19,489 matches
-
au pornit mai departe. Ajunși la capătul câmpului, lângă gardul care-l despărțea de alt câmp, femeia a exclamat: Ar fi trebuit să culegem câteva mere ca să le luăm cu noi. Nu știm unde suntem, nici cât vom avea de mers până să mai găsim ceva de mâncat. Așa e, a răspuns bărbatul. Și, întorcându-se, au pornit spre pomul care se decupa, rotund, în mijlocul câmpului. Dar, când au ajuns lângă pom, au văzut că de pe ramuri, printre frunze, dispăruseră toate
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
care a scris Psaltirea. Imperii am văzut pierind, Și nații am văzut venind Dar singurul motor al vieții e iubirea. Am fost trimis ca să vă spun Tăios, ne-nduplecat, nebun: S-a terminat! E gata! Anonimă, Planetă s-a oprit din mers Și se arătă Cel pervers. Fii gata pentru viitor: e crimă! Întreaga lume-a ta o să dispară Viața ta va deveni amară Ruine-n flăcări vei zări pe drum Și omul alb se va preface-n fum. Femeia ta va
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
ar fi urmat în continuare să ne apere drepturile istorice, să ne înfățișeze în fața lumii ca un popor european, cu o cultură ce ajunsese în interbelic să fie pe multe paliere, sincronă. Dar instaurarea comunismului după 1945 ne-a întrerupt mersul ascendent, ba ne-a împins cu numeroase decenii în urmă, impunându-ne o gândire simplist-primitivă, menită să ne reducă la condiția unor ființe depersonalizate, elementare, dar bune de muncă, și care, printr-o politică ingenios-diabolică, erau programate să li se
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
la care un maestru trebuie să știe cânta cu cele două mâini ale sale pe tonurile ce sunt doar atunci prielnice muzicii, înseamnă că Voicu Enăchescu dețne acea dibăcie, vorba lui Caragiale, "de a strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita lui invențe melodică de câteva tacte". A demonstrat-o și în recentul concert aniversar de la Radiodifuziune când omagiat, printre alți, de Răzvan Theodorescu, Dan Buciu sau Grigore Constantinescu, a adus omagiul său, prin cânt alături de Preludiu, muzicii
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
intimă e această scrisoare, o arată chiar finalul: „Iertare pentru această indiscreție și revărsare de apăsări - orice asemănare, în oglindă, e adevărată." „Scrisoarea bavareză", în schimb, e o atent controlată construcție stilistică, cu multe din accentele sarcastice de revoltă față de mersul culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul incontinent al ovinei mitice, zisă și mioriță."); e deja o „declarație publică" din care eul
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
fost hazardul: Clubul Prometheus se află exact lîngă stradă Apolodor ( lucru descoperit de cîțiva dintre noi ulterior), iar în fața lui staționa un taxi de la compania Apolodor. Personal, am avut din partea hazardului un pahar de șampanie cu care un chelner cu mers tremurător m-a stropit de sus pînă jos răcoritor, cum răcorește numai un vers despre pol sau despre "gheață unui răcitor". Stropitul cu șampanie poartă noroc, mi s-a spus, și nici nu pătează. Ambele ipoteze s-au confirmat.
