118 matches
-
neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comparatism multiplu, surprinzător, și, nu o dată, extins pe mari suprafețe. Sute de cărți (de literatură, filozofie, știință, artă) sunt puse la contribuție pentru a susține validitatea conceptelor cu care operează. Admir strategiile lui Theodor Codreanu, foarte îndrăznețe, dar mă declar mefient în privința unora dintre rezultate. Când a apărut Sfârșitul continuu, de Caraion, am zis (în "Ateneu", nr. 1/1978) că e "un exercițiu ingenios", spectacular. Mai multe lucruri mă îndeamnă să spun la fel și despre Complexul Bacovia, adăugând că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ambiguitatea productivă, echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient cu textualismul și postmodernismul. Din lipsă de apetență. Mai multe fragmente au în vedere receptarea, în primul rând critica. Pe Lamparia nu-l satisface deplasarea accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de simpatie la adresa regimului (Shafir: 1978, 29-39; Shafir: 1983a, 393-420; Shafir: 1984, 435-459; Shafir: 1985; vezi și Shafir în Adam Matei, Momescu: 2010a, 17-21). În anii '80, leninismul romantic și-a radicalizat concepția privitoare la drepturile omului, devenind tot mai mefient față de precaritatea "conștiinței revoluționare" a societății românești și tot mai ostil avansului ideologic al "burgheziei", venit din exterior. Problema emigrării va fi cu deosebire stigmatizată, din două motive majore: unul fundamental, compromiterea imaginii externe a regimului și unul mai degrabă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fenomenele lumii contemporane: alienarea, sărăcia materială și spirituală, drogurile, traficul de arme și de carne vie, terorismul religios, atacurile cibernetice etc. În contrast cu însingurarea maladivă în fața mijloacelor moderne de comunicare (internetul). "Trăim în societatea post-literară", afirma ritos Alain Finkielkraut. Am devenit mefienți. Totuși, pentru că omul este făcut să comunice, iar dialogul reprezintă fuga de izolare, vin, în mod firesc, întrebările: ce fel de cultură facem, care sunt valorile în care credem? Dar să ne întoarcem la principalul subiect al însemnărilor de față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
farmecelor de la nord se sforța a ne ține astfel ascunși subt acea stare de bucheri, ca la timp de a fi știuți de lume, aceasta să ne afle ca pe niște popoli demni de a deveni prada panslavismului.“ O atitudine mefientă față de alfabetul latin adoptase generalul Kiseleff, în calitate de guvernator al Principatelor. În 1836, cu prilejul vizitei sale la București, T. Cipariu va asculta din gura lui Iancu Văcărescu relatarea unei scene grăitoare, în care poetul jucase rolul principal: „odată, întru o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
autor este interesant”. Inițial am fost tentat să mă sprijin pe niște fraze din Gala Galaction. în „Cuvîntul introductiv” la Viața lui Eminescu (1914), acesta îl contrazice pe autorul „Scrisorilor” (și pe Maupassant, celălalt exemplu de apărător al intimității scriitorului), mefient în privința intențiilor viitorilor cercetători ai vieții sale. „Ei, iată aici Eminescu se înșela”. Părintele se făcea purtător al intereselor științei „care cercetează, analizează și discută totul, chiar și pe Dumnezeu”. „Știința - va insista el ceva mai încolo - e în toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ea e urmată, în 1966, de În absența stăpânilor și, în 1968, de Animale bolnave, scrieri care confirmă cu asupra de măsură talentul epic al lui Nicolae Breban, impunându l întâi de toate generației din care făcea parte, îndeajuns de mefientă, până atunci, în ce-l privește, sau dacă nu, măcar indiferentă. Acum, generația ’60, care produsese mai ales nuveliști și povestitori, își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
paturile învecinate. Vestea că Utan va angaja, ca nou redactor, un necunoscut, care pe deasupra mai era și inginer chimist, cum se zvonise (zvon confirmat!), ei bine, această veste n-a fost bine primită de grupul nostru, al tinerilor de-atunci, mefienți de altfel față de orice nouă angajare din pricina unor dezagreabile experiențe. Utan ne-a perceput reticențele și într-o zi m-a chemat în biroul său (de ce pe mine nu știu, dar poate a avut și cu alții întrevederi cu același
