386 matches
-
regele din poezia lui A. A. Milne: Nu era un bărbat pedant, dar îi plăcea totuși un pic de unt pe pâine.) Sheba era prea isteață ca să nu vadă toate aceste scăderi ale lui. Dar din punctul ei de vedere, meschinăria și vanitatea lui Richard erau părți componente necesare ale inteligenței lui - defecte ale caracterului său care îi dădeau patos și-l făceau „uman“. Crescuse cu un tată ca Donald Taylor. Regulile de a fi femeia în casă pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și afirmată, îl și salvează pe Cioran: „Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal” (III, 311). În caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar fi putut să înspăimânte, dar relevă nevoia torturantă de a fi și disperarea de a fi el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alta nu prețuiesc decât efortul pe care-l facem pentru a ne rupe de lume. Două tendințe opuse, ireductibile” (I, 100). Într-adevăr, deși în ceilalți, cum am constatat deja, Cioran se vede mai ales pe sine (cu vanitățile, micimile, meschinăriile care-l fac să explodeze), nu poate să nu constate la ei existența și împlinirea reversului său. Un revers dezavuat uneori, dorit cel mai adesea. Ceilalți, așa cum și-i proiectează adesea Cioran, sunt angajați: cred într-o misiune, se luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
elimina cu totul duce la o cumplită sărăcie interioară, cu atât mai tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc. nu-și dau seama că de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de care au râs totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pomenit și-au scris însemnările dincolo de orice complezență și găteală, cu o luciditate necruțătoare în singurătatea conștiinței, unde adevărul se privește de-a dreptul și e fără noimă a-i da ocol. Sinceritatea lui Gide, nemulțumirea lui de sine, proclamarea meschinăriilor proprii, a propriilor tare sufletești și trupești, a eczemelor și mâncărimilor, toate acestea sunt la el afișate (și impecabil redactate!). Le publica din timp în timp în fruntea sumarului celei mai importante reviste franceze de atunci, le-a mai publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îașa-i spunea el fiului) de a-și gestiona corect domeniul. în tinerețe, este cam mână spartă: în călătorie, are întotdeauna cu el o casetă plină cu aur - pentru plata hangiilor, a femeilor venale, pentru alte cheltuieli... Or, textul Eseurilor blamează meschinăria și vanitatea zgârceniei - pe care pare s-o practice în mod constant... Spiritul său nu-i deloc sprinten. Felul de a fi - cam neglijent. Scrisorile primite rămân multă vreme nedeschise: de ce-ar face-o? Nu-i prea dotat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Tot restul a fost actorie” (Spender, 1977, p. 134). Corespondența, scrisorile deschise către diversele publicații ale timpului, notațiile din ceea ce s-ar putea numi „jurnalul” său (Chandler, 1991) dezvăluie adeseori un personaj anxios, reactiv, depresiv, ranchiunos, capabil de cruzimi și meschinării. Imaginea o evocă izbitor pe aceea a scriitorului din roman: Asemenea celui al lui Roger Wade, scriitorul plin de succes, între două vârste, alcoolic și egocentric, fluxul conștiinței lui Raymond putea fi, la beție, în momentele proaste, plin de ură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ale cronicarilor contemporani lui Richelieu și lui Ludovic al XIII-lea, ne vom permite să ne exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s-ar fi comportat plin de meschinărie, dacă s-ar fi simțit lezat în orgoliu și onoare, atunci, trebuie să facem o reverența în fața sa, pentru mărinimia de care a dat dovadă! Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Prudența și nesiguranța accentuată întrețin pedanteria, serviabilitatea și aderența la normele și convingerile sociale. Ca urmare, sunt cultivate aparențele, iar regulile colectivității oferă siguranță obsesiv-compulsivului și îl fac să se simtă el însuși. În acest sens, lipsa de imaginație și meschinăria conferă aparențele austerității, hipercriticismului și atributul de purtător al simbolurilor dreptății și corectitudinii. Sunt proprii obsesiv-compulsivului implicarea necondiționată în activități, cu neglijarea relaxării, și asumarea tuturor responsabilităților în baza convingerii că ceilalți nu sunt capabili să execute indicațiile personale, singurele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
noastre este influențată de însăși bucuria noastră; vor prinde aripi mai ușor și este mai bine primită”. De o frumusețe rară este explicația dată, de Fericitul Augustin, noțiunii de iubire: „iubirea devine mai recunoscătoare nu atunci când e pârjolită de seceta meschinăriei, ci atunci când e stropită de belșugul mărinimiei. Prima e dragoste izvorâtă din amărăciune, cealaltă, din bunăvoire”. Iubirea dă naștere iubirii: „după ce îți propui această dragoste ca scop la care să se refere toate câte le spui, orice povestești, povestește în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
