1,350 matches
-
său prieten Harry pe care l-a mutilat recent, pentru a nu mai vorbi de dezordinea pe care i-o lasă în apartament - vis a vis de Empire State Building -, și pe care o regăsește intactă la întoarcere, semn că menajera nu-și făcuse treaba. Oricît ar părea de schematic, scenariul lasă loc unui mic joc de registre, Harry face parte din aristocrația new-yorkeză, ceea ce înseamnă în primul rînd bani și puțină tradiție, că nu strică, așa, de efect. Harry beneficiază
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
Câte camere sunt? —Păi, e o sufragerie, biroul meu, salonul, cinci dormitoare, încăperea în care-mi primesc clienții, baia, desigur, bucătăria... și camera servitorilor. —Spune-mi cum arată bucătăria. — Nu prea știu cum e bucătăria. E mare, pardosită cu piatră. Menajera mea era mulțumită de bucătărie. Și unde-i menajera acum? Acum nu stă nimeni acolo. Când a început războiul, au închis casa. Am avut noroc. Nemții n-au bombardat-o. —Și grădina? Dincolo de peluză e o terasă, de acolo terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
salonul, cinci dormitoare, încăperea în care-mi primesc clienții, baia, desigur, bucătăria... și camera servitorilor. —Spune-mi cum arată bucătăria. — Nu prea știu cum e bucătăria. E mare, pardosită cu piatră. Menajera mea era mulțumită de bucătărie. Și unde-i menajera acum? Acum nu stă nimeni acolo. Când a început războiul, au închis casa. Am avut noroc. Nemții n-au bombardat-o. —Și grădina? Dincolo de peluză e o terasă, de acolo terenul coboară și se vede toată întinderea până la râu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult devotament și dăruire În totul. Am Îndrăgit-o nespus și a devenit un membru al familiei, fără doar și poate. Povestea ei ne-a impresionat până la lacrimi, În ziua când a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Rară calitate la comedieni, zău așa!... Dacă n-ar fi revoltător, aș putea spune că e comică Întîmplarea următoare : drepturile de autor pentru foarte cîntatul Bolero al lui Ravel le ia, de ani de zile, un...coafor, fostul soț al menajerei muzicianului ! Suma se ridică la 1,5 milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e plină de bizarerii : dacă acum 30 de ani miar fi spus cineva că voi ajunge ieșean
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față. Menajera zice un pic îngrijorată: "Bă, Vijulie, ia stai așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea de incisivii superiori se făcuse de prea puțină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si omu' în altă parte dăcât la facultate. O mai avea si alte trebi." "Ce mare trebi are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e dă bine, fă", zice ca un adevărat cunoscător Vijulie. "Nu-i dă bine, că la mine e viceversa", explică tanti menajera. "Cum poa' să fie viseversa? Se, tu nu esti la fel ca tosi oamenii?" "Ei, uite că așa mi să întâmplă mie. Am verificat, dacă vrei să știi cu tot dinadinsu'. Cân' mi să bate stîngu', e dă belea!" "Hai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iarăși, pentru a treia oară în dimineața aceea. Nimeni nu o înțelegea. Încercă totuși o nouă și mai judicioasă explicație, deși destul de eliptică: "O pusesem în termos..." Tipul se încruntă total nedumerit. Dădu să întrebe ceva, dar renunță imediat. Madam menajera continuă, avântându-se cu din ce în ce mai mult entuziasm în tot soiul de detalii: "Apa aia de mi-o adusese Ivenița o pusesem bine, în termos. Baba îmi zisese că era ceva mai special. Apa aia era făcătoare de minuni". Vijulie se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre cutia în care țineam pâinea. Am găsit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cosmosule! Hai că poți! Înainte să ațipesc, mi-a revenit în minte dilema mea fundamentală: ce anume prevalează, domnule, în viața asta? Chimismul sau atitudinea? M-a trezit zgomotul cheii care se răsucea nevricos în broască și boscorodeala repezită a menajerei. Eram pe pardoseală, în bucătărie. Reflexul a fost să mă ascund iute sub frigider. Dar frigiderul avea dimensiuni cu mult, cu mult mai mici decât cele pe care mi le aminteam eu de aseară. Nici vorbă să mă pot băga
