478 matches
-
gândirii simbolice, sistemul care n-a fost încă "spus", iar metonimia, funcția sa care tinde să-l spună, până la a-l aduce, ca discurs al său, cât mai aproape de univocitate și a face din el un discurs al științei. Dacă metonimia ține de ordinul evenimentului, iar metafora de ordinul structurii, atunci trecerea de la metaforă la metonimie este o lege a gândirii mitice: "transformarea unei metafore se încheie într-o metonimie". (17/1, p. 147 și p. 256) Al doilea aspect ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să-l spună, până la a-l aduce, ca discurs al său, cât mai aproape de univocitate și a face din el un discurs al științei. Dacă metonimia ține de ordinul evenimentului, iar metafora de ordinul structurii, atunci trecerea de la metaforă la metonimie este o lege a gândirii mitice: "transformarea unei metafore se încheie într-o metonimie". (17/1, p. 147 și p. 256) Al doilea aspect ce decurge din practica lecturii semiologice privește constituția obiectelor la care se aplică. Dacă raportăm structura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
univocitate și a face din el un discurs al științei. Dacă metonimia ține de ordinul evenimentului, iar metafora de ordinul structurii, atunci trecerea de la metaforă la metonimie este o lege a gândirii mitice: "transformarea unei metafore se încheie într-o metonimie". (17/1, p. 147 și p. 256) Al doilea aspect ce decurge din practica lecturii semiologice privește constituția obiectelor la care se aplică. Dacă raportăm structura mitului la distincția saussureană clasică și omniprezentă în structuralism ca una din axele sale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mecanisme generative (îndeosebi gramaticile contextuale), modele matematice în folcloristică, mecanismul generativ în basmul fantastic, interacțiunea datelor înnăscute și a celor dobândite în unele modele topologice ale procesului de învățare, modele matematico-lingvistice în domeniul artelor vizuale, semiotica diagnosticului medical, metaforele și metonimiile în limbajul matematic, metaforele în componenta artificială a limbajului științific, comunicarea om-calculator, comunicarea diplomatică, abordarea matematică a studiului nevoilor umane, o nouă perspectivă în studiul paradoxului (de la patologie la normalitate), perspectiva semiotică în studiul indicatorilor sociali, dialogul confruntat cu simularea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
cu "determinative" (mai ales din clasa pronumelui) sau cu "modificatori" (mai ales adjective) care preiau temporar funcția de cap fără a deveni cuvinte noi (v. Huddlestone Pullum 2005, pp. 97-100). c) Mecanismele principale de modificare a sensului cuvintelor sunt metafora, metonimia, sinecdoca, hiperbola, ironia, iar formele de bază ale schimbărilor semantice sunt extensia, restricția, abstractizarea, concretizarea, înnobilarea, deprecierea, polarizarea (v. Graur, IL, pp. 140-142). d) Procedeele fundamentale de formare a cuvintelor sunt derivarea, compunerea și conversiunea (v. Graur, IL, p. 163
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sustragerii, la nivelul atât al cuvântului, cât și al sintaxei și al sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar fi dezvoltate". Wooldridge = "Abrevierea (cuvintelor polisilabice și a celor compuse n.n.) se realizează în mai multe feluri: fie nu se reține decât litera inițială
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și constatându-se că acesta are un alt sens decât cel cu care era cunoscut până atunci. Astfel, E. Glose 20 introduce în conținutul cursului său de semantică și lexicologie, printre mecanismele principale ale modificărilor semantice (între subcapitolul Metafora și metonimia și cel intitulat Generalizarea și specializarea), un subiect care chiar corespunde condensării lexico-semantice: absorbția lexicală. Termenul absorbție este folosit și chiar explicat în mai multe lucrări ale cercetătorului german A. Blank 21, care, pe lângă faptul că include și el fenomenul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
computer]"), transferul cohiponimic (fr. rat, it. rat, ratta, ratto "șobolan" > "șoarece"), extensia (fr. pigeon "rasă de porumbei domestici crescuți pentru alimentația omului" > "[orice fel de] porumbel"), restricția (fr. blé "cereale, grâne" > "grâu"), elipsa lexicală (sau absorbția; v. exemple mai jos), metonimia (lat. lingua "organ musculos mobil aflat în gură, folosit de om pentru a vorbi" > "sistem de comunicare interumană prin sunete articulate, limbaj, grai"), etimologia populară (fr. forain "străin, venetic" > "de bâlci, de târg", după foire "târg, bâlci"), schimbarea autoconversă (it
