282 matches
-
destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvînt, glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune folosirii obișnuite, în sensul că nu trimite la lumea extralingvistică, ci numai la cea lingvistică, referința plasîndu-se în interiorul limbii. În mod obișnuit, activitatea metalingvistică o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizării, al trecerii din limbă în vorbire, însă trebuie observat și faptul că, în limbile naturale, actualizările discursive presupun în mod inevitabil variații de sens. Există, de aceea, numeroase argumente pentru a considera monosemia ca avînd o manifestare restrînsă la metalimbajele artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care urmăresc instituirea unor terminologii alcătuite din elemente monosemantice. V. cîmp semantic, polisemie, reglare a sensului, terminologie. GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MORFEM. Semnificația generală a cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntul neologic nominație are, în domeniul lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare, o practică în același timp socială și lingvistică. De aceea, metalimbajul analitic subliniază valoarea procesuală a nominației, aceea de act de vorbire sesizabil în dinamica producerii lui, care îl diferențiază de rezultatul lui reprezentat de denominație. Se poate spune, deci, că nominația este actul prin care subiectul numește ceva în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o grafie convențională (formată din figuri geometrice, din litere etc.) care denumește o mărime, o entitate, un tip de relații sau de operații. Notația simbolică este un mijloc vizual de reprezentare a unităților constitutive ale unui limbaj sau ale unui metalimbaj (de exemplu, simbolurile matematicii, logicii, chimiei, gramaticii generative). O natură total diferită are simbolul poetic, care este folosit în construcția discursului literar, dar remarcat mai întîi pe terenul retoricii ca figură realizată de un nume concret destinat să sugereze o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de decriptat și poate rămîne (parțial) obscur. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, simbolul poate releva mai multe fenomene identificabile la nivelul enunțului: trecerea de la limbaj la metalimbaj, substituirea de nume, construcții determinative insolite etc. Tipul fenomenelor simbolice atestate este caracterizant pentru tipul de discurs analizat, întrucît există o repartizare a tipurilor simbolice pentru tipurile discursive. V. iconicitate, motivare, reprezentare, semn. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2002. IO STEREOTIP. Relația strînsă dintre termenii stereotip și clișeu are rădăcini etimologice: în secolul al XIX-lea, în tipografii, se practica "stereotipia" sau "clișajul" pentru reproducerea în masă a unui model fix. W. Lippmann introduce lexemul stereotip în circuitul metalimbajului din științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile gata-făcute ce transmit raportul dintre individ și realitate. Interesul crescut în ultimele două decenii față de conceptul "stereotip" a determinat rafinarea cercetării și nuanțarea definirii cuplului terminologic clișeu-stereotip. Ambii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mitului. În concluzie, relația instituită diacronic între rit și mit o reflectă pe aceea dintre natură și cultură, dintre ontos și logos. Așa cum limba se realizează prin vorbire, mitul se realizează prin rit. În termeni semiotici, ritul reprezintă limbajul-obiect pentru metalimbajul definit al discursului mitic; căci, dacă mitul este „conștiința de sine a ritualului”, ritualul este „inconștiența mitului”. 4.3 Analiza situației de comunicare generată Extrapolând universul semnelor și dincolo de existența ființei umane, potrivit concepției universalist-semiotice vom spune că o situație
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
citata, p.332. 53 larității copilul învăța limba fără gramatica, cu ajutorul a ceea ce se numește "simțul limbii” adică tendința sa proprie de a „gândi” asupra limbii, în școala se lovește de reguli și norme, căci gramatica, se știe, este un metalimbaj, o „abstracție a abstracțiilor” care obligă gândirea copilului să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
fost deja întreprinsă chiar de către savantul de la Tübingen, în articolul "Structure lexicale et enseignement du vocabulaire" (1966). În textul respectiv, menit să circumscrie domeniul semanticii structurale, Coșeriu propune șapte disocieri preliminare, între: (a) "lucruri" și limbaj; (b) "limbaj primar" și "metalimbaj"; (c) sincronie și diacronie; (d) "tehnică a discursului" și "discurs repetat"; (e) "arhitectură" și "structură" a limbii; (f) "sistem" și "normă" a limbii; (g) raporturi de "semnificație" și raporturi de "desemnare". "E vorba, desigur - precizează autorul articolului -, despre distincții care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de categorie a lingvisticii elocuționale. 7.2. Mai complicată pare sarcina elaborării unei lingvistici "idiomatice" a discursului repetat, care ar trebui să-și asume o serie de obiective: delimitarea "conținutului" caracteristic "discursului repetat" în planul limbilor; elaborarea unui cadru conceptual (metalimbaj și principii) care să descrie specificul semantic al unităților "discursului repetat" (în special al textemelor) în raport cu unitățile din "tehnica liberă" a vorbirii; identificarea, clasificarea și descrierea tipurilor de "structuri" ale "discursului repetat" în plan "idiomatic". 7.2.1. Dificultatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unitățile lexicului și că, prin urmare, conceptele semanticii structurale ar trebui abandonate cu totul în abordarea primelor. Dimpotrivă, Coșeriu însuși recomanda în această privință următoarea atitudine: " Unitățile funcționale trebuie, într-adevăr, relevate mai întâi în limbajul primar - și nu în metalimbaj -, în sincronie - și nu în diacronie -, în tehnica liberă a discursului - și nu în discursul repetat (expresii fixe, locuțiuni, citate). Doar după aceea ne putem întreba în ce măsură anumite structuri ale limbajului primar funcționează deopotrivă în metalimbaj, în ce măsură anumite structuri se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
