183 matches
-
al Securității. Secretomania este reflexul profesional cel mai aberant care funcționează În societatea românească. Nu trăim Într-o societate de la care să te aștepți să-ți recunoască valoarea exclusiv pe criteriile obiective ale adevărului. Nu trăim Într-o stilistică socială meritocratică. La noi se Întâmplă foarte rar să ajungi Într-o funcție importantă, prin ascensiune meritocratică, prin calități proprii: de regulă, ești pus acolo de către protectori, de multe ori stupefiant, prin sfidarea cinică a oricărei comparații, ceea ce Înseamnă, evident, complicitate. Marius
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trăim Într-o societate de la care să te aștepți să-ți recunoască valoarea exclusiv pe criteriile obiective ale adevărului. Nu trăim Într-o stilistică socială meritocratică. La noi se Întâmplă foarte rar să ajungi Într-o funcție importantă, prin ascensiune meritocratică, prin calități proprii: de regulă, ești pus acolo de către protectori, de multe ori stupefiant, prin sfidarea cinică a oricărei comparații, ceea ce Înseamnă, evident, complicitate. Marius Lazăr: Nu cred că sunt puși. Cei care au colaborat cu Securitatea se luptă din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Polonia și Rusia (cf. Szelenyi, Szelenyi, idem). Prezenta contra-elitelor are o valoare euristica În studiul comparativ al lui Szelenyi. În țările În care technocrația a fost cooptata de către nomenclatura (că În Ungaria, unde recrutarea elitelor sub Kadar era deja parțial meritocratica) și În țările fără contraelită (că În Rusia, unde se Înregistrează importante decalaje cronologice), reproducerea elitelor a reușit Într-o mai mare măsură. În Polonia În schimb, unde contraelita era mai bine organizată, epurările au fost mai radicale (amintind de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
permitea acumularea de capital. În China exista o solidaritate familială în relație cu statul de tip nepotist, de pe urma celui care reușea profitând întreaga familie. La japonezi, solidaritatea era de tip feudal, tatăl desemnând cine este cel mai capabil. Criteriul era meritocratic, și nu consangvin, în unele cazuri tatăl dezmoștenindu-și fiul și adoptând un tânăr care i se părea mai valoros. Respectivele caracteristici ale familiei japoneze erau mult mai propice pentru invazia industriei și a economiei de piață. Și alte cercetări (Berger
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
speculative, ale funcționaliștiilor sau conflictualiștilor, rămân studiile empirice realizate pe eșantioane consistente în diverse țări din Europa Occidentală. Cercetările empirice (Jencks, Boudon, Goldthorpe, Bowles, Gintis și alții) au demonstrat că, în cazul unor țări precum SUA, Marea Britanie sau Franța, ipoteza meritocratică este falsă, chiar în înțelegerea noțiunii de merit ca nivel de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În măsura În care Își fundamentează argumentația pe traiectoria istorică pe care China a parcurs-o și pe care pare să o urmeze și În viitor dinspre o societate comunistă de tip naționalist-leninist către o economie capitalistă și o societate bazată pe valori meritocratice. Perioada analizată autorii o văd ca pe una asemănătoare celei descrise de Karl Polanyi În lucrarea sa intitulată The Great Transformation (1944, apud Tang și Perish, 2000, 8), procesul de transformare Îndreptându-se spre Înlocuirea totală a redistribuției comuniste de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
existând o relație din ce În ce mai puternică dintre nivelul de educație al copilului și cel al părinților. De asemenea, pe baza apariției unei categorii cu studii Înalte, diferențierea internă se realizează și la locurile de muncă, accesul la compensațiile materiale devenind din ce În ce mai meritocratice. Analiza situației pe piața forței de muncă le permite autorilor să-și prezinte critica viziunii dihotomice a „peisajului de tranziție”, acela care presupune două categorii socioprofesionale concurente, implicate Într-un joc cu sumă nulă: „redistributorii” și „producătorii” sau, cu alte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații de studenți etc. Acesta este, credem, semnul vitalității unei discipline, nu al unei doctrine, și el exprimat limpede prin cuvintele editorului lucrării, Peter Skalník: ,,Va veni timpul când politicile antropologiei sociale se vor preocupa mai degrabă de aplicarea criteriilor meritocratice În evaluarea Învățământului și cercetării [de profil] decât de lupta pentru simpla recunoaștere a antropologiei sociale ca disciplină independentă și de crearea unor posturi pentru această disciplină”. Marin Constantin André Sirota Figures de la perversion sociale, EDK, Paris, 2003 (238 p.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe discipline consacrate și separate prin granițe stricte; - detașare de aplicativ; - armonizarea instruirii cu cercetarea și preeminența cercetării; - autonomie universitară și libertăți academice nelimitate; - servicii sociale (comunitare) minime. Etatism al finanțării: - finanțare publică generoasă și exclusivă; - independență de piață. Elitism meritocratic: - selecție meritocratică a studenților; - centrare exclusivă pe studenți tineri; - prestigiul diplomei și privilegii ale recunoașterii sociale. Colegialitate: - model colegial de evaluare a performanțelor; - model colegial de conducere instituțională. Autoritarism moral și individualism al performanței. Universitatea de piață Universitatea de piață
