215 matches
-
principiul versificației), caracterul autotelic 3 și caracterul ficțional al referentului. Poeticitatea se realizează prin strategii discursive, precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lumii textului) este cu totul altul. Oricare dintre principiile aparente după care i se structurează imaginarul poetic și, implicit, oferta sa de lume nu vizează nici relatarea laconică, rece, tip proces-verbal, pe care și-o atribuie la sfârșitul Mitologiei..., nici metaforizarea de grad zero pentru care pare a pleda într-o secvență din Jocul vidului și al înfățișării. "Scriitura albă și ternă" mărturisește, nu-i așa?, "o imposibilitate/ asumată cu dispreț și orgoliu", în capcana căreia niciun poet nu ar mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pariziana este un mecanism complex. Clorinde este printre toate femeile pe care le-a cunoscut Rougon "la machine la plus compliquée qu'on pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în cauză vine dintr-o curioasă suprapunere a vieții cu scriitura. Am putea spune, fără a greși neaparat, că, în cazul lui Bukowski, străvechea butadă "artistul e opera și opera e artistul" constituie o realitate concretă, lipsită de umbra oricărei metaforizări. El și-a scris, pur și simplu, existența, în aceeași măsură în care, creația sa (îndeosebi epică) i-a trăit viața. Nici la Henry Miller nu cred să găsim o mai puternică simbioză între text și sine. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu insistență asupra marilor toposuri, a modului lor de materializare textuală, ca și focalizări generalizatoare asupra artei poetice. O atenție specială este acordată metaforei, în funcție de care Alina-Iuliana Popescu stabilește două mari etape în devenirea creației Anei Blandiana: o etapă a metaforizării sau volumele deconstrucției și o etapă a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Trebuie să precizăm, însă, faptul că a doua etapă suplinește metafora (care nu dispare) cu alte figuri compensatorii. Aici autoarea urmează să aducă viitoare compliniri, arta poetică blandiană cunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin conținutul său analitic, în care problematica teoretizată în primele două capitole se încearcă a fi aplicată, printr-un studiu stilistic asupra poeziei Anei Blandiana: Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției: Deconstrucție și canon la Ana Blandiana, Etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (Metafore succesive, metafore deschise, metafore opace), Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (Absența metaforei, Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiza în cele ce urmează, având ca obiect central o privire de ansamblu asupra specificului metaforei la Ana Blandiana. În acest sens, grupăm, încă de la început, creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă o numim, generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități, descompuse în prealabil sau îndepărtate de sensul originar, reconstruiește o nouă realitate, aceasta fiind, totodată, și etapa absenței metaforei). 3.1.1. Etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției. 3.1.1.1. Metafore successive Numim metafore successive acel lanț metaforic din cadrul volumelor poetei, care se nasc una pe cealaltă, generând un context complex, cu structuri stilistice și semantice, aparținând unui camp comun și aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deconstructivist, care presupune tot o interpretare de ansamblu și contextuală a mesajului operei literare, pornim la drum cu analiza poeziei Anei Blandiana, referindu-ne la prima etapă a creației acesteia. Această primă etapă am intitulat-o sugestiv etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției. Ne-am permis să deconstruim parțial semnificația originală a metaforei succesive, adoptând o definiție a metaforei care dă naștere alteia, odată cu evoluția cronolgică a volumelor. Întregul metaforic pornește din faptul că nu există metafore specifice unui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă apropie de-o altă moarte?/ E tot mai frig/ Strănătatea mă cuprinde". (Mamă). Iar "exilul acesta va oblige ființa să-și descopere spiritual. Salvarea ar fi posibilă prin unirea cu această ființă interioară"104. Am numit aceste volume, volumele metaforizării, datorită permanenței metaforelor din interiorul lor, care se dedublează și se restrâng, cresc și descresc, se înalță și se prăbușesc, într-un permanent joc al căutării sinelui și al refugiului în universul său singular. Metaforele succesive sunt toate acele metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am împărțiti etapele de creație poetice, având în vedere atât prezența/absența metaforei, cât și deconstrucția/reconstrucția canoanelor paradigmatic și individual la care acestea au contribuit. Astfel încât, am numit cele două momente de creație ale Anei Blandiana: etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției și etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Desigur, noutatea unei astfel de încercări analitice nu este absolută. Poezia Anei Blandiana, deși în general abordată din punct de vedere clasic, în cadrul unor studii monografice, cunoaște, totuși, încercări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. În acest sens, am grupat creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă am numit-o generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul își află cel mai bine funcționalitatea la nivelul textelor care se opun ideologiei. Detectează, de asemenea, două etape poetice: una a metaforizării sau volumele deconstrucției și alta, a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Prima ar cuprinde volumele de tinerețe, publicate în intervalul 1964-1970, și ar inventaria metaforele succesive, care fac legătura între volume. A doua ar începe cu anul 1977, cu volumul Somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
