168 matches
-
structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități structurante ale discursului poetic, implicit ale discursului mitic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice considerând epistema o structură de semnificații textuale și metatextuale acționând ca universalii ontologice și ca instanțe discursive. Având rolul de a restabili echilibrul primordial dintre viața umană și viața cosmică, cele 4 elemente acționează, în permanență, unul asupra celuilalt, născându-se unul din celălalt sau distrugându-se unul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
époque (...); l`ensemble de relations pouvant unir, à une époque donnée, les pratiques discursives qui donnent lieu à des figures épistémologiques à des sciences, éventuellement à des systèmes formalisés." 5 Prin "cod semantic" înțelegem o totalizare a semnificațiilor textuale și metatextuale, metafora constituind liantul dintre imaginea primară, ca arhetip, și circumstanțele textuale. 6 v. Paul Miclău, Signes poétiques, Ed. cit., p. 52; Paul Miclău consideră conceptul de "imagème" ca fiind "unitatea fundamentală a poeziei"; În ceea ce ne privește, considerăm "imagème-ul" unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În dulcele stil clasic de N. Stănescu, Romanul adolescentului miop de M. Eliade, O zi ca o proză scurtă de M. Ne delciu, Balada crinilor care șiau scris frumos, Balada trandafirului cu aburi de Emil Brumaru etc. au un rol metatextual, încadrând în specie sau reliefând o caracteristică textuală. - Un termen verbal/o structură verbală sau adverbială este simptomatic(ă) pentru definirea unei atitudini de aderare la real: Pălind de G. Bacovia, Părândumi rău de adolescență de N. Stănescu, A devora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tine; cum se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare de Mircea Ivănescu. În epoca modernă, scriitorii au dezvoltat o tehnică din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie repere strategice ale textului literar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a învălui, a ascunde“, deci a sugera o „idee emoțională“ (T. Maiorescu). Modalități lingvistice de realizare: conotația, recurența (laitmotivul, refrenul sau titlul pot sugera tema, dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport la colaje și dialoguri polemice, la inserții metatextuale și adnotări teoretice etc. Întregul roman, structurat în patru părți (Presupuneri, Inves tigații, Alte păreri, Alte investigații) ce însumează 24 de capitole (ordonate alfabetic, de la A la Z, capitolele X și Y conținând doar câte un șir de puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
evident, numele personajelor, în afară de al lui Maitreyi și al surorii ei, Chabu [...]. Și, evident, scăldasem lumea aceea depărtată în lumina palidă, aurie, pe care o irizau amintirile și melancolia.“ Relația directă între realitate și ficțiune este subliniată și prin elemente metatextuale. Mottoul: Îți mai amintești de mine Maitreyi, și dacă da, ai putut să mă ierți? e o emblemă a autenticității prin adresarea directă, punând în același timp întregul univers al cărții sub zodia experienței trăite direct, sub semnul amintirii și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o altă scenă și să degajez tot atîtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar clipele de plictiseală au avut un sens." Actul rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vizualizarea textului, concentrarea asupra paginilor în care "privirea" este explicit tratată și, cu o consecvență aparte, aceea a doamnei T. În caz contrar, se ajunge la o stare de inadecvare și de incompatibilitate între semn și sens (Zeichen și Sinn). Metatextual, inadvertența unei abordări superficiale este prezentă în roman în paginile în care Ladima privește "teatral"341, afectând "o preocupare periferică"342, "...trei pânze ale unui pictor rus care înfățișau câteva scene apocaliptic geometrice, însă cu o geometrie de raze lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
