177 matches
-
răbdat acțiunile menșevice numite "lichidaționiste" (1908) și acest fapt a dus la desprinderea în 1912, cu ajutorul a câțiva menșevici, a facțiunii bolșevice și formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917, cei mai mulți menșevici au sprijinit efortul de război sub pretextul "apărării revoluției". Aripa de stânga a partidului, condusă de Martov
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917, cei mai mulți menșevici au sprijinit efortul de război sub pretextul "apărării revoluției". Aripa de stânga a partidului, condusă de Martov, și care avea o influență din ce în ce mai mare, a criticat puternic această poziție și se arăta înspăimântată de decizia partidului de a participa la
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
ai meșevicilor au trecut de partea bolșevicilor, la fel ca Alexandra Kollontai și Lev Troțki, împreună cu grupul lui de sprijinitori. Această sciziune a scăzut popularitatea partidului, ei primind mai puțin de 3% din voturi, comparabil cu cele 20% ale bolșevicilor. Menșevicii de dreapta au sprijinit acțiunile dreptei burgheze împotriva bolșevicilor, în timp ce menșevicii de stânga (majoritari în partid în acel moment) l-au sprijinit pe Lenin în Războiul civil rus care izbucnise. Totuși, facțiunea menșevică de stânga a lui Martov a refuzat
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
Kollontai și Lev Troțki, împreună cu grupul lui de sprijinitori. Această sciziune a scăzut popularitatea partidului, ei primind mai puțin de 3% din voturi, comparabil cu cele 20% ale bolșevicilor. Menșevicii de dreapta au sprijinit acțiunile dreptei burgheze împotriva bolșevicilor, în timp ce menșevicii de stânga (majoritari în partid în acel moment) l-au sprijinit pe Lenin în Războiul civil rus care izbucnise. Totuși, facțiunea menșevică de stânga a lui Martov a refuzat să rupă legăturile cu aripa de dreapta, iar rezultatul a fost
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
dreapta, iar rezultatul a fost acela că presa lor era uneori cenzurată sau oprită de la publicare și putea să apară cu intermitență. Menșevismul a fost declarat în cele din urmă ilegal după Rebeliunea din Kronstadt din 1921. Un număr de menșevici de frunte au emigrat de atunci. Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a și murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul "Mesagerul Socialist" cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. "Mesagerul Socialist" s-
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
de atunci. Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a și murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul "Mesagerul Socialist" cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. "Mesagerul Socialist" s-a mutat împreună cu centrul menșevic din Berlin în Paris în 1933, mai apoi la New York în 1939, unde a continuat să fie publicat până pe la sfârșitul anilor șaptezeci.
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
Uniunii Sovietice (PC(b)US). În cele din urmă, în 1952, el a devenit sau, mai simplu, PCUS. Acest articol urmărește istoria partidului din 1918 până la disoluția sa din 1991. Pentru informații despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele Bolșevic și Menșevic. Odată ce s-a format "Internaționala a treia" sau Cominternul în 1919, structura marxist-leninistă centralist democratică a PCUS a fost copiată de alți membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea de partide comuniste în întreaga lume. Pentru cea mai mare
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme. În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata primului război mondial, el a avut o poziție "naționalistă", opunându-se "internaționalismului proletar" al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrîngerea Germaniei. El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
Ма́ртов", numele real Țederbaum, Zederbaum ("Ю́лий О́сипович Цедерба́ум"), n. 24 noiembrie 1873, Constantinopol - d. 4 aprilie 1923) a fost un om politic și ideolog socialist rus, de naționalitate evreu. A devenit liderul menșevicilor din Rusia la începutului de secol XX. Era fiul unor evrei din clasa de mijloc. A trăit în exil împreună cu alte personalități politice radicale. Martov a aderat la Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR). La al doilea congres
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
scindarea partidului. Deși numeric erau minoritari, ei au fost numiți bolșevici (majoritari) pe durata congresului și ulterior, întrucât au câștigat un vot în plus la punctul ordinii de zi privind votarea redacției ziarului Iskra, organul de presă al partidului. Minoritatea - menșevicii -, deși numeric majoritari, și-au adoptat și ei titlul. Ironic, votul pentru colectivul redacțional nu a fost considerat atât de important în acel moment. Bolșevicii erau în general în minoritate și numai absența anumitor delegați care ar fi votat cu
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