61 2.2. Ana Blandiana, în contextul Generației '60 77 2.3. Dosar de receptare critică 98 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 124 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana 124 3.1.1. Etapa poetică a metaforizării sau volumele 143 deconstrucției. 143 3.1.1.1. Metafore successive 143 3.1.1.2. Metafore deschise 183 3.1.1.3. Metafore opace 192 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele 195 reconstrucției 195 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că niște poezii despre un motan, foarte simpatic de altfel, au putut să producă atâta vâlvă. Și că un motan a putut să devină, la un moment dat, personaj subversiv. Să devină o metaforă a vremii pentru Ceaușescu. Ați premeditat metaforizarea aceasta? N-am premeditat-o deloc. Uimirea mea a fost totală. Recunosc că m-am cam distrat, imaginându-mi că, deoarece devenise foarte cunoscut, motanului Arpagic i se urcase la cap și începuse să se poarte precum Ceaușescu. Nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ajută eul să intre în posesia stării vizionare și, ulterior, să convertească respectivele experiențe în materie artistică. A treia ar fi cea a viziunii propriu-zise, aceasta desemnând, pe de o parte, experiența vizionara a eului și, pe de altă parte, metaforizarea textuala sau picturala a procesului respectiv, adică opera de artă. Dacă primele trei părți ale volumului meu tratează, pe rând, problemele enunțate, a patra parte constituie o exemplificare a funcției deținute de nucleele vizionare în poezia lirica și epica a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
interpreta universul decât prin prisma instrumentelor intelectuale ale unei metafizici autoritariste și, prin urmare, inexacte, el nu poate zidi o lume a libertății reale. Eul creator implică aici, ca, atunci când recipientul viziunii duble nu reușește să interpreteze universul pe baza metaforizării și a substituției fenomenologice, viziunea dublă se transformă în castranta viziune simplă. Astfel se explică, de fapt, condiția Viziunii Divine, zugrăvita că purtând "straiele însângerate ale lui Luvah". Între altele, Luvah este un țesător iscusit, iar vesmintele sale simbolizează, aici
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
africană/cartea. Formele anaforice din text sînt utile în analiza descrierii: (2) Înainte de toate este vorba despre viața unei ferme. Este o imensă exploatare feudală. (3) Evident, această fermă este nucleul cărții; totul se învîrte în jurul ei. Observăm în (3) metaforizarea structurii arborescente proprie oricărei descrieri: "totul se învîrte în jurul ei". Cartea "este" ferma, ferma "este" o imensă exploatare feudală: acest lucru corespunde întocmai raportării descriptive la structura definitorie din (2) și (3). Dar e mai mult de atît: în jurul fermei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și de Jules Verne, care i-au permis să descopere și să pună în evidență operațiile de deschidere și de închidere ale momentelor sau secvențelor descriptive, dimensiunea prin excelență tabulară a enunțurilor descriptive, cît și, mai ales, acele operații de metaforizare, de animare sau de ordonare secvențială grație cărora se poate evita așa numitul "efect de listă". Autorul arată că domeniul descrierii nu se poate limita doar la funcția de pauză descriptivă cînd, de exemplu, descrierea povestește o experiență perceptivă, putînd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care autorii le-au atribuit descrierilor și, de aceea, ne vom servi atît de contextul reflecțiilor lor teoretice, cît și de producțiile ficționale propriu-zise. Abordate din punct de vedere poetic, mai multe probleme de funcționare textuală (descriere de acțiuni, metaforizări, alegerea de planuri din texte diferite) vor fi mai apoi reexaminate din punct de vedere lingvistic. Delimitîndu-se de relația dintre secvențele descriptive și narațiunea în care acestea se regăsesc adeseori inserate și părăsind aria discursului literar, cea de-a doua
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spirituale legate intim de experiențe concrete. Și profund Întrepătrunse cu acestea. Alegoria convine și ideii că haiku-ul este o poezie obiectivă, un lirism neexhibat. Autorul de haiku nu-și Încifrează emoția În obiectele pe care le abordează În texte, metaforizarea nu este pentru el un procedeu de a infuza lucrurilor simțirea sa. Imaginile și lucrurile pe care le evocă și le invocă textul haiku-ului nu sînt distorsionate de trăirea sa. Revelația există pur și simplu În scena, evenimentul, Întîmplarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest gen de metaforizare paradox, În fond imaginile respective sînt insolite și contradictorii, dar schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face cu enunțurile și nu cu figurile de stil consacrate. Imaginile haiku-ului Îl pot accepta doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
produs crăpăturile solului, dar aceasta este Împinsă parcă-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a pămîntului căscat gata să Înghită furnica. Începînd poemul cu sintagma capătul lumii, se introduce, printr-o metaforizare de ordinul basmului, o notă de evaluare vetustă, expirată În vremea roiurilor de galaxii și a găurilor negre (și asta făcînd apel la niște termeni din vremurile cînd eram Încă pe băncile școlii, acum capătul lumii se pare că s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și simulează preocuparea de a feri tinerii talentați de "aerul de miazme și putrefacție". Aici, prin limbajul figurat, bazat pe sugestie senzorială, pamfletarul transpune obiectul rizibilului într-un scenariu comic-funerar, însă procedeul depășește umorul negru (care e brut și respinge metaforizarea) și se apropie de sarcasmul bazat pe analogia morbidă. Ideea asasinatului simbolic (ca metodă de exterminare a pseudo-talentelor) e invocată de Arghezi sub forma unei solicitări principiale: "Înmormântați-l în tăcere [...] și să trecem la adevăratele probleme pe care vremea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida este în mod evident absurdă; înțeleasă ca metaforă, își pierde din pretențiile inițiale, existând riscul de a salva orice afirmație prin "metaforizare". După cum o arată societățile orale sau non-literate, străine de tehnologia culturală a scrisului, există viață socială și în afara textului! Astfel de evidențe de bun simț epistemologic ar trebui să tempereze pretențiile totalitariste ale adepților analizei de discurs care, urmându-l
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]