204 matches
-
mă califica undeva între grupa mijlocie și mare de grădiniță, dar refuzasem cu obstinație să frecventez acea instituție). Contradicția dintre atmosfera atât de plăcută, cultivată de doamna Șerban, și conținutul arid al lecțiilor a determinat din partea mea o reacție de mefiență față de limba franceză, de care aveam să mă debarasez abia în perioada studenției (prin anii 1970, lectorii de franceză de la Facultatea de Litere începură să prezinte filme de artă franceze, în versiuni fără subtitrări - o metodă ideală, pentru mine, de
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
1971, în urma unei curse neîntrerupte cu mașina de la București la München. Din 1972 Erich va dirija sute de concerte în toată lumea și-și va publica în 1980 volumul de completare a partiturii din Fuga lui Bach. Semănînd cu Celibidache în privința mefienței cu care privea înregistrările audio, sub motiv că un concert simfonic este o liturghie laică a cărei irepetabilitate nu poate fi alterată de mijloace tehnice, de pe urma lui Erich vor rămîne înregistrări puține. Paradoxal, notorietatea o va cunoaște în toată lumea, dar
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
-și vedea adeverită demonstrația, acela se abate de la imperativul de onestitate al breslei. Articolul lui Wilamowitz a fost lama ghilotinei căzînd pe reputația de filolog a lui Nietzsche, căruia specialiștii aveau din 1872 să-i întoarcă spatele, din rațiuni de mefiență principială: nu putea fi luat în serios un autor care răsturna etimologiile cum voia el. Boicotul pe care îl va îndura avea să fie atît de intens că nici intervenția lui Rohde sau Deussen nu a putut înclina balanța în favoarea
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
-acolo încât oferă o traducere proprie versurilor despre Stalin care au pecetluit soarta extraordinarului poet (pp. 126 - 127). Conotația politică e, și de data aceasta, clară, cum e și în alte câteva cazuri: inclemența față de abulicul Beniuc, antipatia pentru Sartre, mefiența față de Premiile Nobel, schița biografiei lui Radu Petrescu. Deși marcant, fără îndoială, fundalul istoric nu trebuie totuși supralicitat. Miza acestui Jurnal indirect III e una decisiv literară. O arată cu asupra de măsură destule dintre capitolele acestui volum. Îndepărtarea de
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
pătura mijlocie din Germania, experții fiind de părere că extremele societății (cei foarte bogați și cei săraci) fiind ab initio pierdute în bătălia cărții. Motivele invocate pentru înstrăinarea oamenilor de lectură sînt aceleași: lipsa timpului, lipsa concentrării și a dispoziției, mefiența față de rostul lecturii în viață (cartea a devenit tot mai mult sinonimă cu clișeul „flori pestrițe și cai verzi pe pereți”, adică ficțiune inutilă pentru cei care nu au cu ce să-și umple timpul). Că astfel de opinii trădează
Campanie ingenioasă () [Corola-journal/Journalistic/3772_a_5097]
-
de lectură ready made cu care, prin forța lucrurilor, teoria operează. Nici măcar conceptele nu-l conving până nu le verifică el însuși rezistența și până nu le supune unei „expertize” a relevanței. Procedează până la un punct formalist (chiar dacă are o mefiență constantă față de gândirea formalistă), căutând cu insistență „cuvântul potrivit”. Doar că găsindu-l (și aici începe „nebunia”), are obsesia de a-l resemantiza, de a-i ajusta înțelesul (pornire de poet) până într-acolo încât valoarea lui de adevăr să
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
căpușa umflată și o aruncă jos, privind atent la burta băiatului” (p. 8). Bineînțeles că temerea se infirmă imediat (alcoolul trebuindu-i străinului pentru a dezinfecta mușcătura). Finețea constă însă în felul în care Cristina gestionează momentul. Își lasă deoparte mefiența, pentru că, simte, nu e timp pentru asemenea rătăciri. Aceasta e, de altfel, și „rețeta” romanului, în care parcă niciodată nu e timp pentru introspecții fastidioase. Neavând ambiții tendențioase, Kinderland e doar o carte despre copilărie (și despre toate ale ei
