185 matches
-
pe disprețul afișat a ceea ce se numește societate. Chiar forma de socializare tipic britanică - the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o marotă a metafizicienilor de toate nuanțele. De la Saint Martin la Swedenborg, aparența nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles din ceea ce Jan Van Ruusbroec numește inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de totalitate și de infinit, lucru încercat de toți marii metafizicieni. Unitatea este totalitate și totalitatea este unitate, realitate intrinsecă, în care se înscrie orice particularitate. De pildă omul este totalitate în sine, poate conține totul. Nu există nimic în marele univers care să nu fie și în om, analogic și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria filosofiei. Privind cyberspațiul și/sau realitatea virtuală ca pe un „laborator metafizic” în care subiectul uman își poate examina simțul realității, „metafizicianul” virtualității se întreabă în legătură cu statutul utilizatorului din cadrul lumilor virtuale - este acesta un obiect, un corp la persoana a treia, detașat, sau se identifică cu experiențele conștiinței? Adresându-se problematicii ontologiei cyberspațiului, tehnofilosoful își propune astfel să răspundă la întrebarea ce
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cele mai mici detalii ale existenței aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
istorie, iar devenirea acestei istorii înseamnă adaptarea lor la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței" (s.n.)105. Ale experienței care poate infirma, dar niciodată confirma o viziune metafizică, cum spunea Blaga, "ca să nu se creadă că metafizicianul e cu totul scutit de controlul faptului empiric"106. Prin aceasta Blaga se apropie încă o dată de punctul de vedere al lui Dilthey. Creatorul unei viziuni metafizice iar când folosim cuvântul creator, vrem să sugerăm tocmai apropierea dintre natura filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aspectele structurale ale realității constituie obiect al cunoașterii obiective", în timp ce "concretul, calitativul, nu este susceptibil să primească o expresie conceptuală"242 (vezi și IV, 5). Moritz Schlick sintetiza în felul următor ceea ce noi am numit dualismul funciar al metafizicii: "Toți metafizicienii au încercat să ne spună care este conținutul lumii; ei au încercat să exprime inexprimabilul"243 (vezi de asemenea II, nota 211). Desigur, reacția antimetafizică a unui neopozitivist precum Schlick care elimină trăirea și intuiția dintre modalitățile cunoașterii obiective e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 10. 209 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 371-372. 210 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 60. 211 Ibid. În același spirit va gândi ulterior și Moritz Schlick. El relevă faptul că metafizica e "imposibilă pentru că pretinde lucruri contradictorii. Dacă metafizicianul ar aspira doar spre trăire, pretenția lui s-ar putea împlini, și anume prin creație literară și artă, prin viața însăși" (apud P. Kampits, op. cit., p. 217 unde capitolul dedicat filozofului austriac este intitulat, în mod sugestiv pentru poziția acestuia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metaforic de mister" (s.n.)41. Viziunea ambilor filozofi gravitează în jurul aceleiași idei. Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru filozoful nostru atitudinea în fața misterului constituie criteriul major de delimitare a tipurilor de cunoaștere. Revenind acum la problema definirii filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât o cunoaștere cu pretenții de adecvație în raport cu existența în totalitatea ei" (s.n.). Blaga privește acest fapt ca un semn de "luciditate" destinat să-l pună la adăpost de "orice dogmatism", iar de pe această poziție trimite săgeți ironice la adresa tuturor metafizicienilor postkantieni, care "se simt într-un fel moștenitorii, prin testament pretins irecuzabil, al <<revelației divine>>". El califică drept "surogate ale revelației divine" toate încercările metafizice care pretind că ar fi justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deținător, se pare, al unei harisme oratorice ieșite