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consacrate și separate prin granițe stricte; - detașare de aplicativ; - armonizarea instruirii cu cercetarea și preeminența cercetării; - autonomie universitară și libertăți academice nelimitate; - servicii sociale (comunitare) minime. Etatism al finanțării: - finanțare publică generoasă și exclusivă; - independență de piață. Elitism meritocratic: - selecție meritocratică a studenților; - centrare exclusivă pe studenți tineri; - prestigiul diplomei și privilegii ale recunoașterii sociale. Colegialitate: - model colegial de evaluare a performanțelor; - model colegial de conducere instituțională. Autoritarism moral și individualism al performanței. Universitatea de piață Universitatea de piață este o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
jocurilor pieței pentru exploatarea cererii individuale și sociale de educație superioară și pentru maximizarea profitului financiar. Premisele apariției și funcționării universității de piață sunt: a) cererea tot mai mare de diplome universitare; b) reticența universităților tradiționale de a părăsi elitismul meritocratic și de a flexibiliza rigiditatea diviziunii academice a cunoașterii; c) liberalizarea pieței serviciilor, inclusiv a diplomelor universitare. O universitate de piață prospectează domeniile în care cererea de diplome universitare e mai mare, costurile de instruire sunt minime, iar universitățile tradiționale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
public etatist și să se afirme ca o corporație a învățării și cercetării, ce acționează antreprenorial și cultivă un cosmopolitism al valorilor civismului extins (global) și al rațiunii cunoscătoare. Studenții universității tranzitorii vor înceta să fie doar reprezentanți ai elitismului meritocratic al tinereții. Universitatea tranzitorie va opta pentru eterogenitatea vârstelor și profesiilor, deși unele vor rămâne elitiste, iar altele se vor situa pe continuumul performanțelor academice pe acele poziții pe care și-au construit prestigiul. În tabelul 5.5.g. prezentăm
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
instituționale pentru cercetare sau pentru instruire, odată cu stratificarea universităților în funcție de aceste opțiuni și de prestigiul pe care îl au în comunitatea universitară și în cea socială Mobilitate universitară bazată pe performanțe, în cadrul unor rețele omogene de interese și performanțe Elitism meritocratic vs eterogenitate studențească Urmând filierele schimbărilor din universitatea tranzitorie, observăm că aceasta este în căutarea unui profil care este departe de a fi unic. Modernizării lineare a universității tradiționale i se substituie un evantai de opțiuni. Din combinarea acestora, pot
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fie eminamente publică sau un alt gen de bun a cărui finanțare trebuie să se facă din fonduri publice și din fonduri private, inclusiv din taxe de studii? Extensia universitară. Universitățile trebuie să selecteze studenții în funcție de meritele lor academice (selecție meritocratică) sau să fie deschise persoanelor tinere și adulte în funcție de cererile de calificări universitare? Profilul academic. În definirea propriului profil academic, cum să opteze universitățile pentru instruire și cercetare în privința ponderilor și orientărilor disciplinare? Conducerea universitară. Să se conserve modelul colegial
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ascunsă, care refuză obiectivarea donatorului și destinatarului. Istoricii ne-au reamintit la rândul lor coruperea medievală a noțiunii de dar, falsificat de teologia morală romano-catolică prin sistemul politico-juridic al indulgențelor. Este darul mai mult decât un contract? Nu cumva obsesia meritocratică a unei modernități obsedate de tranzacții indică uitarea esenței nevăzute a dăruirii? Recent, Jacques Derrida 1 ne-a reamintit faptul că exigența reciprocității perfect simetrice într-un schimb economic amenință gratuitatea originară a manifestării darului. Așadar, cum poate fi primit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la propuneri mai apropiate de fervoarea Tinerei Generații prin pretențiile lor asemănătoare de „autenticitate”, cum ar fi cele formulate de Nichifor Crainic (1889-1972), Simion Mehedinți (1869-1962), Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) și alții. În vreme ce aceste preocupări pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
