400 matches
-
-lea a angajat mercenari greci, conduși de Xenofon. Seuthes nu se achita de obligațiile sale , neplătind solda mercenarilor. Xenofon a descris curtea lui Seuthes al II-lea în lucrarea să, Anabasis. Cu ocazia unui ospăț la care participa însuși autorul, mesenii se înfruptau cu carne friptă, pâine dospită și vin, care este turnat în cornuri de către paharnici. Invitații aduceau regelui o serie de daruri: un cal, o cupa de argint de 4 kg, un sclav, un covor, stofe pentru soție. Petrecerea
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
fi stat aici de la începutul începuturilor... Mie nu mi se pare că am trăit odată, demult, o altă viață. Eu simt că am trăit aici, încontinuu, de la începutul mănăstirii...”", li se confesează el. După ospăț, Andronic îi anunță tulburat pe meseni că un șarpe se află prin apropiere și se oferă să-l alunge. El cheamă șarpele și rostește o vrajă străveche prin care îi poruncește să plece spre insula din mijlocul lacului care străjuiește mănăstirea. Vilegiaturiștii sunt cufundați într-o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
constând dintr-o succesiune de teme secundare limitate la viața unui sfânt (Gheorghe, Dimitrie, Nichita și Parascheva) sau la un episod din Biblie (Facerea lumii, Viața primilor oameni). Apar aici Adam arând, Eva torcând (în Geneză), Ospățul Sfântului Gheorghe, cu mesenii așezati și cu spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renașterea italiană). Personajele au o mișcare firească, "trăiesc" evenimentul. Artistul se dovedește curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, așază capul balaurului într-o scenă și coada în alta (aducerea
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
cocoș. Totodată, acesta le-a dat sarcina concurenților să amenajeze ferma pentru carnavalul primăverii, o tradiție cipriotă și să pregătească bucate alese pentru invitați. Fermierii nu au avut voie să guste deloc din bucatele pe care le-au preparat pentru meseni. La începutul săptămânii, Dan Helciug, fost concurent, le-a facut o vizită concurenților. Dan nu a venit cu mâna goală, ci cu o damigeană de vin și o sticlă de palincă și două „ingrediente“ care au animat mersul lucrurilor. Pe lângă
Ferma vedetelor (sezonul 2) () [Corola-website/Science/335447_a_336776]
-
Am fost din îngeri? cei dintâi, văzuții,/ASCUNȘI ÎN RAI CA-N CURCUBEU PĂUNII?” - cf. Baladă la Vâlcele Bune. Să nu uităm că hierogamia luciferian/luciferică a Eminescului se realizează, în fapt, între Păunarul Cosmic (“Ce împle cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/A-mpărătesii rochii” hephaistico-anamnezic și, în același timp, ținând/stăpânind “trena de foc con-stelar/con-stelativ” a Lunii!) și Lună/” Fata din rude mari împărătești”...! Astfel, devenind/atingând Stadiul Eliberării Ante-Nirvanice, Brahman: “Vis
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
masă la un neguțător bogat sau la un înalt funcționar, aceasta să fie subiect de discuție în întreg Bagdadul, uneori devenind sursă de inspirație pentru anumite creații circumscrise literaturii populare . Dacă gazda prezenta la cină un fel necunoscut de mâncare mesenilor, atunci reputația casei este asigurată pentru mult timp. Contextul politic al epocii a favorizat pătrunderea unor elemente culinare persane sau bizantine în imperiu și, ceva mai târziu, a celor turcești. În această perioadă gastronomia face parte din bunele maniere, din
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
cât mai mărunt, se mânca cu grijă, fără a murdări degetele cu grăsime, fără a sorbi măduva din oase, fără a alege pentru sine ficatul sau pieptul de pasăre și nici creierul sau rinichii, considerate a fi cele mai bune . Meseanul nu avea voie să-și lingă degetele, nici să-și umple gura cu mâncare, nici să pună prea multă sare în bucate sau să folosească scobitoarea în prezența celorlalți . În timpul mesei nu se bea niciodată vin, ci apă îndulcită cu
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
și l-a întins pe niște frunze mari și verzi de bananier. Apoi s-a dus în grădină să culeagă câteva lămâi, pe care le-a tăiat felii și le-a rânduit pe frunzele de bananier și a dus totul mesenilor, în sala de ospăț” . Unii dregători de la curte scriu cărți de bucate, precum Ibrahim Al-Mahdi, generalul Al-Harit bnu-Bashir . S-au scris și cărți de dietetică, precum "Cartea alimentelor" a medicului evreu Suleiman Al-Israili, tradusă și în latină și utilizată până în