interesantele însemnări de călătorie, reflecțiile filosofice, antropologice, sociologice, adică disertațiile pe teme diverse (precum, să spunem, Relativa teorie a elasticității limitate a poemului în poeme krkotașe din eu și câțiva prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2000), obținem un conglomerat textual și metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în sensul că violentează, cu bună știință, obișnuințele unei lecturi leneșe, convenționale și incolore). Am amintit, mai sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu botezat,/ ci doar scăldat în cristelniță.// Mormântul e prima bâlbâială a vieții,/ eu mă hrănesc pe ascuns cu insecte". La nivel metatextual, se identifică aceeași obsesie a rupturii ca depășire dureroasă a limitei poetice analogon al voinței sau măcar dorinței arzătoare de a descoperi nelimitatul, acel apeiron al lui Anaximandru. La primatul rupturii face aluzie, desigur, însuși titlul cărții Pragurile Apeiron, dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice împrumută sonuri dintre cele mai solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hiller și încă mulți, mulți alții, într-un incitant proces deschis nu atât artiștilor, acoperiți simultan de glorie și ridicol, de emfază și maiestate, cât artei și raporturilor sale tensionate cu viața. Ancorajul realist sau cel autobiografic al acestor secvențe metatextuale în genere ironice, uneori chiar sarcastice, nu lipsește însă cu totul. Pe nesimțite, cititorul trece de la analiza unor deficiențe stilistice sau "șovăieli metodologice,/ jumătăți de gură reci/ în jumătăți de gură calde,/ mittel-europa, H. Bonciu,/ minorul de la Viana" la pitoreasca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numitei grupări nouăzeciste și de unele marote optzeciste: sunt recognoscibile, în el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această pendulare (voită, lucidă, nu întâmplătoare): Dacă textul este mai fascinant decât realitatea, prefer textul. Dacă realitatea este mai încărcată de vitalitate decât textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt rădăcinile a ceea ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apele din înălțimi: "...cu lacuri albastre (s.n.) și limpezi ca lacrima" (Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
audiență care nici nu mai apare, pentru "comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez) cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Teoretic, el este doar un copil de țigan, găsit de domnul Earnshaw, într-una dintre călătoriile sale, pe străzile din Liverpool și adus, din compasiune, în familia proprie, pentru a crește alături de copiii săi, Hindley și Catherine. Practic, la nivel metatextual, sîntem invitați să înțelegem altceva. Heathcliff e fiul nelegitim al lui Earnshaw (născut pesemne din legătura pasională cu o sclavă creolă sau negresă, din Liverpool, știut fiind că faimosul port englez a constituit decenii întregi, oficial și, apoi, neoficial, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
faptului de a fi autor. O radiografie "în clar" a angoasei, incertitudinii și labilității din umbra fiecărui destin estetic. În fond, la acest nivel așa-zicînd "generalizator", lectorul descifrează codul, să zicem "înalt", al romanului Author, Author!. În chiar calitatea sa metatextuală, în capacitatea de a-l folosi, cu alte cuvinte, pe James ca model pentru o întreagă clasă de personaje (extinsă, în forme variate, însă complementare, din straturile cele mai profunde ale tradiției, pînă în miezul postmodernității), clasa autorilor de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
seama că el este un scriitor cu priză la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodată că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o fată dori să afle dacă Ceaușescu dăduse ordin, într-adevăr, ca șoselele să fie construite din reziduuri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Murakami. Acțiunea se petrece, într-adevăr, în Japonia anului 1984, iar personajele de prim plan se referă, în cîteva rînduri, la faimoasa parabolă orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anaforice asigurate de seria ordinală orientează lectura. Dacă "un text nu este altceva decît strategia care constituie universul interpretărilor sale"* (U. Eco, 1985), atunci organizatorii textuali, prin funcția lor de ghidare, joacă un rol determinant în strategie. Elemente textuale și metatextuale ("pentru început") însoțesc textul, îl comentează pentru a-i determina condițiile de interpretare. Sînt prezentate cele două noutăți: acesta era rolul major al primului paragraf. Cele două macro-propoziții legate prin ÎNSĂ sînt, în acest sens, două argumente legate în vederea conturării
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă marca unei oralități de tribună, uzând din abundență de interogații, exclamații, false îndemnuri și încurajări, prescripții, verdicte etc. (de altfel, următoarea indicația metatextuală: "Această încercare critică, să nu se uite, era menită a se citi ca o conferență la Ateneul român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]