260 matches
-
trebuie să se mire cineva de liniștea și de răbdarea sferelor noastre conducătoare, și duioasă ne-a părut mai cu seamă, demult încă, acea grijă cu care Ministerul nostru de Esterne și diplomația noastră au căutat a ridica de subsori megalomania dacoromână. Nu numai că țărilor vasale Turciei li s-a creat o poziție suverană ca Regat român și s-a introdus în șirul statelor europene, mai cu seamă prin solicitarea și sprijinul nostru, dar am sacrificat (și aceasta e și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
educați 36 Experiență de viață 37 Imaginație, iluzie, visare 39 Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență 40 Iubire, dragoste - ură, gelozie 40 Istețime, Înțelepciune - prostie, nerozie 44 Logic, logică - ilogic, absurd 50 Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie 51 Morală, moravuri 52 Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală 57 Obiectivitate - subiectivitate 58 Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare 61 Om, omenie, noblețe - josnicie 62 Pasiune, entuziasm, patimă 64 Paradoxuri, contradicții, contrarii, perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Aceeași Mărie, cu altă pălărie”.) Cel mai bun discurs este cel mai scurt. Concluzia are rara calitate de a extrage și impune esențialul.) Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanietc " Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie" Stânca, oricât de Înaltă ar fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de abil ar fi În arta disimulării, care să nu fie strunit, până la urmă, de bunul-simț al realității.) „Pericolul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tot așa aveau să-l socotească Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, care i-a fost prieten. A întemeiat Societatea de Estetică (1925-1928), de ale cărei activități s-a ocupat împreună cu Lucian Blaga și O.W. Cisek. Înălțat pe coturnii unei megalomanii în proces, conferenția adesea la Fundația „Regele Carol I”, la Asociația Studenților Creștini din România și în alte locuri, intrigând auditoriul cu înfățișarea lui stranie și mimica răvășită, sugerând o insuportabilă combustie lăuntrică, de om mistuit de idei. De la o
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Întotdeauna. Cu toate acestea, În vârful piramidei nu se află un autocrat capricios, ci mai degrabă un rege-filosof modern, care aplică adevărurile Înțelegerii științifice În scopul bunăstării tuturor. Desigur, este adevărat că marele urbanist, În accesele sale deloc rare de megalomanie, Își imagina că deține monopolul adevărului. De pildă, Într-un pasaj de reflecție personală din La ville radieuse, afirma: „am elaborat planurile șpentru Algerț pe baza analizelor și calculelor, cu imaginație și poezie. și ele au fost nemaipomenit de adevărate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ascuns, tinerii sunt uciși de un sătean gelos și astfel dispare o veche familie. În romanul Trosnesc stejarii (1937) alți reprezentanți ai clasei boierești se autodistrug din lipsa simțului realității, din incapacitatea de a se orienta corect, dintr-o oarecare megalomanie sau din lipsă de energie, din indolență și inabilitate practică. Conform unei puternice tradiții a prozei românești, este urmărită în paralel și ascensiunea arivistului, a unui reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu o inofensivă megalomanie - că stă răstignit, el vede înainte de toate comedia existenței. Grid Modorcea, Mort după America sau Despre înviere, dialog iscariot, București, Ed. Semne, 1999. 656 pag., 75 000 lei.
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
noi, cititorii secolului al XXI‑lea, par suprarealiste, dar care aveau pentru cititorul din vechime o înaltă semnificație simbolică. La originea acestor portrete se află imaginea celei de‑a patra fiare de la Dan. 7, ale cărei trăsături de caracter (aroganța, megalomania, violența) sunt transformate în trăsături fizice cu totul deosebite: ele pun în evidență monstruozitatea naturală a personajului. Aceste portrete înspăimântătoare și în culori vii trădează sursa populară a mărturiilor noastre. Concluzie generală A sosit timpul să sistematizăm concluziile parțiale de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o exegeză intelectualistă. Cât despre apocrife, acestea sunt preocupate de trăsăturile fizice ale Anticristului și propun portrete de o înaltă semnificație simbolică, inspirate fiind de cea de‑a patra fiară din Cartea lui Daniel, capitolul 7. Trăsăturile de caracter - aroganța, megalomania, violența - sunt transformate în trăsături fizice, care subliniază monstruozitatea personajului. În fine, un ultim lucru de precizat este că nu poate exista anticristologie fără cristologie, așa cum nu poate exista Anticrist fără Cristos. Mitul pe care l‑am studiat, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia, izolarea sau megalomania, Închiderea În sine, avariția. Alterocentrismul generează filantropia, deschiderea, dăruirea, comuniunea cu ceilalți, generozitatea, putând merge până la sacrificiu, căldura, simpatia, iubirea. Egodepășirea are un caracter mult mai subtil, mai diferențiat. Ea urmărește realizarea unor idealuri, sacrificiul de sine, lupta pasională pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sistematizate prezintă o tematică unică, precisă și sunt bine organizate. Temele ideilor delirante pot fi sintetizate în trei grupe principale: Idei de persecuție, de prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria lor persoană, importanța acesteia, capacitățile și posibilitățile lor. Conținutul delirului se poate manifesta în domeniul posibilităților sau poate rămâne numai ceva gândit. Bolnavii trec la reprezentări expresive de putere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare morbidă, pierderea inițiativei și a dorinței de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acolo. A murit însă după doi ani. Rămași prea singuri în apartamentul cu chirie crescută și greu de întreținut, ne-am mutat. Începuseră iarăși anii „grei” - ai nebuniei Dictatorului după vizita în China «Revoluției culturale», ai economiilor la sânge, ai megalomaniei egocentrice și cinicei nepăsări față de mase, cu «strângerea șurubului» la cultură, știință, învățământ, cu noile marginalizări și tot cortegiul. Am părăsit «Casa» ca pe ultima relicvă scumpă a familiei, șí aceasta dispărută treptat. Iar «Casa» a murit în 1984, sub
