119 matches
-
fenomenele lumii contemporane: alienarea, sărăcia materială și spirituală, drogurile, traficul de arme și de carne vie, terorismul religios, atacurile cibernetice etc. În contrast cu însingurarea maladivă în fața mijloacelor moderne de comunicare (internetul). "Trăim în societatea post-literară", afirma ritos Alain Finkielkraut. Am devenit mefienți. Totuși, pentru că omul este făcut să comunice, iar dialogul reprezintă fuga de izolare, vin, în mod firesc, întrebările: ce fel de cultură facem, care sunt valorile în care credem? Dar să ne întoarcem la principalul subiect al însemnărilor de față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sînge Încă proaspăt pe el. „Constrînși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunînd că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestînd o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coincidență. Vorbește și un suedez, ultimul care l-a văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un tangaj foarte puternic care poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910, el nu a putut vedea dincolo de „valoarea” unor simboliști minori precum M. Cruceanu sau Eugeniu Speranția. E. Lovinescu se afla la acea dată în plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor fi reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
odată cu apariția editorialului-manifest „Coliva lui Moș Vinea“, scris de Ilarie Voronca și semnat - redacțional - unu. Merită să ne oprim mai atent asupra lui, cu atît mai mult cu cît autorul (fost la Punct, ulterior la 75 HP și Integral, constant mefient, în pofida colaborărilor sporadice, față de revista lui Vinea și Iancu) este o personalitate „de tranziție” între primul val avangardist și suprarealism. Nu numai inconsecvențele estetice și ideologice ale Contimporanului sînt incriminate aici. Critica „uniștilor” se exercită, acum, de pe poziții suprarealiste asumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, 1990). În calitate de mărturisitori și apologeți, tinerii poeți „revoltați” au alimentat și, într-un fel, au orientat receptarea critică prudent-conservatoare... La început mefienți, criticii de prim-plan (Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu) sînt, treptat, convertiți. Din rîndul lor se va desprinde primul „canonizator” autentic — e drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria... (1941). Primul critic-apologet a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenților postsimboliști, scindați între nostalgia tradiției și tentația emancipării radicale. Disidenții spiritului Belle Époque vor deveni, ulterior, fermenți ai „anilor nebuni” ’20, reprezentanți cultivați ai unei avangarde constructive, ecumenice și estetice, cultivînd cu precădere - în plan ideologic - valorile unei stîngi mefiente față de totalitarismele politice ale secolului al XX-lea. Formați într-o epocă puternic marcată de criza economică și de ascensiunea extremei-dreapta europene, membrii următoarelor „valuri” avangardiste (Sașa Pană, Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Perahim, Gellu Naum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai curînd una de grad. În plus, „oglinda” clasicizantă, academistă a discipolului mihaildragomirescian reprezintă un indicator fidel - fie și în negativ - al abaterilor avangardiste de la „normă”. Încă un aspect: spre deosebire de critica magisterială, grevată de dogmatism și de o mentalitate conservator-clasicizantă, mefientă față de experiențele excentrice, critica „artiștilor” și a „poeților” s-a afirmat în modernitate ca o avangardă a disciplinei critice, ca un filtru estetic descoperitor de valori afine, obligînd-o pe cea dintîi să ia act de ele și să le asimileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și masacrării lor, este nu numai extrem de captivant, ci, după părerea mea, și deosebit de important pentru viața politică și religioasă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot atât de frecvent ca și la lucrările unor Arrianus, Diodor, Plutarh, Polybios, Quintus Curtius, Tucidide sau alții la fel de iluștri și demni de Încredere, trimite, printr-o negație, la numele filozofului, fiind cunoscut În literatura istorică drept Pseudo-Aristotel. Din reflex de cercetător mefient când e vorba de documente, la sfârșitul lecturii, primul lucru la care m-am gândit a fost În ce măsură puteam avea Încredere În ce scria acolo. Îmi doream să fie adevărat, asta mi-ar fi confirmat intuițiile, dar, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
III-lea? Mâine mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să treacă fără să profite de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autor este interesant”. Inițial am fost tentat să mă sprijin pe niște fraze din Gala Galaction. în „Cuvîntul introductiv” la Viața lui Eminescu (1914), acesta îl contrazice pe autorul „Scrisorilor” (și pe Maupassant, celălalt exemplu de apărător al intimității scriitorului), mefient în privința intențiilor viitorilor cercetători ai vieții sale. „Ei, iată aici Eminescu se înșela”. Părintele se făcea purtător al intereselor științei „care cercetează, analizează și discută totul, chiar și pe Dumnezeu”. „Știința - va insista el ceva mai încolo - e în toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
România literară”, „Tomis”, „Euresis” ș.a. Prima carte, Semnele realului, îi apare în 1981. Modalitatea critică la care subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
de simpatie la adresa regimului (Shafir: 1978, 29-39; Shafir: 1983a, 393-420; Shafir: 1984, 435-459; Shafir: 1985; vezi și Shafir în Adam Matei, Momescu: 2010a, 17-21). În anii '80, leninismul romantic și-a radicalizat concepția privitoare la drepturile omului, devenind tot mai mefient față de precaritatea "conștiinței revoluționare" a societății românești și tot mai ostil avansului ideologic al "burgheziei", venit din exterior. Problema emigrării va fi cu deosebire stigmatizată, din două motive majore: unul fundamental, compromiterea imaginii externe a regimului și unul mai degrabă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al prozei ieșene... Mai e ceva care îmi justifică oarecum această intervenție: lectura îndelungă, constantă și (îmi place să cred) profesionistă a romanului ce se produce azi în lume. În care lume? O persistentă (și pînă la un punct îndreptățită) mefientă îmi blochează tot ce provine acum dintr-un răsărit al tuturor răvășirilor și alterărilor. Din vastul cîmp slav, doar marii ruși s-au plasat în definitivul top mondial. Abominabila revoluție roșie a distrus criminal tot ce-ar fi putut da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu respectul regulilor și a conveniențelor (mișcă mâinile calm și măsurat), o personalitate ascunzând ceva (mâinile în buzunare, nesincer), o personalitate neatentă (mișcă obiecte), o personalitate pretențioasă (folosește indexul). Consistența mâinii sugerează că o persoană cu mâna slabă poate fi mefientă, dar și zgârcită, o persoană cu mâna mai grasă poate fi iubitoare de confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
termeni de refuz, refuz de a participa la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]