1,164 matches
-
poeme adecvate momentelor politice pe care le omagia cu sîrg vinovat. Părea, cînd îl vedeai pe stradă sau în redacții, mereu înfricoșat și parcă se făcea mic în ciuda lungii sale înălțimi aproape descărnate. S-a voit (parțial a și fost!) memorialist, publicînd, în 1973, odată cu placheta Ștergar românesc, volumul memorialistic Scriitori care au devenit amintiri. De curînd, nepoata poetului, d-na Virginia Carianopol, s-a îngrijit de reeditarea acestui volum de amintiri. Autorul le-a subintitulat "pagini de jurnal", deși jurnalul
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
pildă, convorbirea cu Camil Petrescu e, evident, o rememorare a felului de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca fiind ale prozatorului. Dar portretul scriitorului poate fi, desigur, reținut pentru că îl știm aidoma de la alți memorialiști. "Scund, cu ochii de un albastru pronunțat, cu capul puțin aplecat spre umărul drept, Camil Petrescu nu vedea, în trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau în afara lui. Toată viața a privit mai mult în el decît la cele
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători, mult îndrăgite de memorialist, cu farsele, glumele și chefurile obișnuite, sînt recreate cu culoare aplicată. Una peste alta, amintirile lui Virgil Carianopol se citesc cu interes și, pentru unele evocări, pot fi înregistrate și drept contribuții de istorie literară. Virgil Carianopol, Scriitori care au
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
care îl prezintă drept "prea generosul meu protector". Și cum era secretarul particular al reginei Elisabeta, spiritistă ca preocupare, aceasta l-a rugat să-i caute editor în Germania pentru reflexiile ei, redactate în franțuzește. Regele, avizat, i-a cerut memorialistului să amîne proiectul și volumul să fie drastic redus. Despre tot ce se întîmpla la Palat, Tzigara scrie entuziast, inclusiv despre scrierile Carmen-Sylvei, care, cum se știe, au fost născute moarte. Dar atmosfera Curții e evocată bine, chiar dacă fără culoare
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
firești și dobîndind reîntregirea patriei. Faptul că Al. Tzigara-Samurcaș își intitulează drept "lovitură de stat" un capitol al memoriilor sale (citînd o lungă scrisoare a demisului președinte de guvern), la trei decenii după petrecerea evenimentului, e o dovadă peremptorie că memorialistul nostru, în ciuda disculpărilor sale, n-a înțeles mai nimic din realitatea fenomenului politic al războiului. Acest al doilea volum al memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcaș, din cauza, în primul rînd a contenciosului primului război mondial, e mai interesant decît precedentul. Din păcate
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
ai unor memoriale de călătorie, este adevărat. Dar asta nu conferă valoare acestor memoriale, după cum îl coboară și pe cel al lui Filimon. Din fericire, există alte pagini, și ele destule, în care Filimon își revine în exercițiul de veritabil memorialist, delectîndu-si contemporanii, ca și pe noi încă astăzi. Că și înaintașul sau Dinicu Golescu, în vizitele sale se gîndește, adesea, comparativ la țară lui, regretînd amar că, la noi, bogățiile naturale nu sînt puse în valoare. Vizitînd stațiuni balneare austriece
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie. Zicală nu se verifică aici, memorialistul avînd, dimpotrivă, o memorie prodigioasa, reînviind, în paginile cărții recent publicate, o lume și o epocă literară. Sigur că autorul e poet prin structura, debutînd, încă în 1936, cu placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Avea, îl descrie autorul nostru, un cap frumos, cu o expresie ingenua de copil, putin la trup, dar cu mișcări, necontenit nervoase și iuți și atins de surditate că invalid de război. În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
lui Titu Maiorescu, I, 1986, ÎI, 1987, Comentarii, 1986, Viața lui C. Stere, I, 1990, îi, 1991, Înțelesuri, 1994, Anii treizeci. Extremă dreaptă românească, 1995, Fizionomii, 1997, Medalioane, 1998 - pentru a aminti numai o parte dintre cărțile sale. Exeget sau memorialist? La Editură Minerva, în colecția "Bibliotecă pentru toți", a apărut de curând o nouă ediție a lucrării de mare anvergură (800 de pagini, mii de informații sistematizate și interpretate, o imagine de ansamblu a unei întregi epoci din istoria culturii
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
vine să crezi, citindu-i cartea, că nu s-a documentat pur și simplu, ci a călătorit în timp și a trăit o perioadă, ca să se edifice, în a doua jumătate a secolului nouăsprezece. Istoricul literar pare mai curând un memorialist decât un exeget. Istoria literară ca român de idei Există multă epica în Junimea și junimismul. "Scandalul" de la Scoala Centrală de Fete avându-l ca protagonist pe Titu Maiorescu, participarea junimiștilor la viața politică, despărțirea junimiștilor de conservatori în împrejurările
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu aducea după sine dispariția individului. Omul era înlocuit greu: trebuia să treacă o vreme până când cel mort era uitat de cei din colectivitate. Rană dispariției se vindecă încet, fiindcă fiecare avea un loc al lui în sistem. Indivizii
