1,658 matches
-
străzii, de un interval considerabil între stradă și casă, cât de mic, adică să nu aibă zidurile și ferestrele chiar lângă trotuar. Ca și cum dacă aceasta n-ar fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și meri bătrâni, veninul societății nu ar pătrunde așa repede iar liniștea ar fi poate mai trainică. Nenea Epa, om de nota zece, veșnic zâmbăreț și pus pe șotii, mâhnit în adâncul sufletului că n-a avut fericirea să aibă copii, lucru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat indicând indignat spre numele meu, există unu’ pe care-l cheamă piperboabe, doi meri, unu’ croitoru’, una, floarea, unu’ căniță, una, unghi, unu’, cizmaru’, doi duci, unu’, negustoru’, doișpe cu un nume care nu Înseamnă nimic, dar toate se termină În l - după care urmez eu, Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
braț. Ești invitatul meu la un pahar și o cafea face doamna mea niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun secol, se ridică o mulțime de vile noi, dintre care doar trei sînt finisate. În una dintre ele a fost dus Mihai. A stat pînă seara tîrziu, dar n-a reținut nimic, așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o șosea internațională! Iar eu știu din ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rosti se înmuie iar atunci când își primi darul sărută mâna mică a Moșului și acesta se înfioră, pentru a doua oară, la atingerea buzelor lui fierbinți. Trăiau un moment pe care n-aveau să-l uite vreodată. Primăvara veni și merii se gătiră cu flori de nuntă, zilele se lungiră iar una din ele îi aduse Luanei împlinirea a optsprezece ani de viață. Refuză, cu hotărâre orice idee de aniversare. Primi felicitările neamurilor și sărbători alături de Sanda, cu un tort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o printr-un gest memorabil. Se Întorcea la Reghin după o ședere de două zile la Salinae. Venise să-și vadă nepoata și să Încaseze ultima chirie pentru livada cu meri. Nu se putea despărți de tot de livadă. O câștigase domnul Übelhart la o partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament se domolea ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șederii la băi, domnul Übelhart era un obișnuit al micilor reuniuni pe care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea de a petrece o săptămână În luna mai printre merii Înfloriți. Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la hopuri că autobuzul și de aceea autobuzul era ceva aparte. Ieșind din oraș, autobuzul cel galben și rotund, de la care te murdéreai de negru, intră pe drumul de țaré și Începeau sé se vadé livezile de pruni și de meri, ogoarele de sfeclé de lîngé fermé, lanurile de grîu și de lucerné și iazul cu papuré pîné unde ajungea scară lui Dumnezeu. Pionierii scoteau capetele pe fereastré și cravate roșii fluturau În vînt, iar béieții mai mari aveau moriști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu-și dea drumul și sé i le strice. 59tc "59" Fugi Încet gardul, fîntînă se roți și-n vale tufarii de pe rîpé au cézut În dreapta. Trecu primul stîlp, drumul care coboaré peste rîpé și deodaté fereastră se umpluse de merii din livadé și numai undeva deasupra mai rémésese loc pentru un strat subțire de pédure și o șuvițé albé de cer. Cum Încépeau toate acestea Într-o fereastré atît de micé de autobuz? Iaté pédurea aproape, chiar lîngé marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
scenă, unde Împreună cu bunul său prieten, Mihăiță Cucu, noul său coleg de bancă, a interpretat trei cântece populare din repertoriul lui Benone. Un farmec aparte aveau zilele când mergeau la Suceveni, la gospodarul bunic al Mariniței, cel care avea doi meri „altoiți” și ... un iaz mare plin cu pește. Mai avea și patru undițe, pe care le Împărțea familiei și Începea pescuitul, liftul care-l urca pe Valerică până la cer! În urma unui sfat de taină Între cei doi părinți, după ceartă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era aproape ziuă, când Victor a venit să-și ia băiatul acasă pentru a-l trimite la școală. A bătut În ușă, Ildiko l-a invitat În casă. Valerică, trezit din somn de câinele domnului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rarița, chiar și pe Stela. Rămăsese numai cu oile, pe care chiar le înmulțise, o vacă, Trifu, mânzul Stelei, și trăsura. Nu-și păstrase nici o brazdă de pământ arabil, doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă cu meri, peri și pruni tineri, abia dați în rod.“ De asemenea, consemnează cu o răbdare inepuizabilă (care pune la grea încercare răbdarea cititorului) tot felul de dialoguri anoste: „«Da, doamna doctor. Așa îl cheamă, Șerban. Îl cunoașteți cumva?» «Nu-l cunosc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cei dragi. Iartă-mă, părinte arhimandrit, eu am pus foc sub tălpile lumii. Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ritm. Iarăși cu ochii la cer, la binecuvântatul cer, care de această dată îmi cântă. Au matin (un matin comme un debut de la vie), le soleil souriant, souriant au ciel serein, calme et rosé, souriant au printemps et à la mer propre et claire, caresse la nature de ses rayons diaphanes. Vers le midi, il commence à bouger, à faire croître son feu injecteur, tout devient d'un jaune presque blanc, aveuglant. La mer, les rochers dépourvus de toute végétation, ardents
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rosé, souriant au printemps et à la mer propre et claire, caresse la nature de ses rayons diaphanes. Vers le midi, il commence à bouger, à faire croître son feu injecteur, tout devient d'un jaune presque blanc, aveuglant. La mer, les rochers dépourvus de toute végétation, ardents et angueus regardent le soleil qui est maintenant si haut. Mais le drame commence avec la tombée du soir. Tandis que le romantisme accompagne la fatigue du jour, et les mystères d'une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
homme à pieds s'est fait sentir plus que l'autre, qui, en passant à travers les arbres, s'est confondu avec le vent, avec un rève d'été. (Le contenu d'un tableau abstrait) Le soleil se reviella de la mer comme une masse orange de feu. Plus de la moitié du tableau, à son centre, fut remplie par cet élément qui semblait déborder, pulser du besoin de remplir la chambre dans laquelle le tableau se trouva. Le soleil semblait être une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]