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
cultură oficială, ci de una clientelară, Alex. Ștefănescu a vorbit despre contaminarea funcționarilor din domeniul culturii de veleitatea de a fi ei înșiși scriitori și artiști, Theodor Baconsky a schimbat cursul discuției, cerând celor prezenți să nu mai trateze cu mefiență ideea de "stat și de politică în domeniul culturii", afirmând că în condițiile globalizării toate statele tind să-și elaboreze politici culturale pentru a-și păstra identitatea... Iar acesta a fost doar începutul. Nicolae Manolescu a revenit cu distincții între
Premiile "României literare" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/15248_a_16573]
-
existență ca un triumf al adevărului personal în fața devărului stupid, ipocrit al celorlalți. În 1953, la începutul primăverii, m-am căsătorit cu Chiara. Stalin tocmai încetase din viață, de câteva săptămâni, din pricina unei hemoragii cerebrale. Mai ales în ultima perioadă mefiența lui ajunsese maladivă, paroxistică, peste tot vedea comploturi și își distrugea dușmanii, reali sau închipuiți. Cu toate păcatele lui însă, îl admiram pe georgian și nu pot să spun că moartea lui nu m-a afectat. Probabil a fost moartea
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
și vor mai fi încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își sfătuiau copiii înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe unul care-și da drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adesea pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer, spunea pe față ce
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Gheorghe Grigurcu Să pornim de la impresionismul lovinescian, în fața căruia pedantele capete se clatină acum cu mare mefiență: ,Cum nu reprezintă valori absolute, ci valori relative, scria mentorul Sburătorului, literatura unui popor nu trebuie studiată în fixitatea unor idei platoniciene, ci în mobilitatea ei". Parcă răspunzînd aproape peste veac unei asemenea invitații, Al. Cistelecan își întemeiază demersul nu
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
prezența artiștilor din România. Dacă la debutul unui eveniment participarea acestora este de-a dreptul irelevantă, la maturitatea lui, și Bienala... de la Ploiești a dobîndit o asemenea maturitate, interesul lor devine, literalmente, asalt. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și nu mai implică
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
fără voie confesiunile (ulterioare, dar apărute anterior) din "Vatra", unde, în termenii unei simpatice proze de suspans, istorisea modul fatidic în care multvisata întâlnire nu se petrecuse, de fapt, nicicând, zădărnicită, în opinia sa, de malversațiunile Mariei-France, ca și de mefiența marelui dramaturg. înduioșătoare această pulsație a dorinței, ce transformă visurile în realități fondatoare! Pentru George Popescu, distinsul cărturar craiovean, scrisul este o îndeletnicire suprem-angajantă: "nu-i un secret pentru cine scrie cu oarecare responsabilitate faptul că fiecare cuvânt așternut pe
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
sprijin în text. Altfel spus, cel mai bun comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul fără să adaugi de la tine nimic. Interpretarea alterează un text, mutilîndu-i intenția auctorială. Gherghel e un sceptic pe care mefiența față de interpretare nu i-a alungat pasiunea livrescă, dovadă pleiada de scriitori ale căror texte le comentează aici, de la William Blake la Origen, de la Hemingway la Scottus Eriugena, de la Bonaventura și Hugo de Saint-Victor la Roman Ingarden și Cervantes. Sub
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
tip alter ego al lui Nedelciu e un tânăr născut la țară și transplantat la oraș, cu studii universitare, iar relația lui cu urbanul e una deopotrivă de atracție-respingere; respingerea nu ține însă de mentalul rural patriarhal (orașul - loc de mefiență, de claustrare), ci tocmai de uniformizarea cenușie, traumatizantă a urbanului de către comunism.
