116 matches
-
dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră în cameră și deîndată începe să spună cu o voce molcomă de parcă ar cânta o melopee. Acum, când îți povestesc întâmplări de atunci, și o fac pentru că dorești să știi cât mai multe despre Minodora, se apropie Mileniul trei. Născută odată cu România Mare, nu pot crede că, după tot ce am pătimit, am ajuns la anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Anton Pann, care l-a valorificat în Povestea vorbii : „Pe sirmanul Strugur prea greu să-l blesteme/ Și asupră-i toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pace - după cum încercasem să-i explic de la Bacău încotro, el cerându-mi lămuriri, adică de ce mi se pare extraordinar ca Tolstoi să înceapă romanul în limba franceză? Aristocrația rusă a vorbit întotdeauna perfect franceza - precizarea lui drastică, serioasă, cu o melopee de Gromâko la Paris, avea un caracter de avertisment, dar cu aceeași obiectivitate trebuie să recunosc că nu-mi putea trece prin minte ceea ce avea să se întâmple după ce ne-am întors de la vagonul-restaurant unde acceptase să fie invitatul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al pasiunilor mele. Aveam pe nisip o plăcere aproape vicioasă. Îmi era de ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt curii soarele îmi dogorește trupul, să aud cum marea foșnește confuz la câțiva pași de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul când ne-am prăbușit se reia... așadar, îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi e melopeea seminței gata de încolțire. întunericul când coborâți în noapte ca-n pivnițe cu vinuri de-ntuneric, să nu uitați să luați cu voi trei drobi de sare zgrunțuroasă și cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul meu albastru-l amestec pe o pânză;/în amalgam de temeri și neștiute taine/ Culorile din vise mi-s prețioase haine. Violetta Petre, Timiditate. Poetă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum ar fi îngânat o veche melopee a deșertului: — Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirea lor viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea când mâinile li se împletesc și visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea, cu ranga și lămpașul, și propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru regenerarea obiceiurilor, întoarcerea la pămînt este totuna cu întoarcerea la valorile de bază ale solidarității umane, la bucuriile, la ritualurile, la simbolurile sale. E vorba de vechea imagine, niciodată uitată, a satelor de altădată fremătînd de cîntecele plugarilor, de melopeele femeilor ce spală rufele. E vorba, pe de altă parte, de un vechi subiect regretat, acela al dispariției unor oameni care cîntau cu toții. "Pe vremea mea, spune Péguy cincizeci de ani după ce Michelet a folosit aproape aceeași formulă -, toată lumea cînta
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Europă", una care se revendica de la ideologia libertară și democratică a Occidentului, în timp ce rușii, cu potențialul lor enorm, își impuneau deschis alteritatea, manifestând din capul locului o independență de spirit care îi plasează dincolo de eternul lamento polonez și de tânguioasa melopee românească. Unii abordează revoluția à la française, ceilalți într-un fel propriu, întemeiat pe solidarități ce nu implică atârnare. Rușii, în această viziune, înfruntă lumea apuseană și resping modelul francez (Herzen, Bakunin etc.), în timp ce reprezentanții popoarelor mai mici, românii de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppée, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă și de nivel artistic coborât, adevărată operă scrisă în stil "social". DUILIU ZAMFIRESCU Cu poezii byroniene debută și Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Apoi se îndreptă spre un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă vârstă sunt simptomatic intitulate În marginea vieții, Marea înfrângere, Rânduri de tristețe, Pe strada solitară, Melopee. Un motiv de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
și cu acest joc, al luminii și umbrii, își animează d-sa opera, o spiritualizează învăluind-o într-o unitate de sentiment de multe ori deplină. Așezate în clarobscurul interiorului domiciliului, aceste opere predispun la reverie ca o pagină de melopee lăsată pe un pian rămas deschis"316. Alexandru Severin, pseudonim pentru Alexandru Talpoșin, intra în atenția opiniei publice și prin încercarea de a coagula o mișcare în rândul artiștilor plastici prin înființarea în 1915, la București, alături de pictorii Paul Popescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
meu, Vasile.... Termenul explicat poate fi orice parte de vorbire autonomă, precum și o întreagă propoziție: Eu, șutul, nu mă pot prinde cu cornutul. La gura sobei, gândul, tovarăș călător te îmbie la visare. S-a ivit pe culme toamna,/Zâna melopeelor, / Spaima florilor și doamna/ Cucurbitaceelor.( G. Topârceanu, Toamna, p.12); Muncea, adică studia temeinic. Cel ce vorbea, un tânăr muncitor, se opri., sau propoziție în cadrul enunțului - frază: Un singur lucru le cer oamenilor care mă iubesc, să mă lase singur
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]