deși numeric majoritari, și-au adoptat și ei titlul. Ironic, votul pentru colectivul redacțional nu a fost considerat atât de important în acel moment. Bolșevicii erau în general în minoritate și numai absența anumitor delegați care ar fi votat cu menșevicii le-a dat câștig de cauză bolșevicilor la votarea redacției Iskrăi. Martov a devenit unul dintre liderii importanți ai menșevicilor, alături de Gheorghi Plehanov, Fiodor Dan și Irakli Țereteli. Lev Troțki a fost pentru scurt timp membru al facțiunii menșevice, după
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
important în acel moment. Bolșevicii erau în general în minoritate și numai absența anumitor delegați care ar fi votat cu menșevicii le-a dat câștig de cauză bolșevicilor la votarea redacției Iskrăi. Martov a devenit unul dintre liderii importanți ai menșevicilor, alături de Gheorghi Plehanov, Fiodor Dan și Irakli Țereteli. Lev Troțki a fost pentru scurt timp membru al facțiunii menșevice, după care a aderat la tabăra bolșevică. După reformele aduse de Revoluția din 1905, Martov a considerat că rolul revoluționarilor este
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
noului guvern burghez. El a văzut soluția în infiltrarea diferitelor organizați precum: sindicatele, cooperativele, consiliile comunale și sovietele, pentru a presa guvernul burghez până când condițiile sociale și economice vor fi putut face posibilă izbucnirea revoluției socialiste. Martov a fost un menșevic de stânga și a susținut încercarea de reunificare a partidului din 1905. Reunificare a fost de scurtă durată, cele două facțiuni despărțindu-se în 1907. În 1914, Martov s-a opus primului război mondial, pe care îl considera război imperialist
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
două facțiuni despărțindu-se în 1907. În 1914, Martov s-a opus primului război mondial, pe care îl considera război imperialist, la fel cum apreciau Lenin și Troțki. El a devenit liderul "facțiunii internaționaliste", care se opunea preluării conducerii de către menșevici. După Revoluția din Februarie 1917, Martov s-a reîntors în Rusia, dar a fost prea târziu pentru preveni aderarea unui număr de menșevici la noul guvern provizoriu al Rusiei. Martov i-a criticat vehement pe acei menșevici, precum Irakli Țereteli
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
cum apreciau Lenin și Troțki. El a devenit liderul "facțiunii internaționaliste", care se opunea preluării conducerii de către menșevici. După Revoluția din Februarie 1917, Martov s-a reîntors în Rusia, dar a fost prea târziu pentru preveni aderarea unui număr de menșevici la noul guvern provizoriu al Rusiei. Martov i-a criticat vehement pe acei menșevici, precum Irakli Țereteli și Fiodor Dan, care (ca membri ai Guvernului Provizoriu) au sprijinit participarea Rusiei la război. La conferința Partidului Menșevic, ținută la 18 iunie
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
preluării conducerii de către menșevici. După Revoluția din Februarie 1917, Martov s-a reîntors în Rusia, dar a fost prea târziu pentru preveni aderarea unui număr de menșevici la noul guvern provizoriu al Rusiei. Martov i-a criticat vehement pe acei menșevici, precum Irakli Țereteli și Fiodor Dan, care (ca membri ai Guvernului Provizoriu) au sprijinit participarea Rusiei la război. La conferința Partidului Menșevic, ținută la 18 iunie 1917, Martov nu a reușit să obțină sprijinul delegaților pentru politica de negocieri imediate
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
aderarea unui număr de menșevici la noul guvern provizoriu al Rusiei. Martov i-a criticat vehement pe acei menșevici, precum Irakli Țereteli și Fiodor Dan, care (ca membri ai Guvernului Provizoriu) au sprijinit participarea Rusiei la război. La conferința Partidului Menșevic, ținută la 18 iunie 1917, Martov nu a reușit să obțină sprijinul delegaților pentru politica de negocieri imediate de pace cu Puterile Centrale. Când bolșevicii au ajuns la putere prin victoria Revoluției din Octombrie 1917, Martov a fost marginalizat politic
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
dezamăgit de felul în care bolșevicii acaparaseră puterea: „du-te acolo unde îți este locul, în lada de gunoi a istoriei”. Pentru un timp, Martov a condus micul grup parlamentar de opoziție din Adunarea Constituantă, până când bolșevicii au desființat-o. Menșevicii, împreună cu alte partide, au fost puși în ilegalitate de guvernul sovietic pe durata războiului civil. Martov a sprijinit Armata Roșie în lupta împotriva Armatei Albe în războiul civil. Totuși a continuat să denunțe persecutarea ziarelor liberale, a cadeților și a
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
cadeților și a social-revoluționarilor. În 1923, Martov a fost nevoit să se exileze din nou și a murit în același an în Schönberg, Germania. Cu puțin timp înaintea decesului, a apucat să lanseze la Berlin ziarul "Curierul socialist", rămas publicația menșevicilor din exil. Ziarul și-a continuat apariția la Paris și în cele din urmă în New York, unde s-au stabilit ultimii menșevici exilați. Potrivit unor surse, Lenin ar fi înlesnit fonduri pentru această ultimă acțiune a lui Martov.
