607 matches
-
Lauren, luând un gingertini de pe tavă. El și Melania sunt cuplul extrem din revistele de scandal. Chiar atunci apăru Hunter. Mă sărută pe obraz și apoi Întinse mâna ca să o strângă pe a lui Lauren. Lauren i-o prinse, gâfâind melodramatic: —Hunter! Nemaipomenitul proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință. Se întinse să-mi strângă mâna, înclinându-se ușor. — E puțin melodramatic, nu-i așa? Totuși, sper că înțelegeți natura... nedorită a numelor, date fiind împrejurările. Nimeni luă un scaun din umbră și-l trase repede în cercul de lumină pentru a-l așeza în fața scaunului său. — Sper că nu vă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește însă prea târziu. Bolnavul între timp „murise cu mâna încleștată pe un caiet și cu ochii mari deschiși, de parcă ar fi vrut să vadă pe cineva.“ În acest stil, melodramatic, începe romanul lui Leon Dură, Mărturisirea (Logos, Râmnicu Vâlcea, 2001). Autorul își propune să ne facă să plângem de mila personajului său, Pamfil, lovit de o soartă necruțătoare. Iată, pe scurt, povestea vieții acestuia. În tinerețe, Pamfil se îndrăgostește de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei fete de la țară, Silvana, care își povestește viața. Ea își deplânge soarta nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul negativ, Neagu, un țăran cu o gospodărie frumoasă, pe care Silvana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
programul de qigong, chiar dacă am fost părăsit de trainer ul meu personal, și am atâtea nedumeriri, atâtea neclarități, atâtea lucruri încă neînțelese... Arm asculta cu satisfacție și bucurie cuvintele lui, dar nu zicea nimic, și el continuă pe un ton melodramatic: Îmi pun cenușă în cap, până când spui că m-ai iertat, mă acopăr cu cenușă, mă scufund în cenușă, sunt sufocat de cenușă, ai milă de un biet ucenic pocăit!... Bine, bine, gata, că o s-ajungi un răsfățat! îl întrerupse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede, în rodnicul - istoricește - an 1916, engrama unei crime neînfăptuite. Cartea de căpătâi a adolescentului Mateiu, Arivistul lui Félicien Champsaur are în centru, după tipicul melodramatic de sfârșit de secol al XIX-lea, un omor bine ticluit și încă și mai bine mascat. Subiectul, așa cum îl rezumă Vianu, e simplu, urmărind felul în care un avocat sărman și pus pe căpătuială, Claude Barsac, o ucide pe
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
poetice. Pentru că ele se adaugă și completează nevoia de a iubi. Dacă ai străbătut niște etape, ce poți spune despre cea de acum? Încă de pe vremea când scriam Cărțile vieții a început să mă atragă ceea ce am numit "dulcea neghiobie melodramatică a existenței". Am adus-o în viziunea mea, reformulându-mi astfel viziunea. Nu știu dacă am și revoluționat-o așa. Însă e clar, uneori trebuie să faci pasul înapoi, dacă el te face mai uman, te apropie de sensul existenței
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
viziunea. Nu știu dacă am și revoluționat-o așa. Însă e clar, uneori trebuie să faci pasul înapoi, dacă el te face mai uman, te apropie de sensul existenței. De fapt, ca să înțelegi mai bine existența și de ce este ea melodramatică și de ce avem nevoie de opere lacrimogene, e de ajuns să cunoști mai bine femeile. Ele au un mult mai pronunțat simț al vieții decât bărbații, care sunt mai rigizi. Existența noastră ca o telenovelă... Încă nu reușesc să urmăresc
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
urmăresc telenovelele, dar nu e niciodată prea târziu! Deci, am ajuns la "viața ca o telenovelă" după ce, cu doar vreo zece ani înainte, descoperisem "filtrele de esențializare" necesare focalizării temei unui roman. E haios, la urma urmei. De la tragic la melodramatic, având câștigul că știi mai bine viața, chiar dacă pari mai puțin de luat în serios. Toate "scăderile" acestea, îmi lasă libertate să mă concentrez într-o altă direcție decât cea a scrierii romanului. Și să produc surprize literare. Vorbeai acum