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
Mă tem că de tăcerea din jurul cărților Danei Dumitriu e responsabilă o similară slăbiciune a receptării. Care poate fi tradusă printr-o stranie teamă de a valida un roman istoric comme il faut, dar nu tocmai comme d'habitude ; o mefiență în a înlocui politica inexistentă în teorie și inoperantă în practică din faptele voievozilor noștri de ev mediu cu ritualurile și doctrinele calculate ale unui stat modern; o ezitare în a împrospăta canonul cu un roman apărut acum ceva mai
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
lui. Neîncrederea în discursul instituționalizat și în ordinea impusă prin norme ce a urmat Primului Război Mondial reapare la finalul celui de-al doilea. Concetrându-se pe o societate care îi este familiară, Sillitoe pune în lumină felul în care este practicată această mefiență: prin revoltă („sunt un țap afurisit care încearcă să i-o tragă lumii”) și având sentimentul urgenței (există referințe frecvente la posibilitatea reizbucnirii războiului). Doar că, la fel ca eroii lui seize the day din interbelic, Arthur Seaton se vede
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
Sorin Lavric Lingviștii sînt în genere naturi puritane, privind cu mefiență îndrăznelile speculative ale filosofilor, mai ales atunci cînd ele nu au acoperire în litera textelor vechi. La mijloc e o precauție de ordin principial, care le dictează ca în locul unor interpretări riscante să prefere strictețea formală a etimologiilor verificate. E
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd că insiști În mefiența ta bășcălioasă de trei parale. Te privește... Nu, nu așa s-au petrecut lucrurile, cu toate că Întâmplarea a avut și ea, Într-adevăr, un rol incontestabil. În absența perspicacității și inteligenței mele native Însă, n-ar fi folosit la nimic, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privind transferul considerabilei sale averi, la sfârșitul memoriilor sale, cu o paralizantă premoniție, dizgrațiatul Constantin Marghiloman va trage un exasperant semnal de alarmă: ”AMENINȚARE DE PEPUBLICĂ” Până la urmă fatalitatea, cum ar zice chiar nenea Iancu, se va produce. Istoria, cu mefiența sa, va da naștere unui puternic cult al statului. Căci o republică nu vine niciodată singură. Am zis! Pentru conformitate: Ion Ifrim Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
un râs aparte, acționând ca un tampon ce împiedica să se emane vreun resentiment. Până să înțelegi ce voise popa, zâmbetul, râsul te furau, lăsând orice reacție negativă deoparte, cât ai fi fost de bănuitor! Doar bunicul era copleșit de mefiență față în față cu fiu-său! Pesemne, nu-i venea să creadă că el, cam libertin în tinerețe, putuse avea un băiat ca Artemie! Pe de altă parte, el atrăsese, din moment ce devenise stâlpul casei, respectul celor din jur, dar și
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Andrei Pleșu, dîndu-și seama că numai ordinul dat de dom'Iliescu SRI-ului: "Măi dragă, ia predați voi toată arhiva securității CNSAS-ului! Executarea!" ar putea reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune de "președinte permanent" e, și ea, una nu numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schemelor cognitive, a imaginii.) Identificăm aici continuitatea în orizontul cognitiv a celor două forme de descoperire a adevărului. Durand observa faptul că apare paradoxal progresul tehnicilor de proliferare a imaginilor, tocmai într-o civilizație care a dat dovezi constante de mefiență iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formula sacramentală a rugăciunii. Se știe că creștinismul primar ca formă de comunalism a exorcizat proprietatea privată, pentru ca apoi să permită și chiar să Încurajeze, În limite niciodată trasate exact, acumularea proprietății materiale. Există Însă chiar și azi o oarecare mefiență a comportamentului religios creștin la opulență, un anumit impuls spre reticență la consumerism și selectivitate, dacă nu spre economisirea riguroasă a efortului uman, deci În linii mari, o strategie proprie privind acumularea proprietății. În legătura pe care am descris-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]