1,388 matches
-
să se teamă să nu fie arestați. Dan dormise în tot timpul ăsta - iar un bărbat care doarme cu capul pe măsuța telefonului nu putea avea o conștiință prea curată. 3 Revolta În dimineața de după noaptea în care încercase să memoreze prefixul orașelor din Anglia stând efectiv cu burta pe cartea de telefon timp de opt ore, Dan se trezise mormăind. „Ce...“, exclamase el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori destin. Pur și simplu, Bîlbîie a urmat o instrucțiune. V-a spus exact cît i s-a indicat să vă spună. În limbajul nostru s-ar putea accepta că "v-a memorat", prințe. Absolut fără nici un fel de intenție rea. Doar în folosul Serviciului, doar atît, nu vă faceți probleme." S-ar fi putut foarte bine ca Mihail să mintă. Niciodată, dar niciodată, în fața nimănui, directorul Serviciului nu va accepta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își făcuseră apariția primele stele. Acesta era momentul în care orice băiat polinezian care dorea să ajungă ceva în viața trebuia să se așeze într-un loc cu cer senin și să-și dedice câteva ore studiului stelelor, încercând să memoreze locul pe care îl ocupă acestea în fiecare moment, în trecerea lor pe bolta întunecată a cerului. Tapú Tetuanúi n-avea cum să știe, căci nimeni din jurul său nu stia și nu era în măsura să-i explice, ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care să le poată deosebi una de alta, nici minte de om care să le poată memoră. Tané să mă apere! bâigui. O să fac indigestie de stele! Cu toate acestea, începu să le studieze și nu renunță decât atunci când zorii zilei le îndepărtară de pe cer, moment în care pleca, în sfârșit, să se culce în adăpostul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de către conaționalul său Louis Daguerre, care, în 1835, a pus la punct procedeul dagherotipiei, utilizând plăci de cupru argintate și tratate cu vapori de iod. Dagherotipiile obținute, supranumite în epocă „oglinzi cu memorie”, erau plăcuțe metalice unicat, pe care era „memorată” imaginea fotografică (figura 1.3). În 1839, Academia Franceză a brevetat invenția, iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fotografiat, camera obscură reprezintă varianta perfecționată a celei cunoscute încă din secolul al XVI-lea. Ea este o „cutie” interioară situată între obiectiv și planul în care se găsește pelicula fotografică, unde se formează imaginea pe care dorim să o „memorăm” fotografic. Dimensiunile camerei obscure sunt condiționate de dimensiunile suprafeței (cadrului de expunere) în care se formează imaginea. La începuturile fotografiei, aceste dimensiuni variau între 9×12 cm și 20×30 cm, nefiind standardizate. Odată cu îmbunătățirea calității materialelor fotosensibile și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lentile sunt aceleași. Diferența fundamentală este dată de modul de memorare și prelucrare a imaginilor fotografice. Dacă la aparatele clasice imaginea este stocată pe pelicula fotografică datorită proprietății de fotosensibilitate a sărurilor de argint, la camerele foto digitale imaginea este memorată inițial pe un senzor de lumină. Acesta o transformă într-un semnal electric care, la rândul lui, este transformat într-unul digital ce se stochează pe un mediu magnetic. 9.1. Principiul de funcționare a camerelor digitaletc "9.1. Principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile simple ale cântecelor pe care fata le memoră de la prima audiție. Ar mai fi zăbovit mult și bine în lumea muzicii dacă Vanda nu le-ar fi tăiat elanul. Nu e frumos să stați aici singurei. Valentin, nu te-am văzut dansând. Am o parteneră frumoasă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâncat macaroane cu brânză și pește marinat, la televizor era un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de altfel nici nu prea credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet de protecția muncii: Oameni buni nu uitați că v-ați născut fără piese de schimb, o observație destul de inteligentă și adevărată, considera el și prin anecdotica ei destul de ușor de memorat. Ajuns acasă pentru câteva momente, să ia câteva lucruri de îmbrăcăminte solicitate telefonic de Fana, în mijlocul holului, privind către Sidonia care fuma de una singură la bucătărie, a exclamat: A, maman s-a dat de trei ori peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apărată, ferită de toate, acolo gusta din liniștea și seninătatea vieții de zi cu zi. Bătrânii își reluau ocupațiile lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar bun de prins în insectar. Dar micile ei manevre, învățate de prin