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia își desface din candoare simbolurile: șarpele, floarea, pasărea (păunul), melcul, lira, poetul călăreț” (I. Negoițescu). În pofida unei înrudiri cu lirica fantezismului modern românesc, de la
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
problemă cu implicații epistemologice, dar și ideologice, un recent incident din spațiul românesc care a trezit vii emoții: celebra vânătoare cu gonaci de la Balc, domeniul marelui magnat. Presa, ecologiștii au protestat Împotriva masacrului celor 185 de porci mistreți, au Înfierat megalomania unui personaj care a ucis el Însuși aproape 30 de exemplare etc. Dar substratul acestui incident pare să fie mai adânc: În primul rând, cel care a concesionat terenul acesta fabulos a fost considerat (a vrut el oare să fie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
el Însuși aproape 30 de exemplare etc. Dar substratul acestui incident pare să fie mai adânc: În primul rând, cel care a concesionat terenul acesta fabulos a fost considerat (a vrut el oare să fie astfel considerat?) un urmaș al megalomaniei fostului „mare vânător”, s-a situat Într-o descendență de actor social dominant. În al doilea rând, totul s-a desfășurat Într-un spațiu privat Închis, privilegiat, stabilind linii de demarcație față de lumea obișnuită, față de mediile populare fascinate de această
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
confuzii identitare, Biblia își revela pentru mine o inexplicabilă perenitate. De atunci încolo, ecuația teologico-politică a existenței mi s-a părut imposibil de tratat ca simplă abstracție 1. Eram însă doar unul dintre acei mulți tineri care, eliberați de oroarea megalomaniei ceaușiste, frecventau la începutul anilor ’90 cu aceeași îndrăzneală sfera politicului și profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
manual y arte de prudencia, 1647). Ca manifest al libertății politice, eseul este un agent subversiv în regimurile totalitare. Pentru ideologiile încolonării și ale marșului forțat, dubitația echivalează cu sabotajul. Când este protejat de patologiile admirației de sine sau ale megalomaniei, eseul construiește punți între discipline și ridică în chip fericit semne de întrebare tocmai acolo unde spațiul public suferă de inflația certitudinilor. Aparent facil, eseul e o construcție literară bazată mai întâi pe curaj și responsabilitate. Lipsit de aceste virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suflând asupra lui, ci face pur și simplu două gesturi opuse, trădându-și astfel afectele contradictorii față de iubita sa. Dar, atribuind în mod obișnuit gândirii sale, sentimentelor și dorințelor pe care le încearcă o atotputernicie care este o reminiscență a megalomaniei infantile, el atașează cu siguranță acestor gesturi anodine o însemnătate excesivă, poate chiar magică. Potrivit lui Freud, „el ridică piatra din calea iubitei sale, dar anulează apoi acest gest de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă peste ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
raționament explicativ trebuie pus pe seama raționalizării-apărare. În studiul său consacrat nevrozei obsesionale, Freud (1909b/1979) citează în mai multe rânduri mecanismul raționalizării în legătură cu cazul „omului cu șobolani”. El semnalează, pe de altă parte, că specialiștii au încercat să explice dezvoltarea megalomaniei prin acest mecanism, pornind de la delirul de persecuție. Pentru a-și explica credința că e persecutat, bolnavul formulează ipoteza că este un personaj important. Freud recuză însă această explicație, originea megalomaniei fiind, în opinia lui, încă necunoscută. Nunberg (1935/1957
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altă parte, că specialiștii au încercat să explice dezvoltarea megalomaniei prin acest mecanism, pornind de la delirul de persecuție. Pentru a-și explica credința că e persecutat, bolnavul formulează ipoteza că este un personaj important. Freud recuză însă această explicație, originea megalomaniei fiind, în opinia lui, încă necunoscută. Nunberg (1935/1957) evidențiază frecvența raționalizării în schizofrenie, bolnavul neputând suporta lacunele datorate sciziunii eului: „Cucât o persoană este mai tânără, mai primitivă sau mai bolnavă, cu atât ea are mai puțină logică și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista, II, 187-208; Bârna, Comentarii, 7-36, 194-208; Popa, Ist. lit., II, 848-852, passim; Cornel Ungureanu, Nicolae Breban și voința de putere, O, 2002, 6; Robert Șerban, „M-a susținut propria megalomanie” (interviu cu Nicolae Breban), O, 2002, 6; Cristina Chevereșan, Viața în suspans, O, 2002, 6; Geo Vasile, Călătoria la capătul conștiinței încărcate, CL, 2002, 8; Liviu Malița, Nicolae Breban, Brașov, 2002; Negrici, Lit. rom., 210-216, 299-306; Gabriel Dimisianu, Putere și
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
feerie cu cele ale teatrului istoric. Încetinită de numeroase tirade, eroice sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara în stagiunea 1920-1921 la Teatrul Național din București, s-a jucat și la Craiova. Cea mai cunoscută comedie a lui A., și singura tipărită
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]