: la înălțimi de 500-1500 m. se dezvoltă etajul stejarilor termofili, format din stejarul sempervirescent (Quercus
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Quercus ilex), stejarul de plută (Quercus suber), stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), stejarul pufos (Quercus pubescens); treapta altitudinală medie (1500-2500 m.) aparține etajului coniferelor, ce cuprinde pinete mediteraneene alcătuite din pin negru (Pinus nigra), pin de Alep (Pinus halepensis), pin mediteraneean (Pinus pinaster); altitudinile de peste 2500-3000 m. reprezintă nișa etajului superior compus din elemente floristice subalpine și alpine cu specii de Juniperus și Tetraclinis. Solurile respectă legitățile dispunerii latitudinale și altitudinale. Zonele forestiere mai înalte sunt domeniul luvisolurilor albice, rendzinelor și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
un tablou psiho-social tradiționalist, cu firave efecte ale modernizării vieții sociale și comportamentului demografic, situate atât în Africa (Libia, Sudan, Comore), cât și în Asia (Arabia Saudită, Iordania, Irak, Siria). statele cu valori între 15 - 25‰ sunt situate fie în arealul mediteraneean aflat sub influența modelului socio-cultural de tip european (Liban, Egipt,Algeria, Maroc, Tunisia), fie în regiunea Golfului Persic, unde valorile mai reduse ale natalității, în pofida mentalității tradiționaliste, sunt o consecință a deformării structurii pe sexe, ca urmare a unei puternice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
însă separat. În spațiul arabofon pot fi identificate puține unități spațial-urbane încadrabile în standardele modelului de conurbație clasică. Acestea sunt situate majoritar în Africa de nord (în Egipt și Maroc), ca expresie a concentrării excesive a populației pe fâșia litoralului mediteraneean și atlantic. Cea mai tipică conurbație este aria urbanizată polarizată de nucleul Cairo - Gizeh, în jurul căruia gravitează alte peste 10 orașe de pe cursul inferior și din delta Nilului (cca. 20.000 kmp. cu peste 25 milioane locuitori). Arealul de pe coasta
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]