187 matches
-
sociologia modernă. În română, D-nul Aslan a publicat cărți de pedagogie, psihologie și morală care i-au adus prețioasa aprobare a celor mai distinse și mai avizate spirite. Mai trebuie menționați I.B. Cantacuzino, traducător al lui Schopenhauer, Cipariu, bunul metafizician V. Conta, N. Costin, Demetrescu, Djuvara, care studiază pragmatismul, Drăghicescu, autorul lucrării Din psihologia poporului român, Ervin 36, toți filosofi cu o înțelegere robustă. Ioan Pop-Florantin, născut în 1843 la Poptelei (Transilvania) s-a manifestat în numeroase publicații științifice, filosofice
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Iar alături de Pascal, nu au fost catolici gânditori ca Montaigne, Charron și Huet? Și ce să spunem de antiaristotelicul Gassendi? Întorcându-ne la zilele noastre, ar trebui oare să spunem că Cornelio Fabro și Gustavo Bontadini sunt catolici, pentru că sunt metafizicieni, în timp ce alții precum Luigi Pareyson și Pietro Prini nu, pentru că sunt existențialiști? Iar dintre Fabro și Bontadini cine este «mai ortodox» sau, mai bine-zis, care dintre ei este «adevăratul ortodox»? Jacques Maritain este catolic și Gabriel Marcel nu? Și care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă aproape eminenta de manifestare. Situația devine cu atât mai paradoxala cu cat unul din reflexele textuale ale filosofilor, cel puțin în tradiția continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
din opera să voi utiliza cu precădere volumul Contingenta, ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane spre
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin crearea unui teren neutru, de la înălțimea căruia putea să discearnă cu claritate, o dată pentru totdeauna, care era drumul cel mai sigur de urmat. Or, constată Rorty
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
deținător, se pare, al unei harisme oratorice ieșite din comun, aproape paranormale asupra studenților și în general asupra generației anilor douăzeci-treizeci, inclusiv asupra lui Mihail Sebastian. G. Călinescu a făcut pentru eternitate portretul acestui lider delirant și cu veleități de metafizician coborât în cea mai tulbure politică de stradă a vremii, legionarismul. N-a lăsat în urma sa o operă, în afara unei culegeri de articole din presă, "Roza vânturilor" (1937), căci se risipea, rostindu-și narcisic discursurile și vrând să facă istorie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai mult ca în alte eseuri, Ortega este aici în primul rînd scriitor: "Obișnuiam să ne plimbăm
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Constantin Țoiu Nu știu de ce mă interesează pe mine godinul lui Sartre, aparatul lui celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu; în cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
Constantin Țoiu Nu știu de ce mă interesează pe mine godinul lui Sartre, aparatul lui celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu. În cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
Ioan (din romanul Geniu pustiu, tradus de regretatul italienist Marin Mincu prin Genio desolato), Andrei Mure- șanu sau Horia, întrupează atât tentativa titanică sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de astrologie, ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată în unele proze semnate de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Blaga era comparat cu Iulian Apostatul, generate, după toate probabilitățile, de pana lui Crainic, și el un polemist acid: "Pentru cine vrea să tragă concluzii din marile evenimente istorice, exemplul lui Iulian Apostatul e într-adevăr semnificativ. Nu era un metafizician propriu-zis, ci numai un filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
oprima, spărgînd tabuurile convențiilor, ultimul optează pentru viața irațională care cuprinde și bucuria artei. Astfel, scria Nietzsche, el "culege deja din roadele intuițiilor sale, pe lîngă protecția împotriva răului, o înseninare, o mîntuire care se revarsă în permanență". în timp ce perspectivele metafizicianului disimulează "voința de putere", caracteristică tuturor fenomenelor vieții, propunînd o ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, în fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, în calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă din rezervele diferite de prestigiu moral
