120 matches
-
limbii / 53 Semnificație și noțiune / 58 Funcționarea limbii în vorbire / 65 Actele de vorbire / 70 Discursul / 75 Discursul repetat / 79 Funcțiile de bază ale limbii / 83 Nominația (funcția denominativă) / 85 Comunicarea (funcția comunicativă) / 89 Expresivitatea (funcția expresivă) / 92 Metalimbajul (funcția metalingvistică) / 98 Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii / 101 Limba ca artă / 104 Teoria spiritului limbii / 108 Neohegelianismul în interpretarea limbii / 112 Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii / 117 Limba și delimitarea adevărului de falsitate / 121 "Jocurile de limbaj" și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
importanță funcția denominativă, denotativă, referențială sau cognitivă. Manifestarea intersubiectivă a limbii presupune comunicarea sau funcția comunicativă, considerată deseori ca fiind funcția esențială a limbii. Prin funcția expresivă, locutorul transmite nu numai informații, ci și sentimente și atitudini, iar prin funcția metalingvistică se asigură explicarea și corelarea elementelor limbii cu propriile ei mijloace. Lingvistul Roman J a k o b s o n a descris funcțiile limbii avînd în vedere realitățile necesare comunicării lingvistice: existența unui destinator, a unui destinatar, a unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unui destinatar, a unui context în care se emite mesajul, a unui cod, a unui contact (canal fizic și conexiune psihologică între destinator și destinatar)94. Ca atare, acest lingvist a identificat șase funcții ale limbii: referențială, emotivă, conativă, fatică, metalingvistică și poetică; prin urmare a dublat numărul funcțiilor pe care le stabilise anterior Karl B ü h l e r (emotivă, conativă și referențială), prin conceperea unui model triunghiular ce avea în vîrfuri locutorul (persoana întîi), interlocutorul (persoana a doua
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a numărului și a tipurilor de funcții atribuite limbii este dificil de făcut în momentul actual un inventar și o ierarhizare a acestora, datorită lipsei unor principii ferme de analiză; un lucru este însă sigur: funcțiile denominativă, comunicativă, expresivă și metalingvistică se vor regăsi în orice sistem de gîndire, chiar dacă se pot folosi alți termeni pentru a le numi97. Din aceste motive, ele pot fi considerate funcțiile de bază ale limbii, iar cercetarea limbii din perspectivă filozofică nu le poate neglija
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propriu-zise atestă repartizarea acestor opere la stilurile funcționale ale limbii, în sensul că cele care recurg la construcții populare sînt de obicei texte literare, iar cele care cuprind construcții culte tind spre realizarea unui tip de discurs filozofic. Metalimbajul (funcția metalingvistică) Prin funcția denominativă și prin cea comunicativă, limba are datoria de a da nume realităților și de a transmite informații despre ele. Printre realitățile numite pot fi însă și elemente ale limbii, încît, prin numire și prin comunicare, limba este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care constituie nucleul acestor formule reprezintă și ele elemente ale metalimbajului. Există apoi cuvinte care introduc diferite explicații în legătură cu conținutul celor spuse, corectează vorbirea, o orientează spre o anumită temă etc. Și acestea fac parte din metalimbaj, îndeplinind aceeași funcție metalingvistică de a se referi la limba-obiect (înseamnă, vasăzică, adică etc.). Existența funcției metalingvistice la unele dintre cuvintele limbii naturale reprezintă în acest caz un autoregulator al comunicării și un factor de evoluție a limbii 108. În aceste condiții, există o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de evoluție a limbii 108. În aceste condiții, există o limbă primară, adică limba al cărei obiect este realitatea nelingvistică, și un metalimbaj, adică limba al cărei obiect sînt elementele limbii primare și limba în general 109. De aceea, funcția metalingvistică servește pentru a situa semnul în contextul în care capătă valoare comunicativă. Limbajele specializate ale limbii literare au proprietatea de a folosi, în anumite împrejurări, mijloacele lingvistice nu numai pentru raportarea la realități extralingvistice (naturale sau raționale), ci și la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin statutul lor originar și, de aceea, alcătuiesc metalimbajul natural. Terminologia lingvistică, precum și termenii filozofici și logici orientați spre realitățile limbaju-lui, limbii și vorbirii alcătuiesc metalimbajul lingvistic, ce ține tot de metalimbajul natural, fiindcă elementele care-l compun au funcția metalingvistică prin natura lor și în mod constant. Uneori se încearcă o departajare între limbajul lingvisticii, considerat că ar alcătui primul nivel metalingvistic, și cel al filozofiei limbii, care ar alcătui al doilea nivel 110. Într-o percepere de factură postkantiană
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doilea nivel 110. Într-o percepere de factură postkantiană a filozofiei limbii, ca o cercetare ce continuă și desăvîrșește investigația lingvisticii, o asemenea perspectivă este întemeiată, dar, întrucît filozofia nu privește de obicei spre realizările lingvisticii (nu este, deci, o metalingvistică), ci spre limbaj, limbă și fapte de limbă, din punct de vedere calitativ, cele două metalimbaje nu-și asigură prea multe elemente diversificatoare (deși termenii sau semnificațiile lor pot avea deosebiri). Există însă numeroase situații, atît în cazul limbii literare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
