170 matches
-
cercetările și teoretizările dedicate acestei probleme au fost supuse unui tir intens de critici. A conceptualiza meritocrația în termenii modelului formulat de Boudon înseamnă un compromis serios cu mecanismele de reproducere a inegalităților sociale. În fond, modelul denumit de Boudon „meritocratic” exprimă un model de reproducere socială mediată prin școală, care ar înlocui mecanismele de reproducere directă, fără ca prin aceasta inegalitățile de șanse sociale să fie influențate în mod real. Într-o meritocrație adevărată, nici nivelul de instrucție realizat, nici destinația
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
înlocui mecanismele de reproducere directă, fără ca prin aceasta inegalitățile de șanse sociale să fie influențate în mod real. Într-o meritocrație adevărată, nici nivelul de instrucție realizat, nici destinația socială nu trebuie să fie dependente de originea socială. În modelul meritocratic propus de Boudon, școala este doar un mediator al impactului originii sociale. Or, așa cum arată cvasitotalitatea studiilor dedicate surselor rezultatelor școlare, durata carierei în sistemul educațional sau performanțele școlare sunt cel mai puternic determinate tocmai de originea socială, de statusul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai puternic determinate tocmai de originea socială, de statusul socioeconomic al părinților. Pe de altă parte, chiar dobândirea unei dovezi empirice a creșterii influenței nivelului de instrucție asupra statusului social final al persoanei nu trebuie interpretată exclusiv în termenii utopiei meritocratice. Este discutabilă, de pildă, presupoziția că selecția ocupațională pe baza calificărilor aduce un spor de competență și o creștere a productivității. Creșterea importanței diplomelor pentru ocuparea pozițiilor din sistemul diviziunii sociale a muncii capătă la Collins (1971, 1979), corifeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
alte date, Boudon (apud Cherkaoui, 1997, pp. 199-200) obține aceleași rezultate, însă reface interpretarea, arătând că lipsa de asociere constatată se datorează inadecvării dintre ritmurile de schimbare a structurilor școlare și, respectiv, sociale. Boudon explică paradoxul plecând de la premisele modelului meritocratic. Nivelul de instrucție al fiului depinde de statusul social al tatălui, iar statusul social al fiului depinde de nivelul de instrucție al acestuia, însă pentru ca relația dintre mobilitatea școlară și cea socială să fie vizibilă este necesară o adecvare între
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
paradoxul lui Anderson nu se mai manifestă. 3. Conceptul de efect pervers caracterizează multe dintre fenomenele din spațiul școlar analizate de către Boudon. Distribuția inegală a resurselor între membrii societății, inegalitatea șanselor de acces la învățământ, gratuitatea învățământului și o structură meritocratică a alocării pozițiilor de status duc la exploatarea sistemului de învățământ de către cei bogați, care sunt subvenționați de către cei din clasele inferioare și care, mai mult, își permit să parcurgă mai multe trept ale învățământului formal. Sistemul are ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corespunde unui model de mobilitate competitivă, în care pozițiile din elită constituie „premii” ce pot fi câștigate prin competiție deschisă. Fiecare are o șansă să câștige această competiție, iar succesul depinde de efortul individual. Este, cu alte cuvinte, un sistem meritocratic în care carierele de succes sunt determinate de caracteristici obiective, fiecare având o șansă echitabilă de a obține „premiul”. Competiția este guvernată de anumite reguli de corectitudine, dar competitorii au o mare libertate în alegerea strategiilor pe care le folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
război mondial. O sursă importantă de inspirație a paragrafelor care urmează provine din sinteza lui Hassenforder din 1990. Datele, dintre care unele vor fi detaliate în continuare, arată că nici unul dintre criteriile meritocrației nu este realizat în țările dezvoltate, pretins meritocratice, și nici în fostele țări socialiste. În final mă voi referi la problematica egalității de șanse în context românesc post-1990, arătând că în România contemporană persistă importante inegalități de șanse școlare. 5.1. Anchete francezetc "5.1. Anchete franceze" 5
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește șansele de acces ține în bună măsură și de problematica inegalităților rezultatelor școlare, adică a educabilității, în sensul în care, respectând poate în cel mai înalt grad postulatul meritocratic, rezultatele școlare sunt determinante pentru accesul la treptele ulterioare. Problema care se pune în mod evident este dacă atribuirea acestor rezultate reflectă doar talentul și abilitățile elevilor sau dacă intervin factori de genul accidentelor de naștere. 6. Aplicație. Măsurarea mobilității
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ajutorul acestora în gospodărie. Rezumattc "Rezumat" • Din anii ’70, o parte a dezbaterilor despre rolul școlii în configurarea inegalităților sociale au fost neutralizate prin centrarea pe analizele statistice ale mobilității școlare și sociale, ce au fost inspirate și de doctrinele meritocratice. • Meritocrația reprezintă sistemul de promovare socială (inclusiv școlară) bazat exclusiv pe merit, adică pe efort și pe talent. • Studiul realizat de Blau și Duncan în SUA în 1967 indica faptul că statusul social final al unei persoane este determinat în