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
iar eu am văzut-o intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul nimerit, ca să străbată hotarul imaginar al domeniului, ceea ce ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
a înțelege deci că Lumea și lumea ta sînt într-o perfectă interpătrundere, ambele fiind, în același timp și în aceeași măsură, «reale» și «ficționale». În cele din urmă, aceste proze, îmbibate de detalii realiste și autobiografice, care intervin în funcție de mersul capricios al memoriei și imaginației autorului, sînt întru totul ficționale. Unele lucruri s-au întîmplat, însă în alte contexte, altele mi-am imaginat că s-ar fi putut întîmpla, ori chiar s-au petrecut dar într-un univers paralel cu
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
semn cînd ești pe aproape, lansează Doru o comandă scurtă pe mobil, apoi își închide scula abrupt pentru că vă pregătesc o surpriză, băieți, sînt cu trupa aici, la Arcuș, ne vedem acolo, lîngă statuia Sfîntului Gheorghe, preia Gabi comanda din mers, și chiar acolo, aproape de acel Sf. Gheorghe de tablă roșietică, veșnic prizonier într-o luptă cu un biet scorpion care din conformism se laudă că-i balaur, vin, iată-i, ei înșiși coboară spre locul fixat, și Gabi, și Lorena
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
în plus care m-a determinat să interpretez romanul plecând de la ultima voce narativă a cărții, "drăgălașul" robot Qrin, antropomorfizatul prin "ochii" căruia (prin componenta de înregistrare video) lumea începe să se vadă cu inocența unui copil care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face calcule extraordinare, dar incapabilă de a înțelege în mod sentimental și emoțional lumea. Și totuși, parabola Florinei Ilis este verosimilă, anticipând dilemele filosofice
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
de exprimare a personalității unui creator. Un moment rămîne, de pildă, descoperirea pe care Brook a făcut-o pentru "Mahabharata", în 1985: Carrriere Callet, Boulbon, la cincisprezece kilometri de Avignon. Acum, Școala de la Trillade, la doi kilometri și jumătate de mers, ieșind dintre zidurile cetății. "Sizwe Banzi e mort", un text despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
pe o șubredă clădire. Ceva din adânc le spune că au dreptate, chiar dacă întâmpină dificultăți în a se exprima în privința modului în care vor proceda. De aceea ideologiile revoluționare cu doar un miez de nucă doctrinar decid să acționeze din mers. Ele nu greșesc, greșește istoria, când evenimentele iau o întorsătură nefericită. Nostalgicii lor o clamează în toate ocaziile în care vine vorba de cauzele catastrofei finale. Oamenii n-au fost la înălțime, au contaminat o doctrină admirabilă... Dacă nici comunismul
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
de vernisat de către fratele Radu. Pentru Claudy Malherbe, școala este ordine și chibzuință; o linie de fortificații a bunului gust artistic, iar în cazul său specific, o haltă pe drumul muzicii, așa cum o domnie, de pildă, e o haltă în mersul societății. De peste două decenii Claudy Malherbe este șeful unei asemenea halte, supraveghind toate trenurile ce trec prin teritoriul său de interes, un teritoriu care se confundă cu Conservatorul ,Erik Satie" de la Bagnolet. Și nu e ușor să ții mereu steagul
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
lucrurile pe șleau stârnește hohote de râs. Paradoxal, la această parodie de studiu științific despre comportamentul nesimțitului nu-ți prea vine însă să râzi. Poate concentrația de fapte este prea mare, nu prea există pauze de respirație. Or, se știe mersul pe sârmă devine de la un moment dat încolo obositor pentru cel care îl practică, dar și pentru cel care privește. Poate tema este prea aproape de noi, iar infuzia de ficțiune, insesizabilă. Fiindcă vedem cu groază că toate personajele și întâmplările
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
vară, mirosul de amoniac revărsat generos de sub brațul vecinului de care soarta te-a lipit în metrou, șoferul grăbit, care îți taie calea pe trecerea de pietoni, dar își găsește timp să-ți arunce o flegmă sau o înjurătură din mers, burtosul în costum Armani, al cărui mobil sună invariabil în timpul unui concert sau al unei piese de teatru, fac parte din normalitate, sunt elemente ale sorții, precum inundațiile sau incendiile. Împotriva lor nu se poate lupta. În Cuvântul de întâmpinare