rându-i, de elanurile ei și asumată în numele întregii obști cretane). Înțelesese bine că suveranitatea conjurată sub pielea ei de meșter trebuia plătită într-un fel doveditor, ca de pildă acela al unei acceptări neclintit de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului să-și adjudece, pe lângă voluptatea privată, și rarisima noblețe a splendorii specifice actului politic. Trebuie subliniat că Pasife făcea parte din acea rasă de monarhi din vechime ce-și erijau
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
măsurabil, și întreaga problematică fondată pe el a echitabilului. Cum o evaluare strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
with thee, with thee in Christ I shall rise again. Principesa Maria a României a dorit mult să participe la înmormîntarea bunicii ei paterne, dar regele Carol i-a refuzat cererea. Pe lîngă marile sale calități, Carol I a avut meschinăriile, duritățile și răutățile sale. 25. Cititorul care a parcurs lista genealogică a familiei regale din această carte (volumele 1, 2, 3) va fi observat că unele dintre căsătoriile contractate de-a lungul mai multor generații erau morganatice, în sensul că
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cei cu sprâncenele îmbinate erau socotiți că pot fi buni vrăjirori. Azi, în Europa, găsim credința că această particilaritate a sprîncenelor unite la un individ e semn neîndoios că poate fi strigoi sau moroi... Fruntea Fruntea mică - denotă zgârcenie, până la meschinărie și dorință de acaparare; Voluminoasă - memorie greoaie, dar până la urmă temeinică. Depozitează un volum mare de informații însă selectate fără măsură; Frunte largă - individ impulsi, cu o furie greu de estompat; Netedă, prelungită - definește un caracter răzbunător până șa cruzime
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca dovadă a unui tip de asceză destul de răspîndit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărîndu-și opțiunea, Salvian opune idealul ascetic slăbiciunii și meschinăriei creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9. Aceasta îi era adresată prietenului său Salonius, fiul lui Eucheriu, care îl întreabă de ce a început să scrie. Salvian tocmai terminase prima sa operă, intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
coerență și de perseverență în idei urmărindu-l cu răzbunarea sa pe un filosof a cărui vină consta în faptul că nu gândea ca el! Pentru a-și realiza în alt chip planul vrednic de plâns, el procedează cu o meschinărie care nu-l onorează: în cele două mii de pagini ale dialogurilor sale, numele lui Democrit nu e pomenit nici măcar o singură dată - și, desigur, nici în tezele sale ori în dezvoltările plecând de la ele. Să mai precizăm că printre omisiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori prin ignorarea a ceea ce trebuie făcut. Într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și preponderența colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
17.4 - Modelul Procesului de Epuizare al lui Cherniss Contacte interpersonale generatoare de stress (clienți, colegi, șefi) Epuizarea emoțională Stresul legat de rol Depersonalizarea Autorealizare scăzută Fig. 17.5 − Modelul Modelul tridimensional al burnout-ului (Leiter, Maslach, 1988) 1 Conflicte, atacuri, meschinării, feste 2 Trecerea la mobbing și la „psihoteroare” 3 Încălcarea drepturilor victimei tolerată sau decisă de direcția de personal 4 Excluderea din piața muncii Deplasare, tranferare, izolare. Transferuri succesive de la un post la altul. Decizii autoritare de internare psihiatrică. Punerea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
însumi. Se întoarse reluându-și mersul și spuse cu voce surdă: „Am numele și adresa celui care a denunțat-o.“ Moartea cuiva apropiat afectează nu viitorul, ci trecutul recent, pe care ne dăm seama că l-am trăit în derizoria meschinărie a cotidianului. Instalându-mă alături de Șah, am zărit pe bancheta din spate servieta care conținea, acum câteva zile, documentația tehnică a cărei valoare comercială mi-o anunțase zâmbind. Mi-am amintit de tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
John Steinbeck. O să spuneți: iarna nu-i ca vara, dar nici copilăria nu este maturizare solemn-Încruntată care nu mai știe de joacă din cauza vicisitudinilor sau necazurilor Închipuite. ploaie de vară - copii sărind desculți peste băltoace Lucia Amarandei Copilăria autentică desfide meschinăria părinților care țin copilul În lesă: vezi, că te murdărești! Și, cît de știrb ar fi, zîmbetul lui e mereu sărbătoresc, onorînd anotimpul etern al candorii: printre fulgi și soare, zâmbetul știrb al unui copil Florentin Smărăndache Cam didactice, unele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei boli nenumite. Autoanaliza personajului este întreruptă de mai multe pasaje narative ce se intersectează, în centrul lor aflându-se un croitor, un avocat, un actor și un grup de tineri. Titlul cărții sugerează confruntarea cu lipsa de idealuri, cu meschinăria locuitorilor din Valea Lungă, unde Șerban Ghika își avea catedra. Totodată, Așezarea spune ceva și despre condiția de înfrânt a personajului. Perspectiva adusă de scrisorile din Epilog asupra relațiilor cu lumea condusă de cei cu care Ghika intră în conflict vrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]