374 matches
-
radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale. Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice, mai ales în ce privește structura mărimilor fizice: timpul, metrica spațiului fizic real, energia, dar și asupra teoriei propagării luminii în spațiul fizic. Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, și întârzierea gravitațională. Previziunile relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
pentru care o astfel de influență este imposibilă (cum ar fi evenimentul C din imagine). Aceste mulțimi sunt independente de observator. În conjuncție cu liniile de univers ale particulelor în mișcare liberă, conurile luminoase pot fi utilizate pentru a reconstrui metrica semiriemanniană a spațiu-timpului, cel puțin până la un factor scalar pozitiv. În termeni matematici, aceasta definește o structură conformă. Relativitatea restrânsă este definită în absența gravitației, astfel că, în aplicațiile practice, este un model potrivit pentru situațiile în care gravitația poate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi-minkowskiene. În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
care definește geometria—în particular, felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse, ci o generalizare a sa, despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian (adică, în coordonate local inerțiale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian (adică, în coordonate local inerțiale, metrica este minkowskiană, și primele sale derivate parțiale și coeficienții de legătură dispar). După ce s-a formulat versiunea relativistă, geometrică a efectelor gravitațonale, mai rămâne problema cauzei(sursei) gravitației. În teoria newtoniană, sursa generatoare a câmpului gravitațional o reprezintă masa. În
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein. Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei, o astfel de soluție constă dintr-o varietate semiriemanniană (de regulă definită prin metrica acesteia într-un anume sistem de coordonate), și din câmpuri de materie definite pe acea varietate. Materia și geometria trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein, astfel ca, în particular, tensorul energie-impuls al materiei să aibă divergența zero. Materia trebuie, desigur
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
mai multe soluții exacte, însă numai câteva dintre acestea sunt interpretabile din punct de vedre fizic. Cele mai bine cunoscute soluții exacte, și în același timp cele mai interesante din punct de vedere fizic, sunt soluția Schwarzschild, soluția Reissner-Nordström și metrica Kerr, fiecare corespunzând unui anume tip de gaură neagră aflată într-un univers altfel gol, și universurile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker și de Sitter, fiecare descriind un univers aflat în proces de expansiune. Printre soluțiile exacte de interes teoretic se numără universul Gödel
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sistemului) suferă o precesie—orbita nu este o elipsă, ci ceva asemănător cu o elipsă ce se rotește în jurul unui focar, având ca rezultat o curbă asemănătoare cu roza polară. Einstein a obținut pentru prima oară acest rezultat folosind o metrică aproximativă ce reprezintă limita newtoniană și tratând corpul în mișcare de revoluție ca pe o particulă test. Pentru el, faptul că teoria sa dădea o explicație directă a deplasării anormale a periheliului planetei Mercur, deplasare descoperită de Urbain Le Verrier
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului, unde "formula 14" este metrica spațiu-timpului. Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații, soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, le permit fizicienilor să modeleze evoluția universului de-a lungul ultimilor 14 miliarde de ani încă din primele faze ale Big Bangului. Odată ce se fixează prin observații astronomice un număr
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cursurile: "Limba arabă contemporană", "Istoria culturii și civilizației arabe". Nu a lăsat multe lucrări, dar cele pe care le-a lăsat sunt de o excepțională calitate. Cele mai multe au apărut în "Revue Roumaine de Linguistique" între anii 1970-1976 și privesc fonologia, metrica și morfologia limbii arabe literare precum și dialectologia arabă, cu precădere dialectul egiptean. Și-a îndreptat atenția asupra moștenirii cunoscutului arabist român din secolul al XIX-lea, Timotei Cipariu, ale cărui lucrări le-a prezentat într-o serie de articole apărute
Yves Goldenberg () [Corola-website/Science/314368_a_315697]
-