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un monolog dialogic între Divinitate și poetul metafizician, ce-și primește confirmarea și răspunsul în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
ales, pe care în istoria omenirii l-au adus omenirii războaiele îndeosebi cele îndelungate și cu o luptă pe viață și pe moarte. Evreii cu o gîndire hiper-evoluată și care văd mai mult relațiile dintre lucruri decît esența lucrurilor, - treaba metafizicienilor germani, de obicei. Noțiunea de relație. Noțiunea de esență. În acest raport se află totul, ca înaintare a cunoașterii. Ancheta episcopului Jacques Fournier de Pamiers, sec. XIV. Despre Catherism, sectă religioasă avînd ca reguli: Pentru că totul este interzis, nimic nu
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
Ca unul care luptase pentru rege cu abilitate și cu anumite riscuri, Nae Ionescu la rîndul lui a devenit consilierul politic al lui "Rex". A fost, din iunie 1930 și pînă în toamna anului 1933, o epocă grandioasă și pentru metafizicianul regelui, și pentru ziarul său. Și, firește, și pentru redactorii ziarului - inclusiv pentru Sebastian. În această perioadă înfloritoare, a fi criticat în "oficiosul ritmului nou", ce era finanțat de la caseta regală cu sume considerabile, însemna un coșmar la care nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lingușirile și supunerea servilă ale altora vor împinge pe acest băiat drăguț ș...ț spre o domnie capricioasă și arbitrară" . Datorită acestei legături privilegiate a lui Nae Ionescu, pe care el singur și-o crease, prin îndrăzneală și intuiție politică, metafizicianul regelui și ziarul său au avut o putere enormă. Redactorii de la "ziarul regelui", de asemenea. Debutat în Cuvîntul, în calitate de comentator literar, Sebastian, care prin 1929 a început să scrie și editoriale politice, a sfîrșit prin a deveni unul dintre comentatorii
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
antisemitismul hitlerist, pe motiv că e o problemă care nu ne privește pe noi, românii, deoarece "evrei, pe cîte știu, nu suntem", iar "mare democrație apuseană", de asemenea nu. În vreme ce regele pregătea aducerea la putere a lui I. G. Duca, metafizicianul său pleda, în editorialele sale, contra, vorbind totodată despre revoluție națională și stat țărănesc neparlamentar și învățîndu-și cititorii că societatea liberală este "politic coaptă morții". În 6 noiembrie, cînd Cuvîntul și-a aniversat intrarea în al zecelea an de existență
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
le numește întrun poem cu acest titlu. Totul e scris și citit, ce e scris trebuie să se întîmple, iar cînd protagonistul liric din Substanțe interzise nu înțelege textul, moare un pic, se dematerializează „înainte de soroc”: astfel: „Fizician, totuși, nu metafizician, citește ce scrie pe/ cruce, nu-i vine să creadă, visează?/ Un pumn în plină figură îl trezește - ce cauți, bă, aici,/ în cimitir, la ora asta (dacă era în/ noaptea de Înviere mai înțelegea, aprindea o/ lumînare la morți
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
Constantin Țoiu O chestiune subiectivă. Am o antipatie certă față de așa-numiții "scriitori culți", cu fumuri de metafizicieni amatori. Am mai spus: antipatie față de cei suspect de abstracți. Același sentiment neplăcut mi-l provoacă cei complet lipsiți de cultură - și tot atât de ostentativi. ...Exceptând cazurile autorilor de cărți cu experiențe directe, senzaționale, unele documente de viață trăită în condiții
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
București s-a datorat publicării primei sale cărți `n limba română, Noțiuni de bază, prefațată de Milan Kundera, la Editura LIMES, tradusă de Gabriela și Constantin Abăluță, carte lansată la T`rgul de Carte GAUDEAMUS . Petr Král se autodefinește ca „metafizician pieton”, după o adolescență și o tinerețe suprarealistă la Praga (in grupul din jurul lui Vratislav Effenberger) și postsuprarealistă la Paris (prieten cu Alain Jouffroy, Nicole Espagnol, Alain Joubert și alții, după autodizolvarea grupului suprarealist parizian în 1969). Merită, credem, să
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o teatralitate superbă? Adică prin gradul de participare rafinat-dansantă a mișcărilor, în care, ca-ntr-o tiradă shakespeariană de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]