143 matches
-
un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o meserie ciudată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Steven Spielberg îl descoperă, grație unui cronicar de cinema, în ipostaza unui corespondent al miraculos-romanticului Indiana Jones. Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ca și TintinMilou, Dupont & Dupond sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele în care intră cu seninătatea decerebrată a celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai contează! Important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
încredințeze grijii ei pe fiul mult iubit. Totul va fi cum nu se poate mai bine. Micii ei protejați nu obișnuiau niciodată să se plângă. Casa era inspectată cu regularitate. Prefectul fusese în vizită de două ori și își uitase melonul în hol. Mai era și acum în cuier. Mâncarea era gătită de o doamnă bucătăreasă din localitate - atât mâncarea lichidă, cât și celelalte, felurile de carne sau de pește. Toți cei din Västerbotten, fără excepție, puteau să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care mi-o pregătisem. — Am venit să vă văd din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea extrem de importantă. — A, da. De fapt n-am mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse să facă burtă și suferința n-avea nici un efect asupra ei. Mai mult ca oricând, arăta ca un comis-voiajor prosper. Este grav că exteriorul omului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel de-al Doilea Război Mondial a terminat-o definitiv. Însă pe vremea când eram copil, tata, ca majoritatea vecinilor, pleca zilnic la Londra În costum și cu melon: o oră cu trenul până acolo, o oră Înapoi. Nu mi-a trebuit mult să intuiesc că Londra era sinonimă cu epuizarea fizică și tulburarea nervoasă și că n-aveam de gând să devin niciodată navetist - o decizie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de aur la capătul lui.) într-un anume fel, se gândi Vultur-în-Zbor, în aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic. Această regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui vechi și închiși la culoare. Și vesta lui veche și închisă la culoare, cu lanțul de aur fără ceas. își scoase melonul de pe cap. Așeză frumos toate lucrurile acestea, laolaltă cu lenjeria de corp, pe trupul lui Vultur-în-Zbor, care zăcea cu fața-n jos, ca nu cumva să să-i stea în cale. Și, neluând în seamă protestele bătăturilor sale, dansă. Gorful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil, însă l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne Închipuim că la aceeași oră, probabil tot În București, un bărbat Încă tânăr, de o eleganță sobră, aproape austeră, stă absorbit În fața unei foi de hârtie proaspăt scrise: un tabel pe trei coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă/Joben gris-perle, panglică neagră/Jachetă gris, vestă, pantalon, vestă albă/Onix negru sau altă piatră dură, de preferință verde (de gravat cu armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celebrele ghete albe, și sfârșind cu Încălțările lui Mateiu Caragiale, care au smuls privitorilor exclamații de admirație, iar prietenilor scriitori - câteva bune paragrafe. Dacă am avea suficient răgaz, am descoperi și descrie pălăriile marilor dandy (marca Bandoni), jobenele (de la Delion), meloanele, canotierele sau tot ce poate fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte pentru cap”. Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bărbat străin, cu aer blând. Portarul explică ce și cum, domnul Mirto puse tocul jos, apăsă sugativa pe titlul splendid scris și-l invită pe Dan, cu voce puternică, să șadă. Se miră când văzu că bărbatul nu-și scoate melonul tras cam mult peste urechi. — A sosit domnul Neculai Procopiu? îl întrebă pe portar. — Încă nu, spuseră deodată Nicu și nea Cercel. Da tre’ să pice dintr-un moment în altu’. Îi spun eu să treacă pe la dumneavoastră... adăugă portarul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la duel, rămânând ca în viitor duelanții să fie considerați criminali de rând și să fie judecați de jurați. Domnul Procopiu vorbea în numele ziarului, așa că nu și semnă articolul. Mulțumit că reușise să termine la timp, își luă cilindrul, fiindcă melon nu mai avea, și coborî la tipografie să facă o înlocuire pe prima pagină. Apoi se îndreptă spre casă cu o poftă de mâncare excepțională. Nu postise în viața lui. 5 Am visat că mi se desprinsese sufletul de trup
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]