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
unei mese era conferită de aspect. O serie de rețete din Evul Mediu musulman conțin sfaturi în acest sens . Șofranul era foarte mult folosit, deoarece dădea mâncărurilor o culoare aurie. Întotdeauna erau pregătite feluri numeroase de mâncare, chiar dacă erau puțini meseni . Este celebră masa organizată de un cântăreț celebru, Ișak bnu-Ibrahim, unde s-au servit nu mai puțin de treizeci de zburătoare, pregătite în feluri diverse, cărora li se adaugă celelalte feluri de mâncare și deserturile calde și reci . Toate acestea
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
dacă numai din ele ai fi gustat o porție, te-ai fi simțit plin. Toate acestea sunt urmate de o budincă în straturi de macaroons, zmeură, biscuiți și cremă de ouă, alături de un pahar de vin vechi de . La sfârșit, mesenilor le mai este adus și un platou cu unt, brânză și fructe. Într-un tablou paralel și contrastant, facem cunoștință cu fiul din prima căsătorie al lui Johann Buddenbrook Senior, Gotthold Buddenbrook, care nu este prezent la reuniune, fiind cu
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
de pai. Vâslașul o privește pe Aline Charigot care își îndreaptă atenția spre cățelul pe care îl ține în brațe, acesta fiind cel care închide spirala. Cadrul creat de Renoir dă privitorului senzația că s-ar putea oricând așeza între meseni. Tabloul „Dejunul vâslașilor” este cumpărat în 1881 de Durand-Ruel care, contrar voinței pictorului, îl expune la cea de-a VII-a ediție a expoziției impresioniștilor.
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
nașilor, acompaniată de primaș, aceasta chiuie: Din jocurile mai mult jucate la nunți erau: „De-a lungul” și „Învârtita”, jocurile feciorești ca: Sârba, Brâul, Bătrâneasca și Cernuta. După chiuitul găinii starostele adună cinstea, începând de la nași și continuând cu toți mesenii care îi cinstesc pe miri, cu bani sau cu alte daruri, spunând: „De la noi atât, de la Dumnezeu mai mult!”. În același timp închină fiecare un pahar cu mirii, felicitându-i pe aceștia și urându-le ca în versul lui Coșbuc
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
ei toți urmează a fi împușcați. Atmosfera devine apăsătoare, iar o femeie izbucnește într-un plâns isteric. Mișcat, Ipu acceptă să-și asume el vina și să se sacrifice pentru salvarea locuitorilor. Decizia provoacă un val de bucurie în sufletul mesenilor, cu excepția băiatului. Notabilitățile satului încep să-i pupe mâna și să-i mulțumească cu cele mai alese cuvinte. Soția notarului, Clara (Maria Clara Sebők), completează că nemții nu-i vor face nimic lui Ipu, pentru că el este idiot. Ipu cere
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
târziu, Alexandra a învinovățit-o pe Olga care avea 16 ani și stătea lângă fratele ei de 7 ani, pentru că nu l-a putut controla pe Țareviciul Alexei în timpul unei cine de familie. Răsfățatul Alexei i-a deranjat pe ceilalți meseni, a refuzat să stea pe scaun, nu s-a atins de mâncare și și-a lins farfuria. Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei, un văr îndepărtat al Țarului, a scris în jurnal că Țarina a fost nerezonabilă deoarece "Olga n-
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
văzându-l pe Luca, au început să se bucure și să dea din coadă. Majoritatea erau regizori de film, ca și Luca, deși nu semănau cu el. - Ăsta-i Alex, un prieten de-al meu, mă prezentă Luca. Unul dintre meseni, probabil cel mai răsărit, a început să-mi explice cine e el, cine sunt ceilalți. - Eu sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vreun fel? Cu buzele unsuroase de seul de miel, Farkas ridică din umeri. — Cred că te compară cu George Soros, În explică Maggie cu gingășie. N-ai ce face, Farkas, Oamenii se miră. Acest schimb de replici nu scapă atenției mesenilor și celelalte conversații din jurul mesei par a se opri. Îmi pare rău, spune Wakefield, nu voiam să te fac de rîs. Farkas rînjește. — Să faci de rîs un bogătaș? Glumești? Eu nu sînt Soros. Îl știu pe George. El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
