237 matches
-
a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de geniu, într-o societate filistină?" (Eugen Simion) În nuvelă este inclusă poezia Cugetările sărmanului Dionis, o meditație amară și parodică asupra unor obiecte, o meditație despre soarta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simți că este tras în trecut. În urma metamorfozei, Dionis devine un călugăr, călugărul Dan, pe vremea lui Alexandru cel Bun, care se visase mirean, cu numele de Dionis. Textul eminescian este ambiguu, impregnat de idei filosofice, mitologice, științifice, care privesc metempsihoza, avatarii (întâmplările), "anamneza" (uitarea altei existențe). Călugărul Dan poate să trăiască în viitor (prin Dionis) și are amintiri despre viitor, iar Dionis trăiește în trecut, datorită jocului cu timpul și cu spațiul. El gândește asupra "arheului", a metempsihozei și se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care privesc metempsihoza, avatarii (întâmplările), "anamneza" (uitarea altei existențe). Călugărul Dan poate să trăiască în viitor (prin Dionis) și are amintiri despre viitor, iar Dionis trăiește în trecut, datorită jocului cu timpul și cu spațiul. El gândește asupra "arheului", a metempsihozei și se întreabă: "Câți oameni sunt într-un singur om?" După învățătura lui Ruben, Dan răsfoiește cartea din șapte în șapte file, se produce o "hiperdilatare a simțurilor sale", încât eroul "întrupează un arheu spiritual, pe omul cel veșnic, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
său, cu umbra sa, cu omenirea, cu Zoroastru și cu Demiurgul. Inițiator al fantasticului de expresie românească, Mihai Eminescu dezvoltă și în alte proze (Avatarii faraonului Tla, Cezara, Făt-Frumos din lacrimă), inserând o serie de teme fantastice: lumea ca vis, metempsihoza, substituirea diavolom, umbră, instrumentul miraculos, substituirea om arheu, călătoria miraculoasă, tabloul însuflețit, ființa androgină. Mai târziu, Liviu Rebreanu este cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își amintește mesajul credinței lui Aleman care susține o învățătură misterioasă. Adam și Eva este o narațiune care dezvoltă tema metempsihozei. Toma Novac trece printr-o serie de reîncarnări: păstor indian, monarh egiptean, scrib, patrician, călugăr, medic francez, profesor universitar român. În romanele lui Tudor Arghezi, supranaturalul este prezent prin lărgirea cadrului în spațiu și timp. În Cimitirul Buna-Vestire, fantasticul se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este parodia onirica a unui „romanț” și a temei romantice a metempsihozei, structurată, destul de sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt întrețesute după coordonate simbolice, planul „prezentului” e invadat de cel al trecutului mult îndepărtat, românul urmând atât partitura onirica, cât și pe cea muzicală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
brahmi, dar și cea devăngarī, pentru India, și alfabetul grec [7]. Tot acestor mediatori culturali ar fi de atribuit doctrinele filozofice și metafizice comune grecilor și indienilor, ca, de exemplu, conceptul "astrologic" de "grosses Jahr" [8], povestirea potopului [9], studiul metempsihozei [10] etc., care, din Babilonia, prin filiera coloniilor mixte de indo-greci, s-ar fi răspîndit paralel spre India și Grecia asiatică, înainte și continentală, după aceea. Pe un astfel de strat etnic intermediar s-ar putea, așadar, reconstrui un stadiu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
arăta mijloacele prin care poate fi cîștigată fericirea veșnică atît înainte de moarte, cît și după moarte. Vedele spun: Ceea ce trebuie să fie cunoscut este sufletul, el trebuie despărțit de natură, astfel el nu va mai reveni", adică "el este sustras metempsihozei" și, în consecință, corporalității, el nu se mai introduce din nou în alt corp. "Această eliberare este scopul esențial, prezent în toate sistemele [157] ateiste și teiste." Aceste sisteme spun: "O astfel de eliberare poate fi realizată prin știință; mijloacele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
