214 matches
-
Pariziana este un mecanism complex. Clorinde este printre toate femeile pe care le-a cunoscut Rougon "la machine la plus compliquée qu'on pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei uzuale și pe metaforizarea intensă a câtorva nuclee semantice „tari” (sângele, lumina, oglinda, țărâna etc.). De altfel, poetica sublimării obiectului sau a sentimentului va constitui și baza versurilor din volumele publicate în deceniul următor - cel mai important fiind Îndreptățit la căderea în gol (1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret al inconsistenței istoriei umane și al caracterului iluzoriu al credințelor religioase atrage după sine conștiința responsabilității elitiste a protejării acestuia - prin alegorizare, metaforizare și mai ales încifrare - de pericolul contaminării și maculării: „Mă arde tăcutul însemn de sfârșit / Dictează nebună puterea o limbă, / Te vreau Demostene din nou bâlbâit / Când floarea luminii te schimbă” ( În general se oprește la un diftong). Poetul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ceea ce el definește drept "efect de text" sau "dominantă" (1993: 5). El a pus accentul pe procedurile de uvertură și de încheiere a segmentelor descriptive inserate într-o povestire, pe natura profund tabulară a organizării enunțurilor descriptive, pe procedeele de metaforizare, de animare și de ordonare care contracarează efectul de listă. Descrierea, inerentă exercițiului vorbirii, este identificabilă mai întîi la nivelul enunțurilor minimale. Am văzut că teoria ilocuționară localizează partea descriptivă a enunțurilor în conținutul propozițional (p) peste care se aplică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
africană/cartea. Formele anaforice din text sînt utile în analiza descrierii: (2) Înainte de toate este vorba despre viața unei ferme. Este o imensă exploatare feudală. (3) Evident, această fermă este nucleul cărții; totul se învîrte în jurul ei. Observăm în (3) metaforizarea structurii arborescente proprie oricărei descrieri: "totul se învîrte în jurul ei". Cartea "este" ferma, ferma "este" o imensă exploatare feudală: acest lucru corespunde întocmai raportării descriptive la structura definitorie din (2) și (3). Dar e mai mult de atît: în jurul fermei
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face stop-cadru pe secvențe din viața „fratelui sardele” aflat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
nu mai devine necesar. Indiferența apare finalmente, ca o apărare fața de detresa profundă trăită, sau ca o agresivitate reprimată adesea. Evenimentele trăite de o manieră dramatică , relațiile imposibile sunt adesea exprimate prin momente de criză, eventual prin intermediul unei metaforizări delirante (de exemplu, în delirul său, pacientul poate să considere că toată lumea îl urmărește, vorbește despre el, etc. pornind de la un sentiment de insignifianță trăit anterior), după cum un sentiment profund de culpabiliatate se poate mula în idei de prejudiciu. Reapariția
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului eminescian se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că niște poezii despre un motan, foarte simpatic de altfel, au putut să producă atâta vâlvă. Și că un motan a putut să devină, la un moment dat, personaj subversiv. Să devină o metaforă a vremii pentru Ceaușescu. Ați premeditat metaforizarea aceasta? N-am premeditat-o deloc. Uimirea mea a fost totală. Recunosc că m-am cam distrat, imaginându-mi că, deoarece devenise foarte cunoscut, motanului Arpagic i se urcase la cap și începuse să se poarte precum Ceaușescu. Nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare „scot pe necarosabil” o grămadă de expresii până mai ieri uzuale. Epoca postmodernă produce o „metaforizare” accelerată a limbajului, transformând termeni și locuțiuni consacrate în bibelouri cu valoare muzeistică: „la celălalt capăt al firului”... Ce „fir”, domnule, la telefoanele mobile?!) VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe teritoriul Lituaniei se cheamă Kybartay (am o obsesie: să rețin numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar și în momentele de exultanță, cenzurarea sentimentului în confidența elegiacă, reținerea și discreția, aplecarea statornică spre „melancholie”. Limbajul și tehnica expresivă ale acestei poezii sunt la fel de convenționale ca și zestrea ei sentimental-ideatică, fiind pline de ticurile, rutinele și clișeele metaforizării „șaptezeciste”, manierizate. În Arhivele cerului (2001), scriitorul a adunat mici eseuri, articole, evocări, cronici, convorbiri, alături de texte referitoare la opera lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurențiu Ulici, Andrei Grigor ș.a.). SCRIERI: Sarea neagră a nopților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
pune pe picior de egalitate organizația ca sistem cultural cu organizația tip mașină sau politică. Scopurile fundamentale ale acestora sunt total diferite, prin urmare vor promova și vor solicita un anumit comportament organizațional și anumite performanțe. Deși atractivă ca modalitate, metaforizarea organizației atrage după sine și opozanți care îi pot reproșa maniera subiectivă și reducționistă de analiză a organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în cauză vine dintr-o curioasă suprapunere a vieții cu scriitura. Am putea spune, fără a greși neaparat, că, în cazul lui Bukowski, străvechea butadă "artistul e opera și opera e artistul" constituie o realitate concretă, lipsită de umbra oricărei metaforizări. El și-a scris, pur și simplu, existența, în aceeași măsură în care, creația sa (îndeosebi epică) i-a trăit viața. Nici la Henry Miller nu cred să găsim o mai puternică simbioză între text și sine. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