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca nuvelist; se comentează cu mare aflux de epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat la grămadă printre memorialiști, alături de Geo Bogza sau de N. Steinhardt, dar e scăpat din vedere românul novator Matei Iliescu, iar Școală de proza de la Tîrgoviște e supusă unui embargo sever. Recordul absolut în materie de incompetență, dezinformare și umor involuntar suculent se înregistrează
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
în carte deasupra unor texte anoste desprinse parcă din Scânteia. În sfârșit, Ion Cristoiu se lansează, prin intermediul unei prefețe scrise în stil gazetăresc, într-o supraevaluare a lui Mihai Beniuc ca scriitor. Prefațatorul recunoaște că l-a mirat utilizarea de către memorialist, pe scară largă, a limbii de lemn, dar susține că obositoarea lectură a celor patru sute de pagini merită întreprinsă, întrucat cititorul va descoperi pe parcurs "comori inestimabile". De asemenea, el pretinde că Mihai Beniuc este, ca poet, "un cântăreț de
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
că un șef al scriitorilor români, si nu orice fel de șef, ci unul "trimis" de partidul comunist să "îndrume" creația literară. Drept urmare, nu reușește - și nici nu încearcă - să surprindă nimic din complexitatea și nici măcar din pitorescul "personajelor" sale. Memorialistul povestește, de exemplu, cum l-a vizitat pe Tudor Arghezi în 1950 la Mărțișor, întâi ca să-l convingă să traducă în limba română fabulele lui Krîlov (în materie de traduceri, aveau prioritate absolută autorii ruși) și a doua oară ca să
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
Călinescu sau Mihail Sadoveanu și să nu înțelegi decât atât din felul lor de a fi - iată o dramă de cunoaștere pe care Mihai Beniuc a trăit-o surâzător, fără să știe că o trăiește. Ceva care seamănă cu istoria Memorialistul se erijează adeseori și în istoric, făcând considerații cu caracter general asupra unor evenimente sau instituții. Optică să este a unui marxist-leninist care nici măcar nu i-a citit pe Marx și pe Lenin, ci a preluat din imensul material propagandistic
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii". Și cum ar putea ocoli fenomenul secolului al XVII-lea cînd, la noi, se produce o mare mișcare către individualism. Ureche, Miron Costin, chiar Nicolae Costin, Stolnicul Cantacuzino, Ion Neculce că povestaș (memorialist), Radu Popescu, D. Cantemir influențat de erudiția apuseana sînt expresii remarcabile ale acestei expresivități. Capitolul despre personalitatea și opera lui Cantemir este remarcabil. Îl prezintă ca scriitor de limbă latină, socotind că "a pus pe alte baze istoria poporului său
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Dumitriu ca să iți permiți să pierzi - așa cum ai pierde mănușile sau umbrela - o operă literară din care alți autori și-ar face, fără să mai scrie altceva, justificarea întregii lor existente. Cum se amuză un om fără însușiri Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Ionel Pop și Zaharia Boilă sînt, din acest punct de vedere, cu deosebire caracteristice, cele ale dlui Matei Boilă fiind lipsite de fapte relevabile, mereu puține și neconcludente. Ionel Pop i-a fost lui Maniu nepot de sora și cum memorialistul a rămas de mic orfan de tată, cel ce s-a îngrijit, ca un adevărat părinte, de destinul său, a fost Iuliu Maniu, numit în familie Unchiutu. Maniu era fiul unui judecător din Zalău, făcîndu-și studiile primare la Blaj. Cele
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
La absolvire, devenind doctor în jure, a fost angajat ca avocat arhidicezan la Mitropolia din Blaj (să mai spun că a fost greco-catolic) din 1898 pînă în 1915, totodată avînd și un birou particular, foarte căutat. Toate veniturile sale, stăruie memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia. Memorialistul crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
atitudinea și la o nouă rundă de tratative cu guvernul maghiar și, de aici, la decizia din 1 decembrie 1918 la Albă Iulia, Maniu devenind președintele Consiliului Dirigent, si, apoi, după moartea bătrînului Gh. Pop de Bășești, președinte al PNR. Memorialistul nostru crede că ăistoria nepărtinitoare va relata marele rol și merit pe care le-a avut Maniu în pregătirea, realizarea și apoi desăvîrșirea Unirii și pe urmă la viața politică a României întregite, aici tot ca opozant, cît și în
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
a României întregite, aici tot ca opozant, cît și în scurtele perioade de președinte al Consiliului de Miniștri. Dacă ar fi sa concretizez două linii directoare ale activității lui, s-ar putea spune ădemocratieă și amorala creștină". Merită reținută confesiunea memorialistului că Maniu era intratabil, ăpedant în ce priveste îmbrăcămintea, de altfel, fără lux". Și aceea că, contrar opiniei carliste, avea ăun suflet foarte receptiv față de bucuriile și suferințele semenilor, rudeniilor, prieteni sau străini; lua parte la ele. Avea din plin
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu, ei
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu, ei fiind acuzați că operează diferite manopere financiare în numele unchiului lor (Romulus
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]