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și schimbarea semantică analogă (fr. fourbir "a lustrui" > "a fura" și nettoyer "a curăța" > "a fura", după polir "a lustrui; a fura")78. Potrivit altor cercetători, mecanismele prin care cuvintele își schimbă înțelesul fără să-și modifice forma sunt metafora, metonimia, absorbția lexicală, generalizarea, specializarea, transferul cohiponimic, transferul analogic, intensificarea, dezintensificarea, ameliorarea și deteriorarea sensului 79. Ca mecanism de schimbare semantică, "elipsa lexicală sau mai bine spus absorbția prezintă două subtipuri, în funcție de partea dintr-un cuvânt complex dat care absoarbe sensul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
elipsa lexicală sau mai bine spus absorbția prezintă două subtipuri, în funcție de partea dintr-un cuvânt complex dat care absoarbe sensul acestuia. Sincronic însă, absorbția este identică fie cu rezultatul restricției semantice, realizând o polisemie taxonomică, fie cu efectul sincronic al metonimiei. Astfel, absorbția ca proces diacronic nu are o realitate sincronică proprie"80. Cele două subtipuri sunt absorbția în determinat (de pildă sp. coche "trăsură" a dobândit și sensul "automobil, autovehicul", ca urmare a detașării sale din sintagma coche automóvil, iar
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de condensare nu putem vorbi de veritabile modificări de sens, ci de unități lexicale nou formate, rezultatele condensării nu trebuie și nu pot fi confundate, în sincronie, nici cu efectele simplei restricții sau specializări semantice, nici cu acelea ale unei metonimii obișnuite. Acesta este, de fapt, motivul pentru care "absorbția nu are o realitate sincronică proprie" în privința polisemiei: ea produce cuvinte noi, nu cuvinte polisemantice. Ca să folosim exemplele date de autor, sensul "automobil" al substantivului sp. coche nu constituie, în opinia
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
grâu", ci reproduce înțelesul integral al compusului Weizenbier, înțeles pe care determinantul l-a preluat împreună cu genul neutru al substantivului regent și, implicit, al compusului (în contrast cu lat. lingua "sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, limbaj, grai", sens rezultat prin metonimie din "organ musculos mobil care se află în gură"). În consecință, semnificanții sp. coche și germ. Weizen reprezintă fiecare, cu sensurile lor menționate mai sus, câte două cuvinte autonome și monosemantice, în timp ce lat. homo și lingua sunt polisemantici, fiind moșteniți
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
subtitrare apărută la o televiziune română) vrea să semnifice moștenirea pe care o lasă cutare la Palatul Victoriei etc. 2.2.2. Un subtip particular al condensării sintagmelor formate din substantiv + (prepoziție +) substantiv prin reținerea determinantului îl reprezintă cazurile de metonimie în care numele de materie este reținut și folosit cu sensul sintagmei care desemnează o anumită cantitate dintr-un material, dintr-o băutură etc. Este vorba de grupuri nominale formate din nume de recipient + prepoziție + nume de materie, din care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
izolării determinantului dintr-un grup nominal substantiv + (prepoziție +) substantiv este reprezentată de exemplele în care elementul reținut, care preia, în urma condensării, sensul sintagmei originare, este de sorginte onomastică. Și în aceste cazuri este vorba de o suprapunere a condensării cu metonimia, de vreme ce formarea noului cuvânt este concomitentă cu utilizarea tropică a elementului reținut. Cele două procese pot avea grade diferite de finalizare, aflându-se în raport invers proporțional: metonimia este cu atât mai pregnantă cu cât cuvântul se găsește într-o
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Și în aceste cazuri este vorba de o suprapunere a condensării cu metonimia, de vreme ce formarea noului cuvânt este concomitentă cu utilizarea tropică a elementului reținut. Cele două procese pot avea grade diferite de finalizare, aflându-se în raport invers proporțional: metonimia este cu atât mai pregnantă cu cât cuvântul se găsește într-o etapă mai timpurie a condensării, fiind folosit ca substituent provizoriu al sintagmei (de pildă am un Grigorescu = am un tablou de Grigorescu), în timp ce evidența figurii de stil se
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Lumea, 171-177; Martin, Generație, 166-173; Balotă, Labirint, 417-421; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 317-324; Sorianu, Contrapunct, 235-239; Vlad, Convergențe, 143-148; Constantin, Prozatori-critici, I, 24-28; Raicu, Structuri, 192-197; Tomuș, Răsfrângeri, 203-208; George, Sfârșitul, I, 36-49, 272-276, II, 308-311; Martin, Metonimii, 351-354; Al. Călinescu, „Poezia lui Eminescu”, CREL, 1975, 4; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 96-101, 310-320; Balotă, Arte, 323-330; Cristea, Domeniul, 362-364; Anghelescu, Creație, 310-327; Stănescu, Jurnal, I, 233-241; Ungheanu, Lecturi, 257-262; Dobrescu, Foiletoane, I, 163-169; Mihăilescu, Conceptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec înseamnă „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvînt destul de rar ce desemnează bețișorul de lemn în jurul căruia era înfășurată hîrtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