din comun, aproape paranormale asupra studenților și în general asupra generației anilor douăzeci-treizeci, inclusiv asupra lui Mihail Sebastian. G. Călinescu a făcut pentru eternitate portretul acestui lider delirant și cu veleități de metafizician coborât în cea mai tulbure politică de stradă a vremii, legionarismul. N-a lăsat în urma sa o operă, în afara unei culegeri de articole din presă, "Roza vânturilor" (1937), căci se risipea, rostindu-și narcisic discursurile și vrând să facă istorie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Deocamdată, psihologia se află tot în starea în care se găsea... chimia înainte de Lavoisier și de descoperirea legii conservării masei." Iar afirmînd că va apărea un Lavoisier al psihologiei, autorul are extraordinarul curaj de a adăuga: El va apărea în calitate de metafizician, fapt impus de natura problemei psihologice." Nu putem ignora faptul că se va remarca într-o zi că prin demonstrarea posibilității analizării extra-conștientului Freud a făcut pentru psihologie ceea ce făcuse Lavoisier pentru chimie. Singurul lucru care i se va putea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
economie, unde teoreticienii vorbesc despre "raționalitate perfectă", "informare per-fectă", "concurență perfectă" etc. Cînd toate sunt perfecte, e o problemă cu teoria respectivă. Econometricienii au elaborat modele, dar aplicarea lor și interpretarea rezultatelor revin tot economiștilor. Iar aceștia se dovedesc uneori metafizicieni lipsiți de sens. Asta și pentru că observațiile noastre sunt, cum arăta K. Popper, influențate de credințele noastre, neexistînd practic aserțiuni care să reprezinte rezultate nude și indiscutabile, pure și infailibile. Spre pildă, acolo unde un economist vede exploatare, un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
stagiritului, conceptul central al eticii influențează Întreaga construcție filosofică. Considerăm că etica este o disciplină filosofică prin aceea că gânditorul autentic asupra problemelor morale nu poate fi un „etician”, ca și cum etica ar fi altceva decât filosofie, ci numai „metafizician”. „Metafizica se joacă În raporturile etice - scria Emmanuel Lévinas, unul dintre cei mai de seamă moraliști ai secolului trecut, În lucrarea Etică și Infinit, subliniind că: Fără semnificațiile etice, chiar și conceptele filosofice rămân cadre goale și formale”. De asemenea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine pe care l-am numit imediat Alberto Caeiro. Iertați-mi această absurditate: în mine apăruse maestrul meu."17 În 1935, cu cîteva luni înainte de a muri, Fernando Pessoa, marele "poet metafizician" portughez, descrie în acest fel, într-o scrisoare către un prieten, evenimentul care, cu 20 de ani mai devreme, i-a schimbat viața și i-a înrîurit opera. Se vor fi petrecut lucrurile chiar așa? Poate. Opera lui Pessoa cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei mele", îi scrie lui Noica în 1979), a crede că ideile trebuie neapărat să conducă la ceva e contrariu contemplării pasive a lumii învățată de la acei metafizicieni înnăscuți ai Orientului, pentru care Vidul e întotdeauna plin. Într-un anume fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Franța, trad. de Raul Joil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 86: "Cred, Arist, că te-am făcut să-ți dai seama îndeajuns că orice expresie a unei idei abstracte nu poate fi decât o alegorie. Datorită unei soarte ciudate, acei metafizicieni care-și închipuie că pot scăpa de lumea aparențelor sunt constrânși să trăiască perpetuu în alegorie. Poeți triști, ei sărăcesc fabulele antice de culoarea lor, nefiind decât niște simpli culegători de fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida, mitologia albă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Este cumva abisul care le separă mai puțin profund decât părea la început? Am putea recunoaște, cu puțină atenție, că această intuiție pură, în sine, nu s-ar putea lipsi de ajutorul simțurilor? Aceasta, însă, e treaba psihologului și a metafizicianului, de aceea nu voi continua asupra acestui aspect. Dar e suficient ca chestiunea să fie îndoielnică pentru a mă simți îndreptățit să recunosc și să afirm o deosebire esențială între cele două feluri de intuiție; nu au același obiect și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