da apăsat", " El si no me gusto" (Da-ul nu mi-a plăcut). Aceste constatări dovedesc că nu este întotdeauna întemeiată opinia potrivit căreia metalimbajul nu este decît aplicarea limbii la o realitate ca oricare alta112. Cea mai extinsă întrebuințare metalingvistică a cuvinte-lor obișnuite se întîlnește în cazul definițiilor, în cadrul cărora aproape orice cuvînt al limbii poate primi o astfel de utilizare. Se poate distinge, de aceea, un metalimbaj definițional, cu o extensiune mare la nivelul limbii populare și cu o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și termenilor, precum și în glosări realizate într-o gamă foarte variată, iar dicționarele, cele mai cunoscute produse ale cercetării lingvistice, se alcătuiesc în primul rînd pentru a oferi definiții prin sinonime sau analitice. În aceste condiții, se constată că funcția metalingvistică a limbii, existentă în mod absolut numai în cazul unor cuvinte, poate antrena orice element al vocabularului. Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii Perspectiva filozofică asupra limbii a fost în mod esențial diferită de la o epocă la alta, încît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fapt, pe lîngă asumarea persoanei întîi și conferirea unui conținut pronumelui eu, vorbitorul realizează mult mai mult: el este în măsură să uzeze nu numai de funcția comunicativă a limbii, ci și de celelalte funcții, în primul rînd de funcțiile metalingvistică și expresivă, ambele orientate spre desăvîrșirea comunicării și avînd ca rezultat creația în perfecționarea și folosirea limbii. Ca atare, creația pare să fie cea mai de seamă caracteristică ce decurge din relația vorbitorului cu limba sa, în vreme ce instrumentarea limbii în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tot el surprinde aspecte ce s-ar putea constitui în trăsături specifice ale limbii sau în indicii asupra modului de a gîndi și asupra spiritualității conservate în limbă și relevate prin limbă. Ca atare, marele poet recurge uneori la funcția metalingvistică a limbii, manifestată în limbajul filozofic ca cercetare a trăsăturilor limbii sau a originii cuvintelor, iar în limbajul poetic ca cercetare a impulsului poietic (formativ, inițiator) originar, care a dus la nașterea limbii și a reprezentărilor. La Eminescu, figurile de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relaționare a actorilor comunicării; un ansamblu de interpretări opuse (metainterpretări) pot fi asociate unor "metapropoziții" de genul: Nu e vorba că nu vă cred... ", decodificată ca: "...dar, pur și simplu nu am încredere în dumneavoastră." [Pease, Garner, 1994:38-39]; • funcția metalingvistică vizează dimensiunea autoreferențială a limbajului (a se descrie pe sine prin intermediul propriilor termeni, favorizînd pe de o parte introducerea elementului subiectiv și, în consecință mistificator, iar pe de altă parte prin indistincția dintre limbajul în care se vorbește și cel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de care scriitorii francofoni dau seamă în chipuri diferite, în sensul că propun, în miezul problematicii lor identitare, o reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în timpul combinării, înlănțuirii sau conectării entităților lingvistice, acesta este atent la însuși acest proces sintactic, intenția lui fiind aceea de a închega o secvență discursivă adecvată sau compatibilă din punct de vedere sintactic. Fenomen care este surprins prin sintagma “intenționalitate metalingvistică.” Capitolul 3 DIMENSIUNEA COGNITIVĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: “Dar cum s-ar putea, Socrate, ca acela care spune ce spune să nu spună ce este? Oare nu aceasta înseamnă fals, anume să nu exprimi realitatea?” PLATON - Cratylos Experiența noastră în raport cu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
expresivă este compromisă de absența autorului individual. Este reabilitată funcția fatică, dar contactul are doar rolul de a asigura circulația continuă a doctrinei și nici decum de a pune în legătură două sau mai multe persoane vii, libere. Predomină funcția metalingvistică deoarece accentul cade pe impunerea unui cod: limba de lemn. Acest metalimbaj va fi și el unul de lemn, neaducând nici o informație asupra conceptelor. Funcția conativă sau incitativă este hipertrofiată, chiar descrierile transformându se în ordine și imbolduri. Ilustrativă, în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite de sens; n) reflexivitatea: limbajul poate deveni obiectul propriului discurs (funcția metalingvistică); o) posibilitatea învățării oricărui sistem de comunicare: ființa umană are capacitatea de a-și apropria structura și vocabularul mai multor limbi. Inventarul lui Hockett este unul deschis, care permite completarea, îmbunătățirea sau reevaluarea unora dintre trăsături. El are avantajul sintetizării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de altă parte, de caracterul său coercitiv. Mai puțin liber decât limbajul politic, cel juridic se caracterizează printr-un grad de inerție ridicat în ceea ce privește structurile lingvistice și sintactice folosite. Sub aspectul funcției stilistice, limbajul juridic poartă amprenta interacțiunii funcțiilor referențială, metalingvistică și conativă. Vizând o "activitate explicativ-justificativă de întemeiere a normei și de aplicare a ei, având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în vigoare"104, limbajul juridic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]