224 matches
-
și, douăzeci și patru de ceasuri în urmă, întreaga opinie mondială. Pentru imensa majoritate a intelectualilor indieni nu se putea găsi o mai clară demonstrație a doctrinei transmigrării sufletului: într-o existență anterioară, Veronica Bühler fusese Rupini. - Dar eu nu cred în metempsihoză, șoptise speriată, într-o seară, apucîndu-l de mână. N-am fost eu! Poate am fost posedată de un alt spirit, adăugă căutîndu-i privirile. Și pentru că nu știa ce să-i răspundă, și șovăia, mîngîindu-i mâna, Veronica își plecă obosită capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
despe ce era vorba? Pare absurd ce-ți spun: era vorba despre ce se întîmplase într-o viață anterioară... - Într-o viață anterioară? îl întrerupse Maria, privindu-l adine în ochi, nedumerită, cu oarecare teamă. Era deci o povste cu metempsihoză? Antim apucase ceașca de ceai, dar se răzgândi și o așeză, încet, cu mare grijă, în farfurie. - Sunt multe povești cu metempsihoză pe lume, spuse ridicând din umeri, și zâmbi. Dar asta mă impresionase: că lucrurile se întîmplaseră într-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anterioară? îl întrerupse Maria, privindu-l adine în ochi, nedumerită, cu oarecare teamă. Era deci o povste cu metempsihoză? Antim apucase ceașca de ceai, dar se răzgândi și o așeză, încet, cu mare grijă, în farfurie. - Sunt multe povești cu metempsihoză pe lume, spuse ridicând din umeri, și zâmbi. Dar asta mă impresionase: că lucrurile se întîmplaseră într-o altă viață. Ce mă impresionase pe mine era acest amănunt, în aparență simplu și destul de banal, că doi îndrăgostiți au rupt logodna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra lumii, numai că la el era vorba de un panteism inocent, aparținând poate acelei inocențe primare care i-a determinat pe mulți gânditori să creadă în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât de incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supuse unei serii de încercări care să le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Courcelle, cercetând în profunzime maniera de scriere a comentariilor (în general) din perioada târzie (erudiție, împrumuturi, practici) a ajuns la concluzia că Porphyrios și nu Plotin, a influențat neoplatonismul occidental, datorită stilului său mai clar, mai puțin esoteric. În problema metempsihozei, Courcelle consideră că Macrobius s-a inspirat din Peri Stygos, în cea a sinuciderii din De regressu animae și din comentariul lui Porphyrios la Phaidon, în cea a căderii sufletului, Peri Stygos este privită drept sursa cea mai importantă. William
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cu o cadă de baie. Am ținut o poză a Afroditei din Cnid, multă vreme, între foile cursului de "Metafizică", deoarece eram, aproape, îndrăgostit de Frina, amanta lui Praxitele, ce i-a fost și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avut-o, cum spuneam, atunci când mi-au căzut în mână primele dumneavoastră poezii. Erați, parcă, un vechi glas al meu, o altă conștiință care trăise demult și care venea acum să continue ceea ce lăsase neterminat. Cum să se cheme asta? Metempsihoză artistică? Transcendență poetică?...” “...Numește-o cum îți place. Oricum, filiația este atât de evidentă încât nimeni, oricât de mult s-ar strădui, n-o poate nega sau distruge. Și totuși, Mărgărit Panaitescu a fost Mărgărit Panaitescu, iar Paul Alexandrescu este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
părea că vrea să treacă neobservat cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile martorilor difereau) de fizică, de metan sau de metempsihoză. Dar În mod sigur de arabi. Secțiile de poliție și posturile de carabinieri intraseră În alarmă. Deja primeau semnalări, după aprecierea anchetatorilor. Doi cetățeni libieni opriți la Bologna. Desenatorul poliției Încercase să facă un portret-robot, care acum trona pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
omului de geniu, ilustrată în istoria civilizațiilor de mitul lui Orfeu și Faust. De asemenea în creația eminesciană Sarmanul Dionis, este dezvoltat mitul oniric, fiind calea prin care Dionis se metamorfozează în călugărul Dan: „ciudat...el visase”. Este prezentă ideea metempsihozei (concepție religioasă conform căreia sufletul omului ar trăi mai multe vieți prin reincarnare): „Sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea îl face să uite că a trăit”. Se dezvoltă ideea timpului și a veșniciei: „Omul are
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și În adevăr, cu mare meșteșug lexical, literar, creând o carte excelentă și devenind, ca narator, unul dintre emulii marelui povestitor humuleștean, pe care probabil l-a și cunoscut În altă viață, având În vedere că Grigore Caraza acreditează teoria metempsihozei. Iată ce scrie, În această privință, la pagina 339: „Trăiesc mereu cu gândul c-am existat În mai multe vieți la rând... Mă văd adesea călărind În apropierea lui Ștefan, la Lipnic, alungând tătarii, la Podul Înalt și, În sfârșit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
editorial la etatea de 64 de ani, În 2 februarie 1998, la editura bucureșteană „Elisavaros”, cu o carte de eseuri „Trei teme literare” (1. Ideea romanității noastre la cronicarii moldoveni; 2. Evenimentele de la 1821 oglindite În literatura română; 3. Tema metempsihozei În literatura română), despre care s-au pronunțat favorabil criticii și publiciștii David Alexandru, Romeo Bran, Hristu Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea și Gherasim Rusu Togan. Iată, spre pildă, ce-a scris cunoscutul critic, publicist, poet și romancier
