328 matches
-
deschideri spre lumi trăite sau închipuite, visul și trăirea interferând misterios. Paradoxul, ironia, autoironia și ludicul construiesc un univers de o remarcabilă forță de seducție lirică. Verbul a iubi, substantivul iubire cu sinonimele sale, adjectivarea acestora împreună cu substituienții metaforici și metonimici alcătuiesc o inedită rețea conotativă ce împânzește întregul spațiu al volumului, identificându-ne un meșteșugar de marcă al cuvântului. Iată câteva mostre: Dragostea inspiră trandafirii; Dușmanca mea iubită, soră, mamă; Greșalele iubirii nu sunt iertate?; Surâsul tău a-nzăpezit privirea
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
și dezvoltarea evolutivă a omului: premiul stării noastre bipede, de a ne ține pe două picioare a fost faptul că, astfel, ne-am eliberat mâinile pentru a putea crea. Baruch Elron oferă un autentic omagiu valorii mâinilor, ajungând până la efectul metonimic de a substitui figurile cu extremitățile lor, mâinile fiind, de multe ori, singura referință umana care apare în fața ochilor noștri. De atâtea ori ni s-a spus că ochii sunt oglinda sufletului, iar acum ne dam seama că, de fapt
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
cuprinde pe de-ntregul, într-o singură privire, sau să-l putem vedea vreodată complet pe Celălalt. Oricum ne-am roti sau am roti corpul obiect, imaginea percepută este parțială, restul fiind doar fotomemorii. Frumusețea și senzualitatea corpului este reprezentată metonimic ‒ partea pentru tot ‒, atât cât ne permite câmpul scopic, în viață și în arte. În multe compoziții renascentiste cu personaje îmbăindu-se, pictorii, desăvârșiți regizori, așezau actorii în scenă în unghiuri complementare, din față, din spate, din profil, pentru ca o
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
Astfel, SCHEMA NARATIVĂ greimasiană rezultă, în ultimă instanță, dintr-o reanaliză a funcțiilor lui Propp, iar caracterizarea narațiunii întreprinsă de Bremond, în combinații de SECVENȚE sau TRIADE, e articulată în dimensiuni funcționale. 2. O unitate narativă sau un MOTIV legat metonimic de alte unități din aceeași secvență sau acțiune (legat de ele în funcție de consecuție sau consecvență). Barthes a pus în contrast funcția și INDICELE, care este legat de alte unități la modul metaforic, mai curînd decît metonimic (legat de ele altfel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau un MOTIV legat metonimic de alte unități din aceeași secvență sau acțiune (legat de ele în funcție de consecuție sau consecvență). Barthes a pus în contrast funcția și INDICELE, care este legat de alte unități la modul metaforic, mai curînd decît metonimic (legat de ele altfel decît cronologic sau cauzal: de ex., la modul tematic) și a diferențiat două feluri de funcții: FUNCȚII CARDINALE și CATALIZE. Aceeași unitate poate constitui o funcție și un indice. 3. În prima versiune a modelului greimasian
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
index]. O unitate narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate metaforice) FUNCȚIEI (care este legată de alte unități în manieră metonimică, și nu metaforică: legată de ele prin consecuție sau consecvență) și a identificat două feluri de indici: indicele propriu-zis (care se referă la o atmosferă, o filosofie, un sentiment, o însușire a personalității, semnificînd astfel implicit) și INFORMANTUL (care oferă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ceva de genul "partea finală"). ¶Jakobson a argumentat într-un eseu important că în centrul activității verbale stau două procese: procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de similitudine (implicînd selecția și substituția), și procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de contiguitate. Preluînd și extinzînd teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă, naratologii tind să trateze NARAȚIUNEA ca avînd cu prioritate un caracter
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
discursului duce la altul, prin relații de similitudine (implicînd selecția și substituția), și procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de contiguitate. Preluînd și extinzînd teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă, naratologii tind să trateze NARAȚIUNEA ca avînd cu prioritate un caracter metonimic: ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de continuitate. Se poate totuși argumenta că narațiunea este într-un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de contiguitate. Preluînd și extinzînd teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă, naratologii tind să trateze NARAȚIUNEA ca avînd cu prioritate un caracter metonimic: ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de continuitate. Se poate totuși argumenta că narațiunea este într-un mod important o funcție a procesului metaforic: într-o secvență narativă, ultima situație sau ultimul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca efect e substituită "muncii" ca o cauză, sau "A fumat un pachet întreg", unde "pachet" ca suport se substituie "țigărilor" ca lucrul din suport). Într-un studiu influent, Jakobson argumenta că la baza activității verbale stau două procese: procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de contiguitate (implicînd CAUZALITATEA și incluziunea), și procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