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
Schönberg, Germania. Cu puțin timp înaintea decesului, a apucat să lanseze la Berlin ziarul "Curierul socialist", rămas publicația menșevicilor din exil. Ziarul și-a continuat apariția la Paris și în cele din urmă în New York, unde s-au stabilit ultimii menșevici exilați. Potrivit unor surse, Lenin ar fi înlesnit fonduri pentru această ultimă acțiune a lui Martov.
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
într-un bombardament de artilerie, iar comanda a fost luată de Denikin, care s-a retras spre Don. Aici, sovietele reușiseră să câștige antipatia populației locale, iar Armata Voluntară a găsit astfel noi recruți. De-abia în primăvara anului 1918 menșevicii și socialist-revoluționarii s-au alăturat luptelor armate. La început, ei s-au opus răsturnării prin puterea armelor a bolșevicilor, dar semnarea tratatului de pace și stabilirea unor măsuri dure, dictatoriale, le-au schimbat opțiunile. Ei erau un pericol potențial, deoarece
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
a vestului Siberiei și zone întinse ale regiunilor râului Volga și a munților Ural. Până în august, ei au reușit să-și extindă controlul și mai mult, izolând Siberia de restul Rusiei și împiedicând aprovizionarea Moscovei cu prețiosul grâu din zonă. Menșevicii și socialist-revoluționarii au sprijinit acțiunile țăranilor împotriva controlului sovietic asupra rezervelor de hrană. În mai 1918, cu sprijinul cehoslovacilor, ei au cucerit Samara și Saratov, punând bazele Comitetului Membrilor Adunării Constituante (Комуч, Komuch). Până în iulie, autoritatea Komuch se extindea asupra
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
probabile datorită luptelor de pe Frontul de Vest. S-au efectuat arestări în masă ale socialist-revoluționarilor și, după încă două acte teroriste din 30 august, asasinarea președintelui CEKA din Petrograd, Moisei Urițki, și rănirea lui Lenin, a fost dezlănțuită "Teroarea Roșie". Menșevicii și socialist-revoluționarii au fost excluși din soviete și orice persoană suspectă de activități contrarevoluționare a fost întemnițată sau executată fără judecată. După insuccesele în lupta cu trupele germane, Armata Roșie a fost reorganizată sub comanda noului Consiliu Militar Revoluționar condus
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
Dr. rer. oec. (Izrail Lazarevici Gelfand, rus. Израиль Лазаревич Гельфанд) (n. 27 august 1867 in Berezina-d. 12 decembrie 1924 in Berlin ); a fost un revoluționar menșevic în Rusia și socialist în Germania. A coordonat, în cooperare cu autoritățile Germaniei, călătoria din 1917 a lui Lenin, într-un vagon de cale ferată plumbuit, din Germania în Rusia. Ideologul socialist Parvus, care a organizat mai târziu politica economică
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
timp a lucrat ca medic in localitatea Beaulieu, Haute- Loire. Încercările lui Rakovski din această perioadă de a obține cetățenia franceză au eșuat. În 1903 în timpul Congresului al II lea și al scindării social-democrației ruse în două curente, bolșevic și menșevic, a adoptat, ca și Gorki, iar mai târziu Troțki, o poziție de mijloc, încercând sa reconcilieze cele două tabere adverse. Din 1919 a aderat definitiv la mișcarea comunistă. Dupa ce la moartea tatălui său în 1903 s-a stabilit pe
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]