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
a fiului lor Dinu la aceea nesigură, plină de spaime și socoteli pe care elita societății românești a trebuit să o îndure ca pe un coșmar. Ca pe un blestem cumplit. Nici o secundă tonul lui Dinu Cernescu nu devine unul melodramatic cînd își amintește adolescența și prima parte a tinereții. Dimpotrivă. Umorul, spiritul ludic aduc în prim plan farmecul unor chipuri pitorești, a l unor locuri din București care ascundeau forme de supraviețuire, de sens al vieții. Impresionant. Rafinamentul și eleganța
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
unui film inițial masacrat prin intervenția revanșardă, mistificatoare a producătorului și ulterior pe cale de a fi recuperat și montat din nou în viziunea anterioară, autentică a regizorului. Almodovar este unul dintre puținii regizori care știu să lucreze într-un registru melodramatic fără a vulgariza conținuturile, este ca și cum autenticitatea are neapărat nevoie de clișeul pasional pentru a se remarca. Ca și în film, personajele împrumută un limbaj al pasiunii devastatoare, limbajul melodramei, iar episoadele nu contrazic scenariul și ingredientele: răzbunări din gelozie
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
desăvârșirea" (23); "cine poate să pășească peste moarte/ ca pe ape/ a lui va fi împărăția numelui" (1). Poemele au mult de câștigat din varietatea registrelor de limbaj, orchestrate cu un remarcabil simț al echilibrului. Mircea Petean știe să evite melodramaticul, notele forțate, vorbele mari, sentimentalismul manifest. Ipostazele unei Ane atotcuprinzătoare - cosmică, imanent-transcendentă - nu se sfiesc de cotidian, de umoristic și anecdotic, ce substituie, uneori, metaforicul. Unele poeme sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Și, în plus, e și un caz mai excepțional. Toată lumea a fost alungată din rai, așa încît această prăbușire s-a banalizat. Dar numai unii cad de la putere". Elita acestor "cîțiva" ține morțiș a ne aduce la cunoștință pățaniile sale "melodramatic de traumatice", cu o frenezie pesemne "lecuitoare". Pentru cititori este o ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
Și, în plus, e și un caz mai excepțional. Toată lumea a fost alungată din rai, așa încît această prăbușire s-a banalizat. Dar numai unii cad de la putere". Elita acestor "cîțiva" ține morțiș a ne aduce la cunoștință pățaniile sale "melodramatic de traumatice", cu o frenezie pesemne "lecuitoare". Pentru cititori este o ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
construcției, excesul narativ, generalitatea descripției, ca și limbajul prea marcat regional - o carență mai generală a literaturii lui Agîrbiceanu". Despre o nuvelă a lui I.Al.Brătescu-Voinești, Pană Trăsnea Sfîntul: "Pigmentată de reflecții naratoriale cam siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă concentrare a atenției. Neintimidat de monumentalitatea aparentă a Istoriei lui Marian Popa
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
caracteristică, totuși, simțirii de sanatoriu, pe care Păstorel nu o trăiește cu durerea mată a marilor bolnavi, în stare să aprindă inimi cu inimile lor în care abia mai mocnește cîte ceva, e Scrisoare amărâtă. Adresată lui Goga, și semnată, melodramatic, Solitar. Întîlnindu-se, în lumea unde Sfîntul Petru - vor fi avînd și așezămintele de sănătate paznicii lor.. - pune "la rău canon pe-un biet creștin", nu cu Duca Vodă, de-l pomenește, ci tocmai cu moș Istrate-Voievod, domnul hîtru al unei
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