constata natura joyce-iană, narațiunea alambicată fiind sincopată și cu diverse variații stilistice. Argumente indirecte pentru susținerea unei filmografii doar aparent eteroclite care s-ar putea subsuma etichetei de "exorcizare a coșmarurilor existenței cotidiene". După un Ocol primejdios, mai degrabă obscură metaforizare a unei tentative de reiterare a legilor westernului, Stone revine la un vechi proiect, un film despre fotbalul american: Any Given Sunday/ Duminica, pierzi sau cîștigi (distribuit de InterCom Film România). În prealabil a topit mai multe scenarii pînă să
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
exprime nu este doar o reflectare a generativității sintactice, asupra căreia a atras Chomsky atenția, ci și consecința capacității creierului de a genera concepte. Prin aceasta, orice nonsens poate căpăta sens prin furnizarea unui context adecvat, și cu ajutorul inferenței și metaforizării. Eran Zaidel, psiholog la University of California, distinge între cunoașterea computațională, proprie emisferei stîngi, și cunoașterea conceptuală, proprie emisferei drepte. În emisfera stîngă, regulile sintaxei generează o infinitate de propoziții posibile pe baza unui număr finit de cuvinte. Similar, dar
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei, ale conviețuirii și tabieturilor colective, laolaltă trecute prin "mașină de tocat" a metaforizării. Dacă spațiul interior al copilăriei era, după cum am văzut, un spațiu al libertății, al divinei libertăți, nu mai puțin "poemul sintetic" ilustrează o tentativă a spiritului actual de a-si conserva libertatea în mediul, unei vîrste "amăgite" și al unei
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
în chip de editorial, cîte un delir semnat anonim, cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale, scandaluri naționale, evenimente internaționale, editorialistul, mereu același, își umple coloana cu un soi de predici, o gumă de mestecat alcătuită din platitudini, clișee, metaforizări stupide, cînd nu de-a dreptul tîmpenii, despre... suflet, așa, în general. Iată doar două exemple. La 1 iulie, sub titlul Mai multă iubire, mai puțină depresie sîntem informați că: "Depresia este felul în care omul se concentrează adînc asupra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
minimalizări stupefiante, de genul celor practicate pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de Sorin Toma sau Nicolae Moraru: "îl citesc pe Patapievici... Toată cartea este o înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Toată cartea este o înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor exista acolo câteva coleoptere cu corn de rinocer, cu
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului înfipt la Nord/ am scris un poem pentru citadinii dărîmați ca niște popice/ pe cheiul înghețat unde așteptau o contrabandă celebră
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
termen de care N. Manolescu nu se ferește!), mai departe d-sa remarcă unele mecanisme mai subtile care acordă „impresionismului” generic o amprentă diferențială. În pofida scriiturii sale impregnate de datele contactului direct cu opera, a senzorului estetic ce se îmbie metaforizării, autorul Temelor, nu e, în profunzimea sa, un poet, ci un spirit reflexiv. Fapt ce ne-ar îngădui a-i aprecia „impresionismul” drept un element derivat, iar nu originar: „Nicolae Manolescu este mai interesat în sistemul său mental de configurația
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență, și nu renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă în afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literaturii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud în 1972: Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta înseamnă să măsori limba în unitățile ei Ťminimaleť de sens. Pentru mine, versul lui Eluard ŤPămîntul e albastru
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul cîntat odinioară, amurguri de azur. Visul și Albastrul formează marca individuală a lui Philippide; prin ele, poetul și-a descoperit un mod propriu de metaforizare, revendicîndu-se lucid din filiația novalisiană. Metaforele capătă pondere tot mai mare pe măsura avansării în timp a poeziei „philippine“. În fragmentul citat existau trei metafore de factură aparte: piața public-a simțirii noastre; visurile albastre/ rănite vechi violoncele/ care cîntau
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
depărtează pe poetul român de curentul literar german, ci mai ales concepția sa specifică asupra limbajului poetic: tot ceea ce reprezenta prozaism, vocabular vulgar, limbaj marginal etc. nu putea găsi înțelegere la adeptul ferm al epurării lingvistice în poezie, la campionul metaforizării multiple. Philippide a coexistat cu expresionismul, dar l-a privit de l-a distanță. Prozodia lui Philippide a urmat un traseu special de-a lungul celor 4 volume antume. Încă din Aur sterp poetul construia strofe de fantezie, alterna metri
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește nu stinge ardoarea autorului, frenezia ascunsă cu care își articulează ființa în lume. Notificările ei reprezintă un abandon pur liric, visător, în existența fixată prin alfabetul rebarbativ, prin metaforizarea naturalist-reportericească: "Toate părțile trupului meu miroseau a femeie" (ibidem). Sau: " Sîntem buni și frumoși, sîntem buni și frumoși, ficțiunea mea blondă,/ Ca frunzele strălucitoare ce urcă/ Treptele oamenilor de azi, în cărțile poștale" (Chist de lumină, taxă inversă). Visul se
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]