157 matches
-
fluorescentă obișnuită, de 120 cm, conține cu 75% mai puțin mercur decât aceeași lampă construită în anul 1985. Spectrul luminos al mercurului constă în principal în nuanțe violete și verzi, iar unele lămpi cu mercur pot emite și ultraviolete. Lămpile mercurice sunt utilizate în principal în industrie, agricultură, medicină, cercetări științifice și în uzul casnic. Acestea pot fi utilizate și în iluminatul stradal și al spațiilor publice, duplicarea fotosensibilă și iluminarea spațiilor miniere; prezintă și aplicații decorative (panouri publicitare), facilități agriculturale
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Intoxicarea cu mercur a fost întâlnită în rândul anumitor categorii profesionale, cu predilecție în rândul pălărierilor, conducând la boala numită "boala pălărierului nebun". Începând cu secolul al XVII-lea, pălărierii europeni foloseau mercurul în fabricarea pâslei din blana animalelor. Vaporii mercurici induceau tremurul, iar această manifestare a fost prezentă în rândul pălărierilor timp de cel puțin 2 secole. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, descoperirile științifice au demonstrat legătura dintre expunerea la mercur și tremur. Legislația engleză a emis legi menite să
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
fracțiuni minuscule al totalului mercur estimat a fi prezent în organism. DMSA a fost de asemenea utilizat în accentuarea eliminării mercurului într-un grad mai mare decât NAP. În cazul deversărilor care includ mercurul (precum în cazul termometrelor cu conținut mercuric sau al becurilor fluorescente), sunt întrebuințate anumite tehnici de îndepărtare al metalului pentru a evita expunerea și captarea acestuia. Procedural, picăturile de mercur trebuie să fie unite pe o suprafață netedă pentru a fi indepartate cu o pipetă sau trebuie
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
sistemul gastrointestinal și rinichii, cauzând distrugerea țesutului renal. Cu toate acestea, deoarece nu pot pătrunde ușor dincolo de bariera sânge-creier, mercurul poate cauza puține daune neurologice fără expunere continuă. Cele două stări de oxidare ale mercurului formează sărurile mercuroase (I) sau mercurice (Hg și Hg). Mercurul (II) în aceste săruri este cu mult mai toxic decât mercurul (I) datorită solubilității lor mai mari; datorita acestei proprietăți, sunt mult mai ușor absorbite în tractul gastrointestinal. Cianura de mercur (cunoscută și ca "cianură mercurică
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
mercurice (Hg și Hg). Mercurul (II) în aceste săruri este cu mult mai toxic decât mercurul (I) datorită solubilității lor mai mari; datorita acestei proprietăți, sunt mult mai ușor absorbite în tractul gastrointestinal. Cianura de mercur (cunoscută și ca "cianură mercurică") Hg(CN), este un compus mercuric toxic; ingestia sa provoacă deopotriva otrăvirea cu mercur și cu cianură. Hg(CN) poate pătrunde în interiorul corpului prin inhalare, ingestie sau prin absorbție cutanată. Inhalarea cianurii mercurice irită gâtul și pasajele aeriene. Încălzirea sau
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
în aceste săruri este cu mult mai toxic decât mercurul (I) datorită solubilității lor mai mari; datorita acestei proprietăți, sunt mult mai ușor absorbite în tractul gastrointestinal. Cianura de mercur (cunoscută și ca "cianură mercurică") Hg(CN), este un compus mercuric toxic; ingestia sa provoacă deopotriva otrăvirea cu mercur și cu cianură. Hg(CN) poate pătrunde în interiorul corpului prin inhalare, ingestie sau prin absorbție cutanată. Inhalarea cianurii mercurice irită gâtul și pasajele aeriene. Încălzirea sau contactul Hg(CN) cu acidul sau
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Cianura de mercur (cunoscută și ca "cianură mercurică") Hg(CN), este un compus mercuric toxic; ingestia sa provoacă deopotriva otrăvirea cu mercur și cu cianură. Hg(CN) poate pătrunde în interiorul corpului prin inhalare, ingestie sau prin absorbție cutanată. Inhalarea cianurii mercurice irită gâtul și pasajele aeriene. Încălzirea sau contactul Hg(CN) cu acidul sau suspensie acidă, eliberează vapori toxici de mercur și cianură care pot cauza bronșita cu tuse și flegmă și/sau iritarea țesutului pulmonar. Contactul cu ochii pot cauza
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
și culoarea gri a pielii. Expunerea cronică la urmele de compus pot duce la acumularea mercurului în corp de-a lungul timpului; ar fi nevoie de luni sau de ani pentru eliminarea mercurului în exces din corp. Supraexpunerea la cianură mercurică poate conduce la distrugerea țesutului renal și/sau otrăvire cu mercur, conducând la iritabilitate, gingii iritate, secreție intensă de salivă, gust metalic, pierderea apetitului, pierderea memoriei, schimbări de personalitate și distrugerea țesutului nervos. Expunerea la doze mari poate fi fatală
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