știință modernă, Gualdi, 1935, p. 410. [14] H. VON GLASENAPP, Indien und das Abendland, 1. Indien und das griechisch-römische Altertum, în: "Universitas", II (1947), p. 32. [15] Așa bănuiește H. VON GLASENAPP, ibid. Noi nu am exclus faptul că doctrina metempsihozei ar rezulta din Babilonia, cum s-ar putea deduce din opera lui VON GLASENAPP, ibid., p. 37. [16] H.G. RAWLINSON, op. cit., p. 9. [17] Cf. H. VON GLASENAPP, op. cit. (Indien und das Abendland), p. 33. [18] Ibid. În continuare, consideră
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
independente raporturile dintre logică și doctrina categoriilor lui Aristotel și școala indiană Nyaya-Vaiseçika. [19] Aici ar trebui înțeleasă bine doctrina ciclicității "creațiilor" și "distrugerilor" din lume. [20] Este vorba de panteism sau, mai degrabă, de teopanteism. [21] Înțeleasă prin metempsihoză. [22] Cf. pasajelor citate în Cambridge History of India, I, p. 419-420, în: RAWLINSON, op. cit., p. 10. [23] Cf. Edictelor lui Ashoka, "La Nuova Italia", Florența, 1960, p. 10-11. [24] Ibid., p. 11 [25] În: Introducere la Edictele lui Ashoka
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
intuitiv. Nu este vorba, propriu-zis, de cunoaștere, ci după cum remarca și Mircea Eliade în paginile despre mit are loc reeditarea unui act primordial, care va reactiva/reaminti identitatea. Nuvela este concepută pe baza ideilor relativității timpului în raport cu eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hierofanic, de revelații convergente și sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu mai mare sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza eminesciană, iar textul eminescian ne descrie plastic, dar percutant inter/intratextualitatea. (S6e) "...Bine zici cumcă în sufletul nostru este timpul și spațiul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sine, în orice moment îl vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46)18. În pagina hipertextului se ascund "cântări" hipotextuale pe care nu toți cititorii le intuiesc sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pământului care se contractă până la dimensiunea unei mărgele ("Ba poți să iei și Pământul cu tine, fără ca să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea indiană există concepția formării universului prin expansiune. Însuși cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
folosite pentru a refuza această implantare: depărtarea de oraș va afecta calitatea serviciilor oferite; copiii nu vor putea probabil să moară creștinește; teama ce va domni în regiune va ruina turismul și vânzarea produselor artizanale; viitoarea directoare crede poate în metempsihoză; datoria unui creștin este să-și protejeze familia și deci să refuze construirea acestui centru etc. Raționalizarea justifică aici o atitudine fobică, teama irațională de sida. Mult diferit este tipul de raționalizare propus de Freud pentru a explica anumite puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eterul celor patru elemente fundamentale de structurare a cosmosului, alături de aer, foc, apă și pământ. Sufletul, deci, este de natură cosmică, localizat în spațiile siderale, în corpurile cerești, unde se întoarce după ce viața se stinge sau se eliberează din corp. Metempsihoza pitagoreică se bazează pe transmigrația sufletelor, de la locașurile lor astrale spre "temnițele" corporale terestre. Pitagora a fost primul gânditor grec care a căutat în structurile corpului suportul material pentru fenomenele sufletești, care a formulat în termenii acelor vremuri relația suflet
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Ibid., pp. 97-98. 113 Id., Das Wesen..., pp. 2-3. 114 A. Metzger, op. cit., pp. 36-37. 115 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 100-101. 116 Ibid., p. 101. Dilthey enumeră în continuare soluțiile oferite în cadrul acestei orientări de către Kant ("planul providenței"), Lessing ("ideea metempsihozei"), Herder ("nexusul cauzal"). Nota bene, în legătură cu acesta din urmă, Dilthey notează că Herder "se situează, ca și Lessing, pe terenul sănătos al realismului care nu cunoaște decât indivizi, și ca atare recunoaște doar evoluția indivizilor ca sens al procesului universal