discursului duce la altul prin relații de contiguitate (implicînd CAUZALITATEA și incluziunea), și procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul metonimic, de PERSONAJUL din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR și se retrage din intrigă în atmosferă), mulți naratologi tratează NARAȚIUNEA ca fiind predominant metonimică. Mai exact, ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și incluziunea), și procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul metonimic, de PERSONAJUL din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR și se retrage din intrigă în atmosferă), mulți naratologi tratează NARAȚIUNEA ca fiind predominant metonimică. Mai exact, ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de contiguitate (situațiile și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul metonimic, de PERSONAJUL din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR și se retrage din intrigă în atmosferă), mulți naratologi tratează NARAȚIUNEA ca fiind predominant metonimică. Mai exact, ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de contiguitate (situațiile și evenimentele narate constituie lanțuri logico-temporale). ¶Culler 1981; Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METAFORĂ. microstructură [microstructure]. STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mulțumi pentru mila Sa și de a cere ajutorul divin. (New Catholic Encyclopaedia, apud C. Flanigan, 2001, p. 37) Parada instituționalizată este adesea caracterizată prin utilizarea unor elemente cu caracter conservator acceptate social și a unor simboluri convenționale, de tip metonimic. Acest tip de parade reafirmă mândria civică, ordinea și respectabilitatea. Paradele alternative sunt influențate de modelul lumii Întoarse pe dos al carnavalului. Acestea sunt adesea caracterizate de parodie, fantezie și, uneori, licențiozitate. Caracterul carnavalesc al paradelor alternative permite participanților să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
roluri pe care persoana mascată le Îndeplinește În mod real În viața de zi cu zi. Astfel, costumația de carnaval are un sens metaforic profund, deoarece ea efectuează conjucția dintre domenii, În timp ce uniforma și celelalte costumații formale dau un sens metonimic al contiguității - o persoană care nu este general nu are voie să poarte uniforma de general. ș...ț În cazul costumelor extravagante de carnaval, „caracterele” sau „personajele” care sunt reînviate reprezintă figuri periferice ale universului social brazilian: regi, duci, prinți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În ceea ce privește modul de identificare a figurilor și istorisirilor mitologice (prin decuparea lor din ansamblul manifestărilor folclorice), cercetătorii mitologiei românești se Împart În două mari familii spirituale și două școli de gândire, pe care le-am putea numi, convențional, metaforică și metonimică. Pentru reprezentanții primului curent, analogiile, oricât de superficiale ar fi, validează automat etichetarea unui element folcloric drept constituent mitologic și echivalent al unui alt fapt dintr-o altă mitologie. Analogiile sunt adeseori construite prin salturi peste milenii și meridiane, salturi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autoafirmări reușite. Nu prea ar avea sens simpla trecere a acestui paragraf în categoria "descriere" într-o analiză a formelor fundamentale ale romanului. Cea mai importantă funcție a acestui paragraf pentru context ar fi trecută cu vederea, și anume natura metonimică a acestei descrieri care reflectă stările sufletești ale lui Stephen, personajul-reflector al romanului. Este o descriere trăită a unui fragment al lumii exterioare care devine oglinda lumii interioare a eroului. Astfel, situația narativă predominantă corespunzătoare trebuie întotdeauna să fie luată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personale, acestea contribuie la formarea experienței și a percepției lui Stephen. Privit în această lumină, ultimul paragraf al citatului nu este doar o descriere a unei seri în spațiul rural, adică o "descriere" potrivit listei lui Bonheim, ci o prezentare metonimică a unei experiențe interioare a eroului, pentru care termenul tehnic "descriere" nu mai pare cu totul potrivit. 3.4. Dinamizare și schematizare: concluzie Analiza mea privind fluctuațiile și modulațiile pe care situația narativă le reflectă pe parcursul unei narațiuni mai lungi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Non-existent Perspectiva Perspectiva internă Perspectiva internă Lumea interioară Lumea exterioară Viziune internă Nicio viziune internă Modul Personaj-reflector (personal) Personaj-reflector (impersonal) Prezentare completă a conștiinței Prezentare redusă a conștiinței Structura conținutului Prin percepție, asociație, memorie (predominant metaforică) Doar prin percepție (predominant metonimică) Această juxtapunere atrage atenția asupra unui număr de aspecte relevante pentru cele două tehnici. Primul punct se ocupă de opoziția persoană. Tehnica de tip "camera eye" nu permite o distincție între referința la persoana întîi și cea la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
172 istoric, 61, 160 în monologul interior, 172, 330 în narațiune, 71 în stilul indirect liber, 69, 172 în titlurile de capitole, 72-81 narativ, 58, 60, 73, 155-157, 160, 269 rezumativ (atemporal), 54-60, 68-69, 74, 76 tabular, 65, 83 prezentare metonimică, 125, 129, 340 prezentare personală și extrapersonală, 260 prezentare scenică narațiune de tip relatare, 60, 82, 87-88, 117-119, 121-122, 124, 179, 190, 220-223, 226, 228, 305, 310 prezentare scenică narațiune simplă, 220-221 prezentarea conștiinței, 123, 169, 171-172, 181, 205, 335
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în trecerea de la situația narativă auctorială la cea personală, 282-292 la Jane Austen, 285 și narațiune la persoana întîi, 320-328 și situație narativă auctorială, 328 și timp prezent, 68, 172 strategie de prezentare, 204 strategii narative, 227-228, 231 structura conținutului, metonimică metaforică, 340 structuralism, teorii formaliste, 24, 29, 42, 51, 86, 92, 112 structură de suprafață structură de adîncime, 228 structură narativă, 18, 42, 96, 122, 124, 168 subiectivizare, 196 sujet, v. fable tehnică de tip "camera eye", 338-344 tehnica omisiunii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la televizor, nu există: este real ceea ce văd pe post. Or ce se vede cel mai bine pe micul ecran? O față, două cel mult, cu siguranță nu o sută. Popor, mase, națiune nu au astăzi traducere vizuală, nici chiar metonimică în micul meu "orizont pătrat" (Virilio). Numai indivizii sînt reali, pe ei îi percep în mod normal în familiarele și de acum înainte banalele mele ferestre (asta ar putea să se schimbe odată cu marele ecran la domiciliu). Drepturile omului, care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor seme specifice. Ex. femme - épouse; 2. „extindere de sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet. Caz particular: numele verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]