și/sau otrăvire cu mercur, conducând la iritabilitate, gingii iritate, secreție intensă de salivă, gust metalic, pierderea apetitului, pierderea memoriei, schimbări de personalitate și distrugerea țesutului nervos. Expunerea la doze mari poate fi fatală, existând posibilitatea decesului subit. Abilitatea cianurii mercurice de a cauza probleme reproductive nu a fost testată; cu toate că compușii inorganici ai mercurului nu au arătat să aibă efecte teratogene, aceștia trebuie manipulați cu grija, fiind cunoscuți să afecteze dezvoltarea embrionară și să scadă fertilitatea. Conform unui studiu, două
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
nu au arătat să aibă efecte teratogene, aceștia trebuie manipulați cu grija, fiind cunoscuți să afecteze dezvoltarea embrionară și să scadă fertilitatea. Conform unui studiu, două persoane au prezentat simptome ale otrăvirii cu cianură în câteva ore de la ingestia cianurii mercurice sau oxicianura de mercur, Hg(CN)•HgO, în încercarea lor de a se sinucide. Toxicitatea Hg(CN) este atribuită aproape exclusiv otrăvirii cu mercur; cu toate acestea, pacientul care ingerase oxicianură de mercur decedase după cinci ore din cauza otrăvirii cu
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
de mercur includ iritarea mucoaselor, precum și manifestările obișnuite ale intoxicării cu mercur; cea mai comună manifestare cronică este dermatita rezultată în urma sintetizării, datorata expunerii la acest praf în timpul confecționării explozibililor, iar dermatita afectează fața și suprafața anterioară a brațelor. Compușii mercurici tind să fie mult mai toxici decât forma elementară, iar formele organice sunt extrem de toxice, fiind implicate în distrugerea renală și cerebrală. Cel mai periculos compus mercuric, dimetilmercurul, este atât de toxic, încât chiar și câțiva microlitri picurați pe piele
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
în timpul confecționării explozibililor, iar dermatita afectează fața și suprafața anterioară a brațelor. Compușii mercurici tind să fie mult mai toxici decât forma elementară, iar formele organice sunt extrem de toxice, fiind implicate în distrugerea renală și cerebrală. Cel mai periculos compus mercuric, dimetilmercurul, este atât de toxic, încât chiar și câțiva microlitri picurați pe piele sau chiar pe o mănușă din latex pot cauza decesul, precum în cazul lui Karen Wetterhahn. În 1997, dr. Karen Wetterhahn, cercetător la Colegiul Dartmouth, intrase în
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
simptom este prezent, de regulă parestezia, acesta va fi urmat de altele mult mai severe, uneori culminând cu coma și decesul. Caracterul și amploarea intoxicației cu mercur depind de factori precum doza administrată, forma chimică a mercurului sau a compusului mercuric, durata și ruta administrării. Etilmercurul (EtHg) nu prezintă caracteristici studiate la fel de intens ca și cele ale metilmercurului; este eliminat din sânge mult mai rapid, având un timp de înjumătățire de la 7 la 10 zile, și este metabolizat mai rapid decât
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
interzicere al mercurului se aplica doar in cadrul dispozitivelor noi, continand scutiri pentru sectorul de sanatate si acorda o perioada de gratie de 2 ani fabricantilor de barometre. Norvegia a interzis total utilizarea mercurului în fabricarea și importul/exportul produselor mercurice, începând cu 1 ianuarie 2008. În 2002, câteva lacuri din Norvegia s-au dovedit a fi afectate de poluarea cu mercur, cu un exces de 1 µg/g de mercur în sedimentele acestora. În 2008, Ministrul Dezvoltarii Mediului Erik Solheim
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
mercur în sedimentele acestora. În 2008, Ministrul Dezvoltarii Mediului Erik Solheim declarase: “Mercurul este unul dintre cele mai periculoase substanțe toxice pentru mediu. Există materiale alternative pentru mercur, așadar este potrivit să se aplice această restricție”. Produsele care prezentau conținut mercuric au fost interzise în Suedia în anul 2009.<ref name="thelocal.se/20120421/40396 2015-09-07"></ref>
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
aluminiu. Mineralul va fi numit bauxita. Cercetarea aluminiului metalic a fost continuată de către chimistul danez Hans Christian Oersted, care descrie în 1825 Societății Filosofiei Naturale o metodă de reducere a clorurii de aluminiu la o formă metalică cu ajutorul unui amalgam mercuric al potasiului. Mercurul din amalgam era treptat îndepărtat prin distilare, produsul rezultat fiind o pulbere gri, care a fost descrisă ca "aluminiu", deși era posibil să fi conținut o cantitate mare de oxid. În 1827, Wohler îmbunătățise metodă de reducere
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