urmărește crearea unei hărți a rețelei. Pe baza acestei reprezentări se vor lua deciziile privind ruta de transfer de la o interfață la alta a pachetelor recepționate - proces descris de algoritmul Diffusing Update Algorithm (DUAL). Rezultatul DUAL este o valoare numită „metrica rutei“ care însumează detaliile privind lungimea de bandă, tipul interfeței, întârzierea la propagarea prin mediul respectiv între cele două routere, numărul de routere intermediare. Calculul matematic al metricii duce la un rezultat care poate fi luat în calcul în cazul
EIGRP () [Corola-website/Science/316358_a_317687]
-
o valoare standard de 255 - valoarea care va desemna calitatea unei variante de ruta între două rețele, folosind anumite puncte intermediare. În momentul în care diferitele rute pentru transferul între două puncte sunt luate în calcul și sunt aranjate în funcție de metrica fiecăruia într-o ordine clară cea mai bună ruta va fi introdusă în tabelul de rutare și va caracteriza "topologia logică" (modelul) de rutare până la apariția unui eveniment în rețea care va conturba acest model. Datorită compatibilității cu principalele tipuri
EIGRP () [Corola-website/Science/316358_a_317687]
-
cele două topologii sunt în acord, iar topologia slabă este întotdeauna metrizabilă (adică, are metrică). Când mulțimea nu este compactă, topologia tare ține cont de comportamentul funcției "la infinit" și nu este metrizabilă, dar încâ rămâne spațiu Baire. Fixând o metrică Riemanniană pe o mulțime "M", topologia slabă este topologia indusă de următoarea familie de metrice: în care "K" variază peste subseturile compacte ale lui "M". Într-adevăr, deoarece "M" este σ-compact, există o secvență "K" de sebseturi compacte a căror
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]
-
topologia slabă este topologia indusă de următoarea familie de metrice: în care "K" variază peste subseturile compacte ale lui "M". Într-adevăr, deoarece "M" este σ-compact, există o secvență "K" de sebseturi compacte a căror reuniune este "M". Atunci, definim metrica: Folosind funcția exponențială ca metrică Riemannienă pe "M" peste un subset compact din "M", grupul difeomorfic înzestrat cu topologie slabă este local homeomorfic pe spațiul câmpului vectorial "C" . Dacă "r" este finit și mulțimea este compactă, spațiul câmpului vectorial este
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]
-
pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Cautarea drumului optim duce la crearea unei tabele de rutare, care conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanța, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de același protocol de rutare, de aceea are o importanță
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanța, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de același protocol de rutare, de aceea are o importanță mai mică decât distanța administrativă. Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul Ruterele mențin starea rutelor în tabela de rutare
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel, o qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în ra, "ramiyya" șamd. În ceea ce privește metrica, primul element este silaba, care poate fi lungă sau scurtă. O succesiune de silabe de lungime fixă formează un picior, iar un vers este considerat o succesiune de picioare metrice. Cel mai important metru este cel numit "țawīl" (lung). Astfel
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta impuls-energie datorată câmpului. În final, când se adună toate componentele tensorului energie-impuls, rezultatul trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul Einstein, se calculează unic din tensorul
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
în considerare și accentul ritmic. Sistemul metric al lui al-Farăhīdī, ce cuprinde 14 metri de bază, a fost adoptat de toți autorii ulteriori. Al-Farăhīdī a dat de asemenea denumirile metrilor și a introdus o serie de alte concepte esențiale, astfel încât metrica a ajuns să fie numită în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
o serie de alte concepte esențiale, astfel încât metrica a ajuns să fie numită în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
a ajuns să fie numită în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În "Kităb al-fihrist" mai sunt pomenite două cărți ale
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
și simbolistica unui poem redactat pe o formulă prozodică de tip clasic afișează modernitatea, caracterizând un stil și un om. Asemenea transferuri - cu dus / Întors - găsim și În poemele: Gândurile mele, Portocala. Mai sus, semnalam cantabilitatea unor poezii, a căror metrică vine de la Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Goga și a imitatorilor - cel puțin la acest nivel, nu și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]