2,843 matches
-
în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
stranii, ca la Ștefan Bănulescu: Genucla, Ramidava. Romanul evocă drama războiului și sfârșitul unui artist. Trecutul pierdut declanșează obsesia memoriei, cu întoarceri în timp până în 1939-1940. E vorba și de un spațiu pierdut, sudul Basarabiei, învăluit în ambiguitate. Cursivitatea tonului melancolic dobândește virtuți poetice, descriptive, naturiste, nostalgice. Urmând "firul amintirii", naratorul descoperă omul "singur în fața istoriei", vegheat de ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, ascuns în metafora discului solar. George Meniuc e unul dintre puținii scriitori basarabeni postbelici, a cărui operă (antologată
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
și un discurs psihologic asupra nașterii și pervertirii unui mit. Spre deosebire de majoritatea copleșitoare a celor ce-au studiat comunismul din România, Vladimir Tismăneanu adoptă deliberat, ba chiar apăsat, partitura obiectivității. El nu e nici vindicativ, nici apologetic, nici patetic, nici melancolic. Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe, multe enigme rămase în penumbră. Pe tonul perfect detașat al școlii realiste
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că Siberia, drăguța de ea, a rămas acolo, la ea acasă, frumoasă, mândră și bogată, și fără el. Nicio pagubă, și-a zis Ivan Mihailovici melancolic, și-acolo or trăi oameni, și-acolo s-o găsi vreo sticluță care să-ți aline viața, să ți-o împlinească, și-acolo, dacă ești conștiincios, poți accede la funcționar II, clasa III, ba chiar la mai mult, își zisese
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
chiar vie-vie nu părea să fie. Îmi mai amintesc și că obrazul ei, fixat în strălucirea pe care-o răspândea în jur, dar și cumva în așteptare - căci priveam pierdut obrazul ei -, îmi apărea marcat de o undă de tristețe melancolică în care eu deslușeam ceva, ca o invitație. O invitație ivită acolo doar pentru mine. Asta era fără îndoială totul și altă rațiune nici nu-mi mai trebuia. Întâlnirile mele întâmplătoare cu Betina din acea primă perioadă, sperate și căutate
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
lumea asta în afara noastră, îi strig eu cu disperare din toată albiciunea oaselor mele. Dar ea nu. În felul ei îmi spune că greva e importantă. Eu îi spun că nu e. Și ea îmi spune că: -ba da! Aerul melancolic al Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a tuturor timpurilor
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare în timp ce ei se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta și nerușinarea acuplării lipită de pașii lor, înceți, melancolici. Așadar, a început la Bellu. Și a continuat în cel mai întunecos colț al unui culoar străin, la ultimul etaj al unei clădiri vechi, unde scîrțîitul podelei șubrede de lemn îi avertiza dacă cineva se apropie. Atunci ei se opreau
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
poeziei ca un neajuns. Pentru că ea are, nu-i așa?, "scuza de a nu dovedi nimic" (E.Cioran). Aura Christi poate realiza fără nici o dificultate portrete interioare și peisaje, dar în general se ferește să facă uz de această calitate. Melancolică pînă la tristețe grea, ea izbutește să realizeze legătura dintre variate stări sufletești și natură, găsind și potrivitele mijloace proprii pentru asta: Amărăciunea plouă mărunt și rece / în ochii locuitorilor acestui oraș cenușiu / ce seamănă perfect cu o grădină de
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
În Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta În lumea cealălaltă, În care mă voi duce. (Tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea În zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată, impersonală
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
sfârșit de februarie. Hoinăream pe străzi fără un scop precis. Țâșneau gândurile din mine ca taxiurile ticsite de la semafor. Orașul era trist, lipsit de verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe fundalul acesta monoton s-a petrecut totul, sau măcar începutul. Totul, adică minunea, căci orice gând bun și orice
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
să nu mă mai bucur excesiv! Ci, cu prudență...] Cînd pancreasul, dar și stomacul prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul îngrijorat, nemulțumit, el despica firul în patru. Cînd plămînul se află în suferință energetică, oamenii sunt triști, melancolici. Însă rinichiul da durata vieții. El este rezervorul de energie al organismului. În rinichi se află energia ancestrala. Părinții lasă descendenților moștenirea de energie în rinichi. Cand alt organ se află în sărăcie energetică, rinichiul îi donează energie. [De aia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
Angela Marinescu *** "O toamnă ca oricare alta", poate a spus cineva înainte această propoziție melancolică și, dintr-odată, deziluzia nu mai are margini; cuvintele miros puternic a rinichi protejat cu sila. "se scapă pe ele", nu-și mai controlează ritmul dezintoxicării de mai vechile lor obiceiuri, aș putea să spun: "urinez pe tine, poezie", este
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din alt veac). P.S. Pe ultima copertă a cărții - o secvență din comedia criticii. Trei specialiști în poezie fac considerații delirant
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
metaforelor la care am recurs, precum și stilul alert al dialogului. Am căutat, pe cât cu putință, să păstrez intactă prospețimea clipelor trăite și felul în care mă prezentam eu însumi: dezinvolt și cutezător, amestec de candoare și tupeu, de entuziasm și melancolică resemnare. într-un cuvânt, m-am străduit să resuscit cu fidelitate autenticitatea momentului. Am beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
câteva mici statuete. Domnea o atmosferă rece, ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al cerului. După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus care eram își găsise răgazul necesar acomodării cu mediul descris, ușa se deschise brusc, lăsând să-i pășească pragul un omuleț rotund și îndesat, de pe a cărui mască
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
sorbitură amară în sorbitură și mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunți amintiri de viață, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneș pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie ușor melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai relua niciodată firul... și să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup pe atât de înalt purificatoare pentru spiritul dominant din Țara fetelor. Perimetrul noilor revelații nu se lasă cucerit fără perseverența mai
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Andrei Ionescu În numărul 12 al revistei, Mihai Zamfir își încheia scrisoarea despre "portughezul ceh" Jorge Listopad cu o reflecție melancolică: "Nu mă pot gândi fără strângere de inimă la zecile de români refugiați în țări precum Portugalia și care s-au pierdut fără urmă, în ciuda faptului că talentul lor literar, cultura și capacitatea lingvistică îi plasau mult deasupra mediului în
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme, cu singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil Răchițeanu să fie el însuși, nemediat cultural, ne-livresc. Până la urmă s-ar dovedi că jurnalul e și
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
narativă propriu-zisă e mult mai zigzagată decît cea istorică, dar din jocul aparent capricios de retrospecții și anticipații al memoriei textualizate, cititorul poate ușor reconstitui istoria pe care o străbate povestea formării naratorului ca scriitor, care este de fapt povestea melancolică a unui eșec (în dragostea neîmpărtășită pentru Ama, în studiile filozofice abandonate, chiar și în prieteniile lui, bunăoară cea cu Dinu Theodori), dar și a unei opțiuni salvatoare în favoarea scrisului creator, în favoarea explorării și exploatării regatului complex al "umbrelor". Cheia
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]