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
monopolizarea lor de către deținătorii brevetelor educaționale (Weber, 1978, apud Brown, 2001, p. 20). Un model de analiză a monopolizării culturale a ocupațiilor se găsește în lucrarea Religia chinezilor (Weber, 1951), care arată că sistemul de promovare în funcții administrative aparent meritocratic (Burke, 2004) din China secolului al XIX-lea distribuia poziții funcționărești cu condiția stăpânirii unor texte ezoterice mai degrabă decât pe baza competențelor tehnice. Pentru Weber, ritualurile de testare prin care se făcea admiterea în comunități religioase sectare și diversele
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
calități esențiale pentru funcționarea întreprinderii capitaliste. Relațiile de putere din școală le reproduc pe cele din societate, mai ales pe cele din întreprinderea capitalistă, și-l pregătesc pe copil pentru alte inegalități. În plus, ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. În concluzie, diferențierea sistemelor școlare și inegalitățile și disparitățile educaționale dintre clasele sociale sunt fenomene structurale, și nu accidente sau reziduuri. Familia și școala îi pregătesc pe unii indivizi să
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sisteme de certificare profesională în multe domenii, inclusiv în științele sociale. • În concepția marxiștilor americani Bowles și Gintis, școala domesticește, transmițând trăsăturile de personalitate pe care sistemul economic le consideră potrivite pentru perpetuarea sa. Ideologia coeficientului de inteligență și cea meritocratică își aduc și ele contribuția la legitimarea diviziunii sociale existente. • Un alt marxist, Louis Althusser, a arătat că, pe de o parte, școala transmite ideologia dominantă, iar pe de alta, transmite către zona producției forță de muncă pregătită ideologic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sistem, făcând sarcina celor buni care rămân din ce în ce mai grea, resursele materiale și motivaționale sunt din ce în ce mai precare, iar sustenabilitatea activităților din ce în ce mai mică. Corupția duce la scăderea performanțelor și la sporirea actelor ilegitime. Un sistem de învățământ necorupt urmărește selecția și evaluarea meritocratică, reușind, cel puțin prin mecanismele sale interne, să asigure egalitate de șanse între copiii care participă la competiția pentru diplome. Prin urmare, cu cât un sistem educațional este mai corupt, cu atât este mai puțin egalitar, asigurând un acces ieftin
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
părinților, rezultate școlare anterioare etc.), astfel încât, atunci când se pune problema continuării sau încheierii carierei școlare la finalizarea studiilor medii, întregul impact al poziției sociale să se transforme în inegalități școlare, deciziile privind cariera fiind astfel aparent dependente doar de perspectivele „meritocratic” judecate ale tânărului. Se pare, potrivit datelor consultate, că inegalitățile de șanse se manifestă și la acest nivel. În Japonia, de exemplu, statusul socioeconomic este asociat cu angajarea de meditatori, chiar și când se controlează prin tipul de școală urmat
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corespunzător discursului universitar, vor avea rezultatele școlare cele mai bune. Pedagogia universitară contribuie astfel la reproducerea socială pe linii de clasă, cu câteva excepții din clasele subordonate. Acestea nu fac decât să legitimeze pretențiile universității că ar fi corectă și meritocratică. 1.5.3. Examinăriletc "1.5.3. Examinările" Pentru Bourdieu, examinarea „furnizează unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru internalizarea culturii dominante și a valorii acelei culturi” (1984, p. 142). În sistemul universitar francez, examenele au loc la sfârșitul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Meditațiile și reproducerea socială. Efectele meditațiilor" În construcțiile teoretice de mai sus, apelul la meditații rezultă ca soluție logică pentru părinții care vor să ofere copiilor lor șanse cât mai mari de ocupare a pozițiilor sociale dorite, în condițiile organizării meritocratice a sistemului de învățământ. Din acest punct de vedere, educația paralelă apare ca indicator al unui sistem meritocratic și în nici un caz al unor instituții educative corupte sau ineficiente. Accesul la educația paralelă este însă dependent de resursele materiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
logică pentru părinții care vor să ofere copiilor lor șanse cât mai mari de ocupare a pozițiilor sociale dorite, în condițiile organizării meritocratice a sistemului de învățământ. Din acest punct de vedere, educația paralelă apare ca indicator al unui sistem meritocratic și în nici un caz al unor instituții educative corupte sau ineficiente. Accesul la educația paralelă este însă dependent de resursele materiale ale familiei, ceea ce califică meditațiile ca rută școlară nemeritocratică. Aceasta este consecința structurală cea mai importantă a meditațiilor presupusă