filme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui. Aducea cu începuturile figurative ale lui Kandinski, dar cu siguranță nu era el. Îl ai în cap, nu-i așa? mă întreabă mama. Desigur... Atunci, nu contează, tocmai de aceea ai să-l ții minte. Dacă i-ai fi memorat autorul și numele, le-ai fi putut uita în scurt timp, împreună cu imaginea lui. Așa, cândva, ai să-l redescoperi undeva, chiar dacă n-o să-ți mai amintești unde l-ai văzut. Atunci ai să-i vezi numele și actul recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cealaltă, ci deodată, confuzionându-te și înecându-te în imagini atât de numeroase și de copleșitoare încât nu mai poți găsi niciun drum. E ca și cum ai încerca să numeri frunzele unui copac cu o coroană uriașă. E ca și cum ai încerca să memorezi toate științele lumii, de dinaintea ta, din timpul tău și din timpul celor care vor veni după tine, dintr-o dată. Ai vrea un traducător, pentru că incapacitatea ta de a-i interpreta mesajele este evidentă. Apoi, realizezi străluminat că totul e simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a avut timp berechet de toate alea. S-a dezvoltat intelectual, nu glumă. A citit tot ce i-a picat în mînă, s-a pus pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît de mult înseamnă să memorezi sau să scrii cîte o poezioară pe zi. Nu vreau să intru în mai multe detalii, mărturisește. Cît despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care trata un subiect de politică, cincisprezece, douăzeci de ani? Citește-o cu atenție, revino asupra pasajelor pe care nu le înțelegi după prima lectură, i-a spus, extrage-ți pe fișe ideile care ți se par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și alții curaj să-și scoată cornițele. Ar fi cea mai mare greșeală să faci pe neștiutorul, să le dai impresia că nu ești decît un ageamiu care nu face altceva decît să reproducă în fața celorlalți ce-a reușit să memoreze din ce citea cu o seară înainte. Era obligat să se impună de la bun început, să trateze cu ei cel puțin de pe picior de egalitate, să le demonstreze că nu e un fitecine care nu are altceva mai bun de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe. Dalbe, spune și Răducu. De ce te bagi, fă? Vrei să te cotonogesc? Nu, ziceam și eu așa... Ieși la treabă! Rămas fără apărare, Răducu se străduiește din răsputeri să învețe. Reușește performanța de a memora, fără cusur, o strofă. Scapă de alte chinuri datorită faptului că nici Vasile, tăică-su, nu știa mai mult. Acum hai să înveți și urătura. Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie singur, așa că n-a mai oferit cadoul și a plecat. Ce parșiv, se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de acolo contemplasem și memorasem În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu pare să fi fost. Ba da, a fost. Și încă unul groaznic. Am deprins, prin el, și umilința, și smerenia. Căci așa am descoperit posibilitatea de a scrie articole, nu numai poezii, în gând. Le concepeam în minte, le memoram și abia apoi, când aveam destulă intimitate, le transcriam. Chiar și acum, în special când călătoresc, mi se întâmplă să scriu în gând. Pentru că nu vreau să fiu privită cu suspiciune de ceilalți. Dacă mai pierd din ele, nu-i
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
a apărut în România. Cu ajutorul lor omul își poate cântări produsele și achita cumpărăturile fără să mai stea cu orele la coadă. Sistemul adus din Occident se numește "self check-out" și este în faza de teste. În timp ce scanăm cumpărăturile, aparatul memorează și greutatea acestora pe cântarul cu numărul unu. Cand produsele au fost înregistrate, aparatul afișează prețul final. Apoi, mutăm tot ce am luat pe cântarul cu numărul doi, informează PRO Tv. Dacă apare și cea mai mică diferență de gramaj
"Self check-out", noul tip de casier din România - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68736_a_70061]
-
este defect. Pentru acest lucru există pe telecomandă un buton cu numele „Vacanță”. Datele de audiență sunt stocate în interiorul peoplemeterului. Informația video este transformată în coduri audio digitale (de tipul 0010101), la fiecare trei secunde, coduri ce sunt înmagazinate în memora internă a aparatului. Cum se stabilește audiența Mai departe, între orele două și șase dimineața datele sunt trimise automat către serverele firmei de măsurare a aduiențelor. Totul se face automat, fără intervenția fizică a vreunui operator în sistem. Serverele prelucrează
Cum se măsoară audiențele TV. Cum știu posturile că te uiți la ele by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79808_a_81133]