seară, oră, farfurie, a împărtăși, colectiv, a mînca, împreună, ceai, comesean, a cina, ceașcă, gală, recepție, zi, intrare, desert, birou, șervet, scump, special, a plăti, a pregăti, ușor, hartă, bucată, noi, frugal, general, noapte, a pune, băutură, regiune, curs, pahar, metonimie, gazdă, mediu, mare, după, la, recipient...". Analiza testului asociativ aplicat pe "a mînca" la eșantionul de francezi este mult mai sărac în evocări, dar cele șase clase formalizate în studiul corpusului dicționarului se regăsesc și aici. Nucleul ce corespunde acțiunii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
invoce, după cholera-morbus, un pedanto-morbus3. În prefața cărții sale Aus dem Osten, clericul sas Bernhard Schwartz afirma tocmai despre Transilvania că ar trebui „numită, În ceea ce privește cunoștințele de ansamblu asupra ei, o Cenușăreasă geografică, o Chină a Europei”4, o nouă metonimie conclusivă a unei categorii de „Orient” care nu devenea premisă, nici argument al interferenței. La Hasdeu mai poate fi observat un refuz al cosmopolitismului civilizației, dar nu trebuie uitat că și el fusese marcat de descoperirea romantică germană a Întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau concrete prin înscrierea în sfera „obiectelor” delimitabile și reprezentabile. Termenul frumusețe, de exemplu, este substantiv abstract când exprimă conceptul în sine: „Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie.” (M. Eminescu, I, p. 29) și substantiv concret când exprimă, prin metonimie, obiecte caracterizate prin însușirea denumită substantival: „Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug.” (M. Eminescu, I, p. 59) $=fete frumoase$$. Între cele două clase semantice de substantive intervin deosebiri morfologice și sintactice: • Substantivele abstracte nu realizează singure întreaga pardigmă a categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
in its stillness 1111. Limba poesiei utilizează cuvintele altfel, în principal ele devin în discursul liric metafore. Este o exprimare eminamente simbolică, simbolul desprinzându-ne în afara ființei și aruncându-ne să ne pierdem în neant. Utilizate figurativ cuvintele cuprind comparații, metonimii, sinecdote, personificări care susțin idei, reprezentarea fizică și ocultă a lumii. Dacă e să privim invers lucrurile metafora nu e apanajul exclusiv al poesiei, cu toate că la origine limbajul artelor este metaforic. Ritmul, rima și metrica susțin deopotrivă arta poetică. Când
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vor fi autori sau eroi, "poeți" prin scrisul sau prin faptele lor, dar își închipuie oarecum abstract că esența acțiunii lor va fi reflectată în numele lor. Pentru că porecla scriitorului nu este doar o indicare a unei persoane, ci și o metonimie a creației, un rezumat a ceea ce a realizat, un condensat al operei. Numele este opera. Și în plus, această figură in nuce a creației poate fi reprodusă, e ceea ce face rețetă: dacă o personalitate poate fi imitată e pentru că societatea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un fel de sinecdocă specializată care transformă un nume propriu în substantiv comun, indicând nu numai o persoană, ci și o clasă de atribute. Du Marsais o înregistra foarte sus în inventarul tropilor, pe poziția a cincea, imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu folosit frecvent, chiar și în epoca lui Heliade Rădulescu. Reminiscență a unei culturi clasice care instrumentaliza ușor biografiile marilor oameni, transformându-le în modele educative, antonomaza opera ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
științific în restituirea documentelor referitoare la români era dublat de nevoia mult mai intimă și mai greu analizabilă de a aduna acele documente și de a le deține, de a reproduce "tezaurul" în propria lui bibliotecă, ca un soi de metonimie a patrimoniului național. E același instinct care i-a determinat pe Cezar Bolliac sau pe Alexandru Odobescu să devină colecționari de vestigii. Și această confuzie între seria de documente literare sau istorice și propria colecție ne revelează măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
obiect estetic de sine stătător. Sub umbrela monumentalizării, resturile puteau fi apreciate în sine, nu în funcție de întregul din care făceau parte sau de reprezentarea pe care o alcătuiau. În loc să fie privite ca o componentă a operei, fragmentele au devenit o metonimie a ei. Anticarii voiau ca torsul unei statui să poată fi admirat pentru propriile lui calități, chiar dacă restul statuii nu avea să fie vreodată recuperat, chiar dacă nimeni nu putea să știe dacă piesa desena figura unui atlet într-o probă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]