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vrăjitoarei este semnificativ. Kirke înseamnă „cerc, ciclu” (kirko"), de la care romanii au derivat circus și circum (ca în Circus Maximus). De la credința în kirkos au derivat, de asemenea, Pitagora și Școala pitagoreică din Crotona (secolul al VI-lea î.Hr.), teoria metempsihozei, a reîncarnării ciclice a sufletelor, a reîncarnării periodice, asemenea ciclului vegetației. Dar Kirke este extrem de primejdioasă: este viața însăși, plină de capcane; tot „Kirke” era numită de către elini și o specie de păsări de pradă - un uliu viclean care răpea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eroic a omului în cursa sa de la naștere și până la moarte în conformitate cu Necesitatea inflexibilă (Ananke)28. Înțelesul pitagoreic. Curriculum este eleutheros paideia, educația liberă secretă, menită a-i apropia de oameni de zei de-a lungul mai multor vieți, în conformitate cu metempsihoza 29. Definiția lui Democrit din Abdera. Curriculum este natura umană (physis) căreia i se adaugă spre desăvârșire o a doua natură, secundă, prin travaliul lăuntric desfășurat de-a lungul întregii vieți (physiopoiesis)30. Înțelesul platonic. Curriculum este efortul de formare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
homeric către Demetra. Ceea ce impresiona profund era plecarea bătrânei Demetra în căutarea fiicei sale și aventurile ei pe întreg pământul. Încărcătura simbolică a acestui mit de sorginte mezolitică privea, în chip evident, ciclicitatea vegetației din care fusese dedusă credința în metempsihoză. Moartea și renașterea neîncetată a vegetației ca dovadă a nemuririi sufletului și a migrației sale postthanatice pare să fi fost misterul fundamental tăinuit de adepții cultului eleusin. Asimilării lui și a altor numeroase secrete se dedicau membrii confreriei. După ce sediul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și astronomia. Acest curriculum va fi preluat și de Akademia lui Platon și va deveni peste veacuri quadrivium - adică al doilea nivel al curriculumului educațional din școlile creștine. O importanță aparte trebuie acordată idealului educațional pitagoreic. Este vorba de vestita metempsihoză (metemyucosi" = „renașterea și transmigrația veșnică a sufletelor în diferite corpuri moarte”). Era vorba de o spiritualizare a instinctului de supraviețuire și a darwinianei struggle for life pe care vechii greci o denumiseră, în diversele misterii, athanasia. Sensul acestei aspirații universale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era mai tânăr decât Thales cu 21 de ani33. În patria natală, Samos, pare să fi studiat cu Policrates. Nu este clar dacă sclavul său Zalmoxes era aceeași persoană cu zeul dacic, dar este certă preocuparea acestuia pentru athanasie și metempsihoză, pe care fie i-a transmis-o lui Pitagora, fie și-a însușit-o de la el. Este mai probabil că sirianul Pherekides, venit din Ciclade, l-a convertit pe Pitagora la acest ideal mistic și educațional pe care mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
soteriologie mistico-epistemică? Se pare că tocmai din cauza nivelului elevat atins de cunoașterea științifică și de acuratețea etică. Elevii învățau mânuirea armelor, memorau sentințe filosofice, studiau muzica și cântau, aprofundau matematicile, duceau „modul de viață pitagoreic” și aspirau la athanasia și metempsihoză; se mulțumeau să mănânce doar fasole și nu beau decât apă, își fortificau sănătatea prin gimnastică și trăiau într-o comunitate fraternă care excludea agresivitatea și violența față de semenii necomunitari. Utopia pitagoreică, similară comunismului primitiv, avea un singur cusur: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]