400 matches
-
război: ciorba vărsată pe aragaz, sărmăluțele împrăștiate pe mochetă - noroc că acest produs culinar este confecționat de Parfenia după o rețetă papuașă cu asemenea artă, încât unui neavizat îi vine destul de greu să-l dezmembreze fără pânză de bomfaier și menghină - concept filozofico-gastronomic pe care i l-am propus la ultimul Revelion. Din acest motiv, am petrecut noaptea dintre ani fiecare la părinții proprii, și am văzut că era bine; alte pagube: trei ghivece de flori mutate pe balconul vecinului, vâjâind
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, Și-ți pedepsește sânii far' pic
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai mult Cu o privire
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă,Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea...Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare,Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit,...
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
un semnal, acum îi putea face pe plac. -Ești șmecher mă? -Tică, așa se numea șeful neoficial al camerei, i-a întins mâna, Pleșoiu a strâns-o bucuros ca unui prieten, doar că șeful îi prinsese mâna ca într-o menghină și nu părea să vrea să-i dea drumul. Gilă a strâns din dinți cât a putut, dar adversarul lui, fiind mult mai mare decât el, îl strângea din ce în ce mai tare. Și-a înăbușit un oftat, în colțul ochilor a strivit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
apăr - realizam În vis că sînt victima unei Înscenări. Căscam gura ca peștele pe uscat, dar nu ieșea nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste doamne de tip nou, cîntărind peste 90 de kilograme fiecare, croșetînd care mai de care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere reușită. Nu luasem prea multe droguri și nici nu ajunsesem acasă cu cineva cu care n-aș fi vrut în mod special să ajung. Aerul rece îmi curăța plămânii și venele. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-ul, când aerul de pe Fifth Avenue e ca vinul slab și ușor. Amory nu dorea să afle cât și ce Își mai amintea Sloane; Se pare că el nu suferea deloc de tensiunea dureroasă ce-l strângea pe Amory În menghină, obligându-i mintea să se miște Înainte și Înapoi, ca un ferăstrău care zbârnâie. Pe urmă Broadway li s-a deschis În față și, la vederea Babelului de zgomote și a fețelor sulemenite, o greață a pus brusc stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
terminat cu el! Viața l-a Înhățat! Nu mai e bun de nimic! E un om spiritualicește Însurat. Făcând o pauză, Amory s-a gândit că de fapt ceea ce spusese nu suna rău. - Unii bărbați, a continuat el, scapă din menghina asta. Poate că soțiile lor nu au ambiții sociale; poate că au dat, Într-o „carte periculoasă“, peste o frază sau două care le-au plăcut; poate că au vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea prin toate etapele ratate ale unei vieți ce-i fusese furată și renăștea cu fiecare suspin, pe care pieptul ei lăsa să se elibereze, din menghina emoțiilor refulate. - Iartă-mă, fetița mea! se rugă mama vinovată. Nu am știut să redeschid lacătele grele ale durerii de a te fi pierdut pentru totdeauna și era să te pierd din nou! Iartă-mă că m-am resemnat cu
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
Iisus... Poate-și vor aduce-aminte c-am avut și eu, cândva Spinii așezați pe frunte și o lacrimă de sânge Și norocul meu-potcoavă mi-l vor dezîndolia Că mă doare umbra morții ce m-atinge și mă strânge Ca o menghină de foc...Ghimpii mi se-nfig în vise Găuri negre vin potop și nu am unde m-ascunde Un deșert m-a găzduit, infinit cu oaze-nchise În genunchi mi-e locu-ales, unde doliul mă pătrunde... Doar un glas aștept
NOROC ÎNTEMNIŢAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363039_a_364368]
-
s-a transformat în grija.Grija care în opinia mea este frică de neprevăzut. Mă îngrozește frică subita.Mai mult decăt șarpele ...mă îngrozește mănunchiul de serpi.Frica aceea care,pentru o secundă infinită ți-a strâns inima într-o menghina..și ți-a sugrumat gâtlejul cu o mână neagră cu degete lungi și osoase. Mâna Neagră a fost bau-baul copilăriei mele.De la o poveste numită Mâna Neagra.Am dormit mai toată copilăria cu veioza aprinsă...pentru că în întuneric puteam distinge
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
viitorului își plimbă umbrele gloduroase peste ziua întunecată. Oare ce mai urmează, Doamne ? ............................................................................................................................................................................... Nu ne mai putem împotrivi, amintirile ne pulverizează sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile pur și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