directorilor de Întreprindere, erau chiar sustrase controlului acestora. Sociologul polonez Antoni Kaminski a vorbit despre un cerc interior (În care adeziunea la valorile politice dominante constituia principalul criteriu de recrutare) și un cerc exterior (unde criteriul de competență și criteriile meritocratice, În general, se aflau la baza recrutării) al elitelor comuniste. Teza abruptă ce susținea aproprierea politică a capitalului a devenit astfel mai nuanțată. În sfârșit, dezbaterea a progresat datorită cercetărilor empirice derulate de Szelenyi, Treiman, Wnuk-Lipinski și de Hanley et
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
care căuta să provoace o mobilitate a cadrelor conducătoare din Întreprinderi, preluând ideea Solidarității de a se organiza concursuri pentru posturile de direcțiune, a declanșat un reflex de autoapărare la toate cadrele. Astfel, incertitudinii verdictului concursului, unde puteau interveni criterii meritocratice, dar și presiuni sindicale, ei i-au preferat o Încercare de a-și mări șansele prin crearea unui edificiu juridic privat și independent, unde nu trebuiau să dea socoteală decât acționarilor. Aceste trei motivații cumulate și comportamentele pe care ele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Partid normalizat, la a cărui normalizare au contribuit. Confruntați cu oprobriul opiniei publice, unul dintre argumentele preferate pe care le folosesc În apărarea lor este că Partidul Comunist Cehoslovac devenise, În cursul anilor ’70 și ’80, un loc de selecție meritocratică. Ei vor să demonstreze că meritul, cultul pentru munca bine făcută i-au ținut În Partid. Această aptitudine pentru munca bine făcută o aveau și Înainte, spun ei, și continuă să o aibă și În activitatea lor antreprenorială: Noi, care
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
țară. Cel puțin până În 1996, când s-a produs măcar o alternanță la putere (deci un veritabil exercițiu democratic), țara a persistat Într-un sistem neosocialist În care vechile elite au reușit să se mențină În funcții de conducere, fie meritocratic, fie din lipsa unor elite de schimb, fie din puterea rețelei create anterior, i.e. nomenclatura. Aceasta din urmă era normal să nu cedeze ușor funcțiile deținute Într-o țară care nu a știut să folosească momentul 1989 În favoarea democratizării țării
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip meritocratic în care fiecare să se așeze social și material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea la care Încercăm să ajungem, până acum fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează puțin sistemul nostru de valori egalitar - sau mai precis meritocratic - e diviziunea societății În caste, sortite unor munci diferite În funcție de natura lor genetică. Este și singurul punct În care Huxley s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rândul ei, la producerea structurilor sociale (ca dispozitivele de calificare a elevilor). Și lumea școlară se construiește, în parte, pe negarea economiei, refulând efectele economice (orientări/selecție și producere de filiere), elaborând un discurs egalitar (egalitatea șanselor) și o ideologie meritocratică (Bourdieu și Passeron, 1970). Universul școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii (Bourdieu, 1987, p. 35). Autonomia câmpului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Mai ales primele generații, impresionate de exigențele afișate, au reținut că "[se] dădea [sic!] numai la cei care învățau bine" (D.M.) sau că "pionier însemna un elev fruntaș, un elev bun la învățătură, cu un comportament bun" (O.I.)140. Dezideratul meritocratic a perseverat în reprezentările epocii, mai ales prin îndemânarea educatorilor: "cei care luaseră premiul I și II în clasa I au fost făcuți pionieri prima dată. [Funcție nu am avut], pentru că notele mele au început să scadă" (L.B.). Această manieră
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
factură de către preopinanții "oameni de știință" neonaziști, acesta era valoarea centrală pe care și-o asuma până la nivelul raporturilor dintre elevi. O clasă de 30 de elevi era împărțită în patru grupuri, care alegeau într-o manieră "democratică" dar și meritocratică șeful fiecărui grup. Elevul cel mai bine pregătit din clasă devenea șeful clasei, iar elevul cel mai bine pregătit din școală devenea șeful școlii. În concluzie, era o formă de organizare aproape militară 51. Desigur, conținutul valorilor acestui model educativ
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]