peisajul filozofiei italiene, se distinge prin originalitate și caracter sistematic îi aparține lui Emmanuele Severino. Format la Universitatea Catolică din Milano sub îndrumarea lui Gustavo Bontadini care a respins eticheta de "neoscolastic" pentru a și-o revendica pe cea de "metafizician clasic" Severino se confruntă chiar din primele sale opere cu următoarea problemă metafizică: cum trebuie înțeleasă și explicată ființa a ceea ce devine? Prezența acestei probleme, repropusă de Bontadini, se face simțită în primele scrieri ale lui Severino: Heidegger e il
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
credința că arta poate fi o cale de reconectare "la energiile lumii", [și] un mod de a "mântui din nou lumea""189. Fig. 7. Adrian și Irina-Andreea Stoleriu, Adam și Eva I.4. Inspirația divină și creația artistică Filosoful și metafizicianul elvețian Frithjof Schuon susținea faptul că prin posibilitățile sale creatoare, arta, ca parte integrantă a spiritualității umane, prezintă acea capacitate care i-a permis omului să se numească nu doar homo sapiens, ci și homo faber 190. El arăta totodată
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Iar alături de Pascal, nu au fost catolici gânditori ca Montaigne, Charron și Huet? Și ce să spunem de antiaristotelicul Gassendi? Întorcându-ne la zilele noastre, ar trebui oare să spunem că Cornelio Fabro și Gustavo Bontadini sunt catolici, pentru că sunt metafizicieni, în timp ce alții precum Luigi Pareyson și Pietro Prini nu, pentru că sunt existențialiști? Iar dintre Fabro și Bontadini cine este «mai ortodox» sau, mai bine-zis, care dintre ei este «adevăratul ortodox»? Jacques Maritain este catolic și Gabriel Marcel nu? Și care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
al esteticienilor. Din 1939 până în zilele noastre, la un eseu despre fotografie avem o sută de disertații despre pictură. Mașinile de văzut ale modernității s-au și ne-au supus unei remarcabile tăceri conceptuale 38. Doar tabloul este demn de metafizician, care are datoria să-l evite pe Walt Disney și benzile desenate (Michel Serres, cu Hergé, confirmă regula). Invers, până de curând, specialiștii în fotografie, ca Moholy-Nagy sau Gisèle Freund, nu vorbeau despre "artele frumoase". Exceptându-l pe Bazin, există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Antichitatea / 11 1. Arta mimesisului / 11 1.1.Conceptul de mimesis / 11 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare / 13 1.3. Criteriile de diferențiere a artelor mimetice / 17 2. Condamnarea platoniciană / 19 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului / 20 2.2. Punctul de vedere al moralistului / 21 2.3. Urmașii lui Platon / 24 3. Dramaturgia aristotelică / 27 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei de teatru / 28 3.2. Primatul acțiunii / 29 3.2.1. "O acțiune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muți de uimire, îi dădeau naștere (ceea ce pare cel mai veridic), fie pentru că scrierile lor nu ne-au parvenit, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea pieselor lor. Platon, în Republica, Aristotel, în Poetica, sunt primii teoreticieni. Unul abordează teatrul ca metafizician și moralist, celălalt se întreabă, ca poetician, asupra modurilor de funcționare a piesei de teatru. Intervențiile lor, una hermeneutică, cealaltă formalistă, deschid calea a două tipuri de abordări care sunt astăzi și ale noastre, ceea ce le demonstrează importanța. Ei au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și toate lucrurile de acest gen, nu se știe. În ierarhia genurilor, comedia este considerată, în Antichitate, drept un gen minor, judecată care se va menține până în secolul al XVIII-lea." 2. Condamnarea platoniciană Platon se manifestă împotriva teatrului în calitate de metafizician și moralist, totodată. Arta aceasta, care-l menține pe om în universul sensibil și nu-i propune decât modele de imoralitate, este pernicioasă. Platon își dezvoltă ideile despre teatru în special în Republica, text scris între 389 și 370 î
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]