primar - și nu în metalimbaj -, în sincronie - și nu în diacronie -, în tehnica liberă a discursului - și nu în discursul repetat (expresii fixe, locuțiuni, citate). Doar după aceea ne putem întreba în ce măsură anumite structuri ale limbajului primar funcționează deopotrivă în metalimbaj, în ce măsură anumite structuri se mențin neschimbate în diacronie și în ce măsură anumite unități sunt identice sau analoge în tehnica liberă a discursului și în discursul repetat. În ceea ce privește ultimul fenomen, n-ar avea sens, de exemplu, să încercăm să delimităm unitățile funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
semnificație. Însă, în acest caz, terminologia lui Geeraerts devine improprie. Și nu atât pentru că Eugeniu Coșeriu numește "conținuturile" stabilite în plan "idiomatic" semnificate, și nu "sensuri" (am putea accepta, în ultimă instanță, că e vorba pur și simplu despre un metalimbaj diferit), cât pentru că desemnatele ("sensurile literale", în terminologia lui Geeraerts) nu reprezintă în niciun caz "conținuturi" lingvistice, ci doar "lucruri" despre care se vorbește. Nu "semnificatul" cuvântului noroi, ci "lucrul" noroi (sau, mai exact, opiniile colective despre "lucrul" noroi) asigură
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Expresii 6.Citirea/scrierea datelor 2.4., 3.1., 3.2.,3.3. 2.4., 3.1., 3.2.,3.3 -familiarizarea elevului cu noțiunea de limbaj de programare și cu modalitatea de descriere a acestuia (diagramă de sintaxă sau metalimbaj) -prezentarea și exemplificarea elementelelor de bază ale limbajului de programare -activități de dezvoltare a deprinderilor de abstractizare și organizare a informațiilor în diverse structuri de date utilizarea intrării și ieșirii standard Activ.frontală Activ. individuală Activ. pe grupe Tabla,creta
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
nu trebuie să devină o prelegere prețioasă, iar textul religios nu trebuie să se Închidă Într-un limbaj ermetic și criptic. Dar una este limbajul liturgic, iar altceva este limbajul teologic. E nevoie de o delimitare clară dintre limbaj și metalimbaj. A face teologie teoretică folosind limbajul religios de bază e ca și cum ai face estetică În stil poetic, romanesc, eseistic... Să nu desconsiderăm virtuțile de consilieri și chiar de sfătuitori spirituali pe care le pot avea o serie de intelectuali. Devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
timpului ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare a cronologiei ficționale etc.), fantezismul fără limite, subminarea funcției de reprezentare a realului (susținută de credința că realul nu există în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment lexical, caracterul fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
europene. Îndoctrinarea, însă, este un obstacol în calea discuției raționale chiar mai dificil decât diferențele culturale, cel mai mare pericol pentru conflictul cultural (leagănul atitudinii critice, deci) fiind acceptarea superiorității unei culturi (de regulă ne folosim propria limbă ca un metalimbaj în care evaluăm și alte limbi, dar și pe a noastră, ceea ce o face să semene cu o închisoare din care putem evada doar devenind conștienți de limitele ei, însă complet liberi nu putem fi niciodată, deoarece suntem prizonierii teoriilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
timp este realizată apoi și prin dispunerea și succesiunea replicilor, prin care se realizează "conversia grafică a unui volum fonico-temporal".526 Notațiile replicilor sunt denumite și "filactere"527 (mai cunoscute însă ca "bule"), și ele reprezintă atât limbaj cât și metalimbaj, prin formă, felul în care sunt plasate, reguli de lectură specifice și explicite. Încadrarea închisă a replicilor și a indicațiilor "scenice" conferă cuvintelor o existență aproape fizică, o "certitudine" pe care nu o au în realitate, însă pot conține și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
celălalt: un sistem lingvistic, limba (sau modurile de reprezentare care îi sunt asimilate), pe care îl numește limbaj-obiect, deoarece este limbajul pe care mitul și-l însușește pentru a-și construi propriul sistem; și mitul însuși, pe care îl numește metalimbaj, deoarece constituie o "a doua limbă", în care se vorbește despre prima. în Jean-Jacques Wunenburger, Viața imaginilor, p. 23. 233 Citat de Véronique Richard în ibidem, vol. 2, p. 97. 234 Philippe-Lacoue-Labarthe și Jean-Luc Nancy, op. cit., p. 22, nota 5
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-o alții și nu vreau să le minimalizez meritele), probabil pentru a-l vaccina preventiv. Dar nu mai știe dacă era imediat după evenimente sau ulterior. 1983-1987 S-au întâlnit (o fi fost întâmplător?) cu textele în aceleași publicații: volumul Metalimbaj și literatură, apărut la Iași, la care "lect. dr. Luca Pițu" era și "secretar științific de redacție", ceea ce presupună că i-ar fi "lecturat" producția, cum se spune în româneza cărturarilor, apoi la "Cahiers roumains d'études littéraires", revistă creată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de enunțare a textului; ea are loc prin comentariul explicit al proprietăților hipotextului (caracteristicile generice ale textului de pe coperta finală a cărții), reflectînd astfel apartenența lor la un alt sistem de valori. Astfel, parodia se manifestă, în mod esențial, prin metalimbajul propriu textului de pe coperta a patra: conștiința afișată a modurilor de organizare a hipotextului operează cu un limbaj explicativ (un metalimbaj) clar afirmat: "Ce poți găsi în general pe spatele unei cărți?" "Descoperim aici..." Numai că ar trebui să intrăm
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]