lăsându-mă pradă acelor emoții care, ca niște șerpi uriași îmi cuprind iar și iar inima fizică în felia de timp a iluziilor Inima vie pulsează adevărul pe care mi-l dăruie neîncetat ochiul atunci când fruntea nu mai simte arcuirea menghinelor fricii Este acel adevăr acel unghi de adevăr din piatra unghiulară pe care fiecare o lasă să prindă între brațele blânde siguranța credinței Acolo rămâne mereu: în fundația ființei cu care fiecare cruce defilează printre lumini dăruind la rându-le
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
un popor din care mă trag - purificat fiind - România este țara mea, nu o țară străină, împiedicată în ne rosturi. România nu este o anexa neglijabilă de unde eu am ieșit precum mugurul verde la luminâ - cu trupul meu cuprins în menghina comunistă, cu mâinile încleștate pe tricolor, cu firea încă ne ucisă de betoane, canale, lozinci și toate comuniste se vroiau! România este țara mea, este locul unde poți arăta cu degetul: a fost odată ca niciodată, locul basmului! România acum
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică: Amurg pe
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns. Gândul că rodul muncii de un an al artiștilor de-a dreptul geniali va fi sacrificat fără drept de apel și va dispărea fără urme, mistuit de flăcările nopții „de San Juan”, ne strânge inima în menghină. Cu cât e mai mare valoarea grupurilor statuare din lemn și carton presat - unele depășesc un milion de Euro - cu atât mai mare pare să fie entuziasmul localnicilor, în așteptarea distrugerii lor din noaptea care întruchipează coșmarul celor mai bravi
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
și alte materiale la etaj cu bobul, de fapt un scripete cu cablu de oțel cuplat la un motor electric care punea în mișcare o platformă de scânduri, în interiorul unui schelet ca al ascensoarelor. În altă parte, un fel de menghină cu volantă, tăia drugii de fier folosiți la armătură iar la stație se transmiteau în permanență marșuri muncitorești, muzică populară, știri despre ațâțătorii la război și pentru că difuzoarele erau instalate pe stâlpi, oriunde te aflai pe șantier, ascultai fără să
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mei despleticiți cu ochii plini de vrajă cu visele de-o viață strânse-n pumni cu dorul de iubire prins în suflet scăldat de binecuvântata toamnă ... dar tu ai tăcut și taci întruna bănuiesc că ai aripile prinse într-o menghină între prezent și trecut iar ploaia toamnei sufletul ți-a inundat și nu știi ce stil să folosești să ieși la liman din această incertitudine ... sfatul meu e că în iubire să-ți folosești doar chemarea inimii și nu uita
ELEGIE PENTRU O DORINŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347696_a_349025]
-
plătească. Și nu după moarte, ci acum, în acest timp, pe acest Pământ. Ce pedeapsă mai cruntă putea căpăta? Șerban zâmbea în continuare. Un junghi dureros îi săgetă inima și se încăpățână să rămână acolo, înțepenit, ca și cum ar fi o menghină ruginită, imposibil de desfăcut. Îi amintea că are o inimă pe care și-o umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse poșeta la piept fără să-și dezlipească privirea de la chipul bărbatului ei, un chip atât de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe înfundat, menghina se slăbi lăsând inima să bată în ritmul ei, regulat. Trenul scoase un șuierat prelung, apoi un altul. Celălalt călător, care până atunci dormise cu capul rezemat de fereastra compartimentului deschise ochii brusc. - Bistrița! Am ajuns, în sfârșit! Sări în
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
DUPĂ VOICULESCU, URMEAZĂ BĂSESCU? Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Dacă societatea civilă românească (???) nu este capabilă să înlăture Sistemul Cripto Mafiot (SCM), acesta se autodevorează. Ponta e prins într-o menghină! Oricum, va ieși prost! La doi ani de la exprimarea voinței naționale, unde e schimbarea promisă? Marile sale realizări se rezumă la mazilirea colegului de echipă și coabitarea cu Demisul național. În rest, strigă prin piață vorbe de clacă sau răspunde
TABLETA DE WEEKEND (75): BOLŞEVICI ŞI MENŞEVICI SAU... DUPĂ VOICULESCU, URMEAZĂ BĂSESCU? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352264_a_353593]
-
Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică: Amurg pe
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351520_a_352849]