schimbare bine-venită față de mizeria deșirată a lui Jim/Conor/William. În câțiva ani, Adam avea să fie absolut superb. Am pus salata pe care o pregătisem în mijlocul mesei. Apoi am așezat pastele și sosul pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-a proiectat pe mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și pe Helen suspicioși. Și pe bună dreptate. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cerut niște sarmale și vreo doi cârnați țărănești. Părea impropriu spus „cârnați țărănești“: totul arăta țărănesc în „La Mama“, de la mâncare la ospătari. Te-așteptai să lucreze un sat întreg în bucătărie. Un aer rustic și sănătos îi unea pe meseni de chelneri și pe ultimii de bucătari; parcă asistai la geneza poporului român. Am mai băut o cafea slabă și diluată, cum se făcea pe vremuri, și-am cerut nota. Apoi am plecat la Cotroceni. Mi-au trebuit vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau, mânați de smerenie, spre mănăstiri. În acea după-amiază, căldura verii părea a se mai istovi, deși cerul rămânea Încă senin. O adiere mai rece sosea deja dinspre Întunecimile codrului. - Are să fie iarnă timpurie... gândi cu voce tare unul dintre meseni, privind pe ușa deschisă prin care se vedea apropiindu-se un călăreț singuratic. - La munte cam sună vântul a ninsoare... mormăi alt mesean, cu o blană de oaie pe umeri, ducând la gură o carafă de vin. Călărețul descălecă, legă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai rece sosea deja dinspre Întunecimile codrului. - Are să fie iarnă timpurie... gândi cu voce tare unul dintre meseni, privind pe ușa deschisă prin care se vedea apropiindu-se un călăreț singuratic. - La munte cam sună vântul a ninsoare... mormăi alt mesean, cu o blană de oaie pe umeri, ducând la gură o carafă de vin. Călărețul descălecă, legă frâul calului de stinghia anume pusă Într-o lature și intră În han. Neculai Angheluță, hangiul acestui loc de peste douăzeci de ani, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
boierului Litovoi ăl bătrân, nu și nu, că-i e degrabă să ajungă la Cetatea de Scaun. Că mâine, pare-mi-se, frate-său pleacă taman În Italia ca trimis al Măriei Sale. Așa că, iaca. Ce să mă știu face? Trei meseni care terminaseră de mâncat se ridicară, plătiră hangiului și Încălecară. Din colțul lui, căpitanul privi lung În urma lor. Ciudat, nu schimbaseră o vorbă Între ei, iar vinul lui Angheluță, e știut, nu Înnoadă, ci deznoadă limbile. Cei trei duceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un nechezat lung, iar flăcăul se ținu cu greu să nu cadă de pe capră. Trei necunoscuți se aflau În mijlocul drumului, iar unul dintre ei scoase iute sabia și o puse la gâtul slujitorului. Ionuț Înțepeni. Îi recunoscuse pe cei trei meseni care plecaseră mai devreme de la han. Ceilalți doi deschiseră portiera rădvanului. Unul spuse: - Poate că domnița noastră va avea bunătatea să ne Încredințeze bijuteriile pe care le poartă. Erina Litovoi dădu să iasă, dar se opri. Avea În jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trebui să pună vinul În cupe, semn de belșug și de pace! Simina, proaspăta soție a căpitanului Gâlcă, subțire și sprâncenată, cu ochi negri plini de vioiciune, se ridică, zâmbind, și turnă vin În cupa voievodului, apoi În ale celorlalți meseni. - Știm, Măria Ta, spuse mireasa, că frumusețile Moldovei se cam uită cu jind În urma alaiului domnesc... - Căpitane Gâlcă, râse voievodul, văd că ai femeie isteață, fără frică de stăpânii țării! Ba chiar și cu nițel piper pe limbă! Ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
povară... Nu-ți ajunse că te năpăstuia căpitanul Oană... - Las’ să mă năpăstuiască, răspunse Gâlcă, dar să crească țara ca până acum, În liniște și bogăție... Și să ne bucurăm de femeile noastre și de copiii noștri. - Așa e! Întăriră mesenii, ridicând cupele. - În sănătatea Măriei Sale și a mirilor pe care Îi nășește astăzi! spuse Oană, ridicându-se. - Sănătate! strigară și ceilalți, ciocnind cupele și dând pe gât vinul rubiniu. - Dar mi se cam pare mie, căpitane Oană, spuse voievodul, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o primejdie atât de mare, Încât toți oștenii cetăților trebuiau să Încalece În grabă și să ajungă Într-un timp anume În locuri anume, unde aveau de luptat până la strângerea oștirii celei mari, a răzeșilor. Căpitanul Oană se Întoarse spre meseni. Slujitorii căpitanului Gâlcă aduseră bucate și noi cupe de vin. Peste Lipnic cădea o seară frumoasă, răsunând a doină și a nostalgie. Iar Măriei Sale, doinele și vinul bun Îi cădeau la inimă. Mâna Erinei se strecură blând, pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]