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Carrière”, ea joacă un număr în care face să apară ectoplasma Phygiei. În cursul uneia dintre aceste întâlniri nocturne, Richet o întâlnește pe „Phygia, preoteasă a templului din Heliopolis și una dintre fostele sale soții faraonice [convingerile lui Richet în privința metempsihozei par să nu lase nici o îndoială], o apariție nudă de o frumusețe impresionantă care i-a oferit o șuviță din părul său în schimbul câtorva inele” (Parot, p. 439) (metempsihoza este credința că renaștem sub altă formă în alte vieți); dar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și una dintre fostele sale soții faraonice [convingerile lui Richet în privința metempsihozei par să nu lase nici o îndoială], o apariție nudă de o frumusețe impresionantă care i-a oferit o șuviță din părul său în schimbul câtorva inele” (Parot, p. 439) (metempsihoza este credința că renaștem sub altă formă în alte vieți); dar, conform unui paparazzo al epocii, Richet și prietenul său au cinat cu Phygia și cu mediumul său de câteva ori. Acest „vodevil” va avea un mare răsunet în presa
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
său, cu umbra sa, cu omenirea, cu Zoroastru și cu Demiurgul. Inițiator al fantasticului de expresie românească, Mihai Eminescu dezvoltă și în alte proze (Avatarii faraonului Tla, Cezara, Făt-Frumos din lacrimă), inserând o serie de teme fantastice: lumea ca vis, metempsihoza, substituirea diavolom, umbră, instrumentul miraculos, substituirea om arheu, călătoria miraculoasă, tabloul însuflețit, ființa androgină. Mai târziu, Liviu Rebreanu este cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își amintește mesajul credinței lui Aleman care susține o învățătură misterioasă. Adam și Eva este o narațiune care dezvoltă tema metempsihozei. Toma Novac trece printr-o serie de reîncarnări: păstor indian, monarh egiptean, scrib, patrician, călugăr, medic francez, profesor universitar român. În romanele lui Tudor Arghezi, supranaturalul este prezent prin lărgirea cadrului în spațiu și timp. În Cimitirul Buna-Vestire, fantasticul se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
naturii este viața, care trebuie respectată chiar și în animale. Respectul absolut al vieții în genere și în chip deosebit al celei umane, considerate sacre, în Marcion și în Carpocrate provenea din concepția emanaționist-panteistă, din care făcea parte și doctrina metempsihozei predicată anterior și de alți eretici. Această concepție susținea că sufletul omului este atât de legat prin natura sa de trup, încât nu se poate elibera de acesta nici măcar după moarte, care nu ar fi altceva decât momentul trecerii sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altceva decât momentul trecerii sale dintr-un trup într-altul (influența budistă), ca dintr-o lumină într-alta. Prin urmare, negau judecata și învierea trupului, adevăruri predicate în principal de sfântul Paul, pentru că, în opinia lor, sufletul se purifică prin metempsihoză. Supraevaluarea vieții umane i-a determinat pe acești doi gnostici să considere orice ucidere păcat, războiul imoral, iar meseria armelor josnică. Nu știm dacă au fost mulți sau puțini acei soldați care au îmbrățișat cuvântul lor, însă Filaster (330-397) ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel, pentru că este o rațiune care vrea asta; încălcarea este un drept pe care omul și l-a arogat împotriva legii naturii și o ofensă adusă Creatorului. Atribuiau simțul durerii și al plânsului până și pietrelor și plantelor. Accentuând doctrina metempsihozei lui Pitagora și a orientalilor, învățau că oamenii după moarte pot să se transforme în plante, iar că animalele și plantele sunt înzestrate de o inteligență asemănătoare celei umane. Pentru manihei, nimeni nu poate să ucidă, nici Creatorul însuși: nici un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi în corelație cu istoria universului. Amintirile suprapuse ale naratorului (extradiegetic sau heterodiegetic) sunt pătrunse de credința în metempsihoză. Așa se explică viziunea ciclică asupra Timpului, impresia de deja-vú ce străbate scriitura, sugestia că omul nu este decât rodul faptelor sale anterioare, încât hazardul pare abolit. Pare, pentru că întâmplările își au rolul lor. Suita de renașteri succesive îi apare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele/ generațiile își (re)trăiesc viața, aspirația obsesivă către ceva ce rămâne mereu invizibil, relația eros thanatos, efemer etern
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul a ceea ce susține Democrit: dualismul, desconsiderarea trupului, idealismul, spiritualismul, ezoterismul, nemurirea sufletului, metempsihoza, metensomatoza, idealul ascetic, renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la el decât un text care, efectiv, permite integrarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu reîncarnarea într-un animal demn de dispreț într-o altă viață; nu există alte perspective
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. În mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]