cartier cu droguri, sechestrări de persoane, violență, construind un policier, un thriller modern, fără prea mult balast psihologico-filozofic, din fericire, însă mult prea apăsat încât să preia controlul filmului lăsând în spate celelalte povești care, în schimb, capătă un iz melodramatic de telenovelă. Bunicul pare decupat dintr-una din ele - unul dintre cele mai proaste roluri ale lui Gheorghe Dinică -, la fel și o pare din discuțiile neispirate dintre mamă și fiică, unde se strecoară și o serie de truisme covârșitoare
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum se știe pe aceea a limbajului cotidian care apelează cel mai adesea la sensul denotativ al cuvintelor. Numai că metaforele întrebuințate în partitura melodramatică, recuperate într-o cheie simbolică, dezvăluie un orizont interpretativ pe care polițistul interesat de concret îl găsește stupid, inutil. Este poezia stupidă în general? Depinde de unghiul din care o privești, pentru cel concretist al polițistului lucrurile stau simplu, în
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
sa se joacă în zona evidențelor, dar și a posibilităților de a deturna atenția de la el, către o serie de potențiali infractori. Cuvintele cântecului scapă de sub incidența situației concrete, au o frivolitate intolerabilă, însă nu cântăresc în niciun caz în ciuda melodramaticei situații dramatice. Confruntarea finală ne aduce față în față un admirabil păpușar al cuvintelor, un "dialectician", șeful de poliție, Anghelache, și subalternii săi, Cristi și nea Nelu. Cristi refuză flagrantul, iar reacția șefului nu este cum ne-am aștepta, virulentă
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
porțiuni destinului ei, atenuându-i asperitățile și dându-i astfel un sens. Nu știu dacă pasajul cu pricina nu reprezintă contribuția lui Radu Aldulescu, dacă nu cumva autorul a călcat un pic mai adânc pedala faptelor pentru a accentua convenția melodramatică impusă. Oricum, o lectură corectă a romanului de aici ar trebui să pornească. De la faptul că, patronând un restaurant ale cărui profituri sunt menite să țină în frâu lupusul fiicei sale, Mariana urmează fără s-o știe un scenariu: „Asta
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
petrecerile lui galante, uitând de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
a furniza agenției informațiile cele mai compromițătoare cu putință. Însă ceea ce nu înțelege este că poliția secretă este decisă să-l distrugă cu orice preț și prin orice mijloace pe acest intelectual intransigent în opțiunile sale morale. Finalul accentuează alura melodramatică și fățiș tezistă. Roman a devenit la rândul său purtătorul stigmatului rasial ca și dl Klein, descoperindu-i-se o origine iudaică, circumstanță agravantă dacă o adăugăm la lipsa de sinceritate în fața Partidului. Scenă de final, voit exemplară: pe un
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
e buna dispoziție. Din această perspectivă, Florin Iaru e un caz. Și încă unul foarte interesant. Pentru el, scrisu-i scris și viața-i viață. Fiecare cu regulile specifice. Iar prima regulă, în ce privește literatura, pare să fie aceea a eleganței. Compromisul melodramatic e cu desăvârșire exclus. Exhibițiile sufletești, la fel. Sunt indiscrete. Și, moralmente, neigienice. De fapt, și poezia lui Iaru funcționează după același principiu. (E motivul pentru care, deși extraordinară, aceasta n-are astăzi foarte mulți admiratori. Cum spuneam și săptămâna
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
reclamă androginia, dar ea se află cerebral, psihologic acolo, unde identitatea veche nu s-a resorbit complet, așa cum noua identitate nu a fost pe deplin asumată. Acolo unde Almodóvar risipește capitalul de tensiune și inefabil acumulat este finalul, dincolo de rezolvarea melodramatică, pasiune și crimă, se află însă rezolvarea prozaică, un fel de happy-end leșinat. Rețin în film însă imaginile tulburătoare ale unei feminități care reprezintă o a doua piele, o piele de împrumut în care Vicente nu a intrat pe deplin
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]