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de educația mea. Cum eu eram un copil interiorizat, care la cinci ani Învățase deja aproape singur să scrie și să citească, mama, se cam plictisea. Gospodăria nu o atrăgea, de asemenea, și de altfel, În familia noastră o bătrână menajeră care fusese și În slujba bunicilor paterni, rămăsese lângă noi ca o garanție a atașamentului, și făcea absolut totul, cu meticulozitate și pricepere. Era foarte În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar apoi, dacă vrei, am să vin să mă ocup un pic de gospodărie. Mi-ar plăcea să fac asta. În ultimii doi-trei ani ne-am văzut tare puțin. Chiar mă gândeam la asta acum două zile. Și de o menajeră chiar ai nevoie, iar una angajată te costă o avere. — Ești foarte drăguță, am spus. La ce lucrează Alexander acum? — Spune că a intrat într-un blocaj, răspunse Rosemary. Și să știi că e profund afectat de ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi bine să plec. Am lăsat lada în hol. E vreo problemă dacă rămâne acolo? Dacă nu te superi, poți s-o duci în pivniță? spuse Palmer. Las-o acolo jos, dar nu-ți pierde timpul și cu aranjatul sticlelor. Menajera noastră vine la o oră imposibilă, mai e și lăptarul, și băiatul cu ziarele și tot felul de indivizi ciudați care trec pe-aici când eu și Antonia încă dormim. Ar fi bine să nu rămână în drum. Ce drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la pândă în locurile unde ies bărbații la soare și încearcă să le smulgă câteva parale amărâte înainte ca aceștia să se facă mangă cu sticlele lor de vin „Morgan Davis“, țâșnește ca o săgeată pe aleile laterale ca să prindă menajerele pioase în drum spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii își iau tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în zilele când vine Dorothy și, pe urmă, îi numără să vadă dacă nu lipsește vreuna. Poate că-s prea bună“, îmi șoptește ea turnând între timp un jet de apă fierbinte peste farfuria din care a mâncat de prânz menajera, singură, ca o leproasă, „dar n-aș fi în stare de așa ceva“. S-a întâmplat o dată ca Dorothy să se-ntoarcă-n bucătărie în timp ce maică-mea încă stătea aplecată deasupra robinetului de apă caldă, turnând torente pe cuțitul și furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i face, întâmplător cred în drepturile omului, drepturi de care în Uniunea Sovietică se bucură toți oamenii, fără deosebire de rasă, religie sau culoare. De fapt, comunismul meu e cel care mă face să insist să iau masa laolaltă cu menajera lunea, când vin acasă la prânz, și am grijă să fie și ea de față - o să mănânc cu ea, mamă, la aceeași masă, și aceeași mâncare. E clar? Dacă mie-mi dai restul de friptură la tavă încălzită, ei o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se aerisească. Nu-mi pasă că ăia aproape-l scot din minți nerespectând termenele ratelor. E și ăsta un motiv pentru care-i compătimesc, fir-ar să fie, pentru care simpatizez cu ei și-i înțeleg, și pentru care menajera n-ar mai trebui tratată ca un fel de catâr lipsit de sentimentul demnității ce le e comun celorlalți oameni. Iar acest lucru e valabil și pentru goimi! N-am avut cu toții, știi bine, norocul să ne naștem evrei. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost niciodată pusă la fiert de vie - mă refer la homar. La noi în casă n-a pășit niciodată o șikse și punct, așa că rămâne o pură speculație în ce împrejurări și-ar putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un bilet pentru menajeră. Deși, la prima vedere, am impresia că o fi fost un bilet de la menajeră. O fi? De ce o fi? Pentru că e a mea? drgă mia sămi cure-ți dujumeaua prin bae te ruog & să nu ui-ți giamurile pe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un bilet pentru menajeră. Deși, la prima vedere, am impresia că o fi fost un bilet de la menajeră. O fi? De ce o fi? Pentru că e a mea? drgă mia sămi cure-ți dujumeaua prin bae te ruog & să nu ui-ți giamurile pe din ăuntru mary jane r Recitesc de trei ori fraza asta de la cap la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unor anumite cercuri literare. „Au dedicat sexului“, a spus el, parafrazând În mod amuzant celebra frază a lui Burke, „ceea ce era menit umanității“. Corespondentul nostru a semnalat calda admirație pe care nenumărați cititori au simțit-o pentru Emmy Tod, micuța menajeră din Horă mare și veselă (din care, pentru că veni vorba, tocmai s-a tras al unsprezecelea tiraj). „Dovediți o minunată cunoaștere a sufletului feminin, domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În furcă. Dr. Czinner nu apăruse. Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o minune! — Întoarce-te să mai vorbim și după cină. Nu vă stă gândul la prostii, domnule Savory? — O să te Întreb. — Nu promite. Nu promite nimic. Vorbește despre orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]