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al eficienței investiției în educația suplimentară. Revenind la teorie, meditațiile derivau, la momentul realizării anchetei, direct din caracterul competitiv al promovării ciclului de învățământ liceal și al admiterii la facultate. În acest caz, se poate afirma că meditațiile reflectau natura meritocratică a sistemului școlar. Angajarea de meditatori este condiționată de doi factori: resursele materiale ale familiei și randamentul pregătirii individuale. În primul caz avem o restricție nemeritocratică ce instituie un avantaj pentru copiii din familiile cu resurse materiale solide și indică
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Condițiile care generează apariția educației paralele pot fi identificate în modelele de mobilitate socială, dar și în strategiile de management parental, ale modalităților prin care părinții intervin în formarea copiilor lor. • Meditațiile constituie, adeseori, indicatori ai unui sistem de mobilitate meritocratic. Totuși, ele au și efectul de a reproduce inegalitățile sociale, fiind astfel nemeritocratice. • Datele de sondaj din Oradea arată că aproape 30% dintre elevii de liceu plăteau ore particulare. Marea majoritate a acestora erau achiziționate în regim de piață, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la care dă admitere elevul). • Analiza datelor arată că angajarea de meditatori este condiționată de trei factori: iminența examenelor, resursele materiale ale familiei și randamentul pregătirii individuale. Investiția în meditații este justificată rațional și indică, pentru majoritatea cazurilor, un model meritocratic de promovare în cariera școlară. Bibliografietc "Bibliografie" Althusser, Louis, 1977, „Sistemul de învățământ și societatea”, în Fred Mahler (coord.), Sociologia educației și învățământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Editura Didactică și Pedagogică, București, pp. 173-186. Anderson, C. Arnold, 1961
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pot accede mai ușor la studii universitare decât copiii de muncitori, și încă și mai ușor decât copiii de țărani. Departe de a deschide vreo perspectivă înspre egalitarismul* proclamat, dezvoltarea industrializării pe baze mai competitive reclamă o întărire a etosului meritocratic: acum diploma devine mai importantă decât originea socială. Dinamica modernizării industriale bazată pe selecția celor mai buni candidați și valorizarea prestigiului intelectual ajunge puțin câte puțin să contrarieze exigența de egalitarism a masei salariaților. Caracterul excepțional al Solidarność* din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezvoltare în jurul său. * Muncitorii nu joacă un rol dominant și nu au o poziție importantă; ceea ce particularizează noul sistem de muncă este reprezentat de aplicarea tehnologiei, iar cele mai înalte poziții de prestigiu și autoritate sunt asumate de către o elită meritocratică plină de inteligență și creativitate: tehnocrația. Saint-Simon a fost incontestabil elitist. Muncitorii manuali nu sunt în măsură, cu propriile puteri, să organizeze și să execute activități noi eficient și rațional. Ei au nevoie de autoritatea și conducerea elitei de tehnocrați
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
o ideologie liberală care respinge noțiunea de clasă socială. Piața, un misterios deus ex machina, ar trebui să aibă rolul de a regla economia și a se substitui luptei de clasă. Valorizând concurența și efortul individual, acest model întărește ideologia meritocratică și merge până la a stigmatiza rebuturile, asistații sistemelor de asigurare și alți beneficiari ai investițiilor. Mai putem oare vorbi de burghezie în fața valului din ce în ce mai mare de mici acționari, chiar dacă, odată cu criza financiară de la sfârșitul anilor 1990, acest val tinde să
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de muncă, este apreciat, "invadatorii" [raiders], acești noi campioni în palmaresul marilor averi, a căror reușită este construită pe preluarea controlului în firmele deja existente, sunt considerați drept factori nocivi în economie. Astfel, ideologia liberală a adăugat acestei chestiuni logica meritocratică. Munca rămâne valoarea fundamentală, iar averea este în cele din urmă percepută ca rezultat al efortului depus. Aceste sondaje arată că în mass-media domnește o hegemonie a gândirii așa-zis unice: o concepție despre societate care și-a găsit împlinirea
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
combină bogăție și putere, pe baza vechimii dinastiei, funcționează și în cazul vechilor familii nenobile. Creând și ea dinastii, înalta burghezie contribuie la menținerea, în avantaj propriu, a credinței în calitatea specifică a nobilimii. Se alătură acestei categorii substituind mitului meritocratic al Republicii pe cel al caracterului înnăscut al competențelor, darurilor și virtuților diferitelor descendențe. Acestea dovedesc, prin însuși faptul că sunt linii de descendență și deci pot transmite mai departe, permanența acestor calități în fiecare individ, peste generații. Sprijinindu-se
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]