vaccinurile trivalente interpandemice : Au fost raportate reacții alergice care , în cazuri rare , au condus la șoc . Foarte rare : Vasculită cu afectare renală tranzitorie . Afecțiuni neurologice , de tip encefalomielită , nevrită și sindrom Guillain Barré . Acest medicament conține tiomersal ( un compus organo- mercuric ) cu rol de conservant , motiv pentru care este posibilă apariția reacțiilor de sensibilizare ( vezi pct . 4. 4 ) . 4. 9 Supradozaj 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Răspunsul imun împotriva tulpinii conținute în Prepandrix : Într- un studiu de verificare a consistenței datelor
Ro_807 () [Corola-website/Science/291566_a_292895]
-
vreme după ce descoperise și paladiul. Pentru aceasta, el a dizolvat minereul în aqua regia, neutralizând acidul cu hidroxid de sodiu, NaOH. Apoi a precipitat platina prin adăugarea clorură de amoniu, NHCl, obținând cloroplatinat de amoniu. Prin tratarea soluției cu cianură mercurică, paladiul a fost eliminiat și el ca cianură de paladiu. Materialul rămas a fost clorura de rodiu, de culoare roșie. Din aceasta, rodiul a fost obținut prin reducere cu hidrogen . Rodiul este un metal alb-argintiu dur, cu un punct de
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
la temperaturi mai înalte sau dacă această încălzire are loc într-un tub etanș. Asemeni acidului fluorosulfuric, acidul clorosulfonic poate fi supus autoprotolizei. Atunci când acidul este tratat cu pentoxid de fosfor, acesta devine clorură de pirosulfuril (Cl2S2O5); în prezența sărurilor mercurice sau a altor catalizatori, acidul se descompune cantitativ în clorură de sulfuril și acid sulfuric. În contact cu sulf, arseniu, antimoniu, aluminiu reacționează ca un agent clorinator și extrage diclorura de sulf și tetraclorurile celorlalte elemente. Pudrele de telur sau
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
Clorura de mercur (II) sau clorura mercurică este o sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent cu formula chimică . Se obține în urma reacției oxidului de mercur(II) cu acidul clorhidric: formula 1 Adăugată la soluții sărurilor stanoase (de staniu divalent), clorura mercurică este redusă la clorura mercuroasă: Clorura
Clorură de mercur (II) () [Corola-website/Science/326128_a_327457]
-
Clorura de mercur (II) sau clorura mercurică este o sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent cu formula chimică . Se obține în urma reacției oxidului de mercur(II) cu acidul clorhidric: formula 1 Adăugată la soluții sărurilor stanoase (de staniu divalent), clorura mercurică este redusă la clorura mercuroasă: Clorura de mercur(II) (clorura mercurică) se utilizează la reacții chimice în laborator și la preperarea reactivului Nessler. Contactul prelungit cu pielea poate cauza dermatite sau chiar moartea. Ingerarea poate cauza acumularea de mercur în
Clorură de mercur (II) () [Corola-website/Science/326128_a_327457]
-
acidului clorhidric cu mercurul divalent cu formula chimică . Se obține în urma reacției oxidului de mercur(II) cu acidul clorhidric: formula 1 Adăugată la soluții sărurilor stanoase (de staniu divalent), clorura mercurică este redusă la clorura mercuroasă: Clorura de mercur(II) (clorura mercurică) se utilizează la reacții chimice în laborator și la preperarea reactivului Nessler. Contactul prelungit cu pielea poate cauza dermatite sau chiar moartea. Ingerarea poate cauza acumularea de mercur în țesuturi, - la gravide - efecte adverse fătului (deoarece trece cu mare ușurință
Clorură de mercur (II) () [Corola-website/Science/326128_a_327457]
-
2. Metoda solubilizării cu clorură de calciu Principiul metodei Amidonul este solubilizat cu clorură de calciu la fierbere timp de 30 minute. În funcție de conținutul în amidon, soluția rotește planul luminii polarizate cu un unghi α. Reactivi Soluție alcoolică de clorură mercurică (HgCl2): se cântărește 1 g HgCl, se dizolvă în apă distilată și se aduce la volum de 900 ml tot cu apă distilată; peste soluția obținută se adaugă 100 ml alcool 95; Soluție de clorură de calciu (CaCl x 2
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
probă bine mărunțită, se adaugă 10 ml soluție alcoolică de clorură de mercur și se agită puternic timp de 2 minute. Amestecul se filtrează prin filtru cutat. Se spală bine vasul de trei ori cu câte 10 ml de clorură mercurică, toate acestea turnându-se peste proba filtrată. După filtrarea soluției filtrul cu proba se introduce într-un pahar de 250 ml și se adugă 10 ml apă distilată și se destramă cu o baghetă; se adaugă apoi 60 ml clorură
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
accelerează la încălzire. Datorită hidrogenului, care se fixează pe suprafața metalului, magneziul se ridică din când în când la suprafața apei; Mg(OH) 2 înroseste mai slab fenolftaleina. 38 Acest lucru se poate realiza prin tratarea aluminiului cu o sare mercurică (cianură sau clorură). Se formează un amalgam de aluminiu la suprafața metalului, pe care stratul de Al2O3 nu aderă. Reacția aluminiului cu HgCl2; rezultă Hg, care formează amalgam cu aluminiul la suprafața metalului (a). Aluminiul reacționează energic cu apa (b
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]