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
p-aici - se-ntorsese ea spre mine cu palpumă cu tot - (în Muntenia, nu riști dacă unei femei necunoscute, la țară, îi spui Marioara...). îmi adusese aminte, fiindcă, fimeia mea, de aici, din cazul ăstălalt, pe care o văzusem din mersul acceleratului meu, după Periș, era, din contră, o fată, care avea pe ea doar o rochie roșie ca focul, - nu plapuma - și era tânără de tot, așa că putea să o cheme, invers, LENU} A, - și n-am mai zis nimic
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! S-a trezit oare acest popor ? acest neam căruia i-au fost dedicate atâtea pagini de către toți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
singurul rămas om, cu misiunea de a regenera omenirea dispărută prin rinocerizare -, Valentin Mihali aduce cu legendarul Charlot - omagiu, voluntar ori involuntar al regizorului, la un secol de celebritate a lui Charlie Chaplin. Sunt momente care ne readuc în memorie mersul sincopat, de struț, al lui Chaplin din filmul Goana după aur. Secveța următoare: Dânsul chelneriției - inventat de Robert Wilson, ca toate celelalte - pare desprins dintr-un cancan din buricul Parisului, de la Moulin Rouge. Muget de rinocer: “Ce-i asta?”, “In-cre-dibil
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
să-ți vezi rinocerul. Biată fiara, tot mugește și se-nvârte de colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l că se uită la noi! Pisu, pisu, pisu...“ Doamna Boeuf se alătură grupului de pe palier. Privește îndelung, atent, foarte încordata mersul rinocerului, are o clarviziune și scoate, instantaneu, un strigăt teribil: ,,Doamne! Să fie oare cu putință?... E soțul meu! E Boeuf, sârmanul meu Boeuf, ce i s-a-ntâmplat?“ Rinocerul îi răspunde printr-un muget violent, dar tandru. ,,Rinoceri în
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
are, da bani pe care i-au adunat în decursul anului pentru a putea avea un Crăciun și un Revelion fără restricții. “În general, aceasta frenezie este rezultatul unei traume istorice, al anilor în care nu se găsea nimic, iar mersul la cumpărături echivala cu goana după o coadă sau după o sursă de produse pe sub mâna”, explică psihologul Oana Rasceanu. Jucăriile și electrocasnicele scumpe, la putere Dacă vânzarea produselor tradiționale pentru Sărbătorile de iarnă i-a făcut pe ieșeni să
Vanzari de 40 milioane Euro in supermarketuri [Corola-blog/BlogPost/94402_a_95694]
-
Diezel de 120 cp, adidașii Mike și fesul Abidas... aaa și să nu uităm de ochelrii de soare Daniel & Gabi și ai toate șansele să fii primit printre noi la petrecere. Să nu uităm și domnișoare care își pot închiria mersul de pe Fashion Tv. Mulți dintre noi chiar sunt curioși cum e viața de cocalar, cum e să porți haine de cocalar, cum e să te dai mare cu tricoul Harmani cumpărat de mama de la toneta din stația de tramvai. Noi
Fake Fashion Party @ Club Office, 23 aprilie [Corola-blog/BlogPost/94477_a_95769]
-
chiar și un blog pariuri pentru a învăța și pentru a aprofunda cunoștințele. Unii tineri reușesc să facă bani cât alții într-o viață prin poker sau pariuri sportive, tot ce trebuie să fii un pic inteligent și să urmărești mersurile. Sunt o mulțime de astfel de bloguri și situri care ofera fel și fel de servicii dar contează mult și bonusurile pe care le primești atunci când te înregistrezi sau rulezi mai mulți bani pe anumite jocuri. De exemplu unul din
Publicitate [Corola-blog/BlogPost/94590_a_95882]
-
că de o bucată de timp iar nu mai visez Și nu înțeleg de ce O fi vinovată vreo ușă ascunsă Poate visul e un fel de lumină Care nu ajunge să se precipite în somn Poate somnul meu e ca mersul Cu mîinile la spate așa de liniștit Și se întoarce nu mai iese printre Rîndurile de trandafiri Din grădina minții visul Și de aceea m-am supărat Pe mine însumi de fapt pentru că Numai visul îmi aduce claritatea Altfel sînt
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
brazi de fier străjuiesc bulevardele din crengi de fier cu nervuri electrificate ne vine lumina la crăciunul acesta întunericul pândește din copilăria mea cu păduri de brazi din rafturi cade făină de cărți brazi de fier sufocă ajunul și schimbă mersul istoriei așa cum pruncul născut din fecioară a scos de pe traiectorie pentru o clipă de două mii de ani gigantică steaua asta căreia i se sting pe rând luminile *** țara mea e plină de biserici lângă cele prea mici se sapă adânc
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]