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Să cunoști o femeie. În timp ce-o traduceam, mă întrebam în ce măsură personajul principal, Yoel, îl reflectă pe Amos Oz. Cred că autorii își înzestrează eroii cu o bună parte din ei înșiși. Sunteți un tip reticent, in tro vertit, mefient ca personajul dumneavoastră, Yoel? A.O. Fiecare personaj din această carte și din toate celelalte cărți ale mele are câte ceva din mine, dar asta nu înseamnă că romanul e o confesiune. Dacă ne refe rim la romanul Să cunoști o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
unele capitole să fie exhaustivă în ideile și faptele esențiale ale romanului său. Pasajele de expresie ontică abundă iar dragostea pentru copiii, nepoții și nurorile Carlinei reprezintă tot atâtea pandantive strălucitoare. Oniricul este prezent peste tot iar eroina are etape mefiente dar, în genere, personajul principal este unul brav, care nu dă înapoi în fața greutăților vieții, un veritabil intrepid moldav. Romanul surprinde o serie de oameni și fapte insiduoase, insolente și inestrictibile, dar autoarea le filtrează prin propria sită de valori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ori de cîte ori i se ia tensiunea și-o trece într-o fișă proprie, în care - am dedus - ține și un grafic minuțios al temperaturilor zilnice. Păstrează, pentru a le compara, rezultatele analizelor medicale de ani de zile. E mefient față de doctori și, în același timp, încrezător în ei. Înainte de a veni aci, „ca să aibă și alte păreri”, a consultat un șir întreg de specialiști. Pentru a nu-i alerta, nu le-a spus alor săi că se internează la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și reculuri, de dorințe și dezgusturi, de disidențe și oportunisme etc. De lucruri pentru care - obiectiv fiind - nu poți decît să-l respecți (inteligența, cultura multilaterală) și lucruri detestabile (duplicitate, versatilitate). Am avut și am, așadar, numeroase motive să fiu mefient față de el. Am ajuns chiar să-l consider malefic, întrucît cele mai multe dintre veștile rele mi-au fost comunicate, întîi, de el. Cu această idee în minte, m-am ferit să-i dezvălui „tainele inimei” ori să-i vorbesc despre proiecte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profesională. Cu cît redescopăr mai mult gustul meseriei, cu atît îmi dau seama mai bine pe lîngă ce deșertăciuni am trecut. *Jurnalul e un loc mai potrivit pentru a consemna insultele decît „complimentele”. Față de acestea din urmă sînt nu numai mefient, ci de-a dreptul superstițios. Le evit pe cît posibil, le atenuez, le întrerup, le amîn, ca și cum mi-ar putea fi fatale. Să le „conserv” mi s-ar părea periculos. Le las deoparte, ca să le uit cît mai repede. Criticile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu se reface de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
personal, emoționant. Nu cred că Băsescu a făcut repetiții la Cotroceni, ca să vadă cum i-ar sta mai bine, ca plantator. Cînd l-am auzit spunînd, apoi, cît de bine se simte și el la Putna, am început să fiu mefient. Politicianul Băsescu a luat cu o mînă înapoi, ceea ce omul inimos și spontan pusese cu amîndouă la rădăcinile acestui pomișor simbolic. Nu că l-aș crede că se simte bine la Putna, dar asta era o replică din alt film
Băsescu, plantator și scenarist by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11334_a_12659]
-
reunește textele conferințelor prezentate de specialiști din întreaga lume în opera celaniană, cu prilejul colocviului "Paul Celan. Biographie und Interpretation/Biographie et interprétation", care a avut loc la Paris, între 11 și 12 octombrie 1999. De obicei sînt mai degrabă mefientă față de volumele tip "proceedings" sau "acte", pentru că o conferință sau un simpozion sînt inevitabil situate, legate de un context comunicațional, de contingent, ceea ce le face să pară prea orale și informale (sau dimpotrivă prea formale) cînd apar în formă scrisă
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
slujitori ai bisericii, oameni de radio și televiziune, slujbași ai presei scrise, care de care mai nerăbdători să îl salute pe ministrul Culturii, poate, cine știe, cândva acest lucru le va fi de folos. Compozitorii, în schimb, au fost destul de mefienți la convocator, cei tineri în special, neînghesuindu-se să ia parte la o aniversare ce, în mod firesc, le era sugerată întru exemplificare și responsabilizare. Mai ales că o atare festivitate se poate lesne erija într-un sfătuitor incapabil să
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]