388 matches
-
atribuită romanticului Vasile Alecsandri și căreia îi conferă o dublă inspirație: aceea a configurației spațiului și aceea a structurii sufletești românești. Spațiul, numit "mioritic", componentă a ființei țăranului, este un orizont înalt, ritmic și inefabil, alcătuit din dealuri și văi. Metrica poeziei populare este marcată de o simpatie profundă pentru versul constituit din silabe accentuate și neaccentuate. Filosoful insistă asupra distincției între peisaj și efectele sale asupra mentalității colective și asupra peisajului ca matrice a inconștientului. Mergînd mai departe, el încearcă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană contrazisă de Andrelele de azi care, dimpotrivă, tăindu-le părul Samsonilor lor, le-au dat acestor iubiței killeri chilugi în negru puterea pistolului de la șold. Singura care a ignorat infatuatele fudulii pictoricești (și a făcut-o magistral în pînzele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale limbii române sunt mai analitice, prin comparație cu concentrarea și forță de sintetizare a limbii germane. Iar Blaga n-a voit să facă concesii în dauna redării exacte și just formulate a fondului, numai pentru a respecta cu sfințenie metrica originalului.976 En traduisant, Blaga a appliqué să vision personnelle et son empreinte stylistique au texte source, car, dans să conception, c'était l'unique méthode d'" annexer " leș œuvres étrangères à la littérature et à la langue roumaine. La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
predecesorului „artist” care fusese Dosoftei, dar întrecând cu mult în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a psalmilor, datând de la 1697). Interesează, în Psaltirea lui C., înrâurirea poeziei populare în metrică, dar mai ales deprinsă ca model stilistic. Predoslovia, izvodită în versuri rusești și românești, denotă un anume exercițiu în cultivarea spiritului, a elocinței. SCRIERI: [Psalmi], în I. Bianu, Introducere la Dosoftei, Psaltirea în versuri, București, 1887, XLIX-LX; Dictiones latinae cum
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
pe T. Maiorescu, C. a criticat cu asprime mediocritatea veleitară, pe acei autori care, întrebuințând neologisme inutile, denaturează limba. Preocuparea pentru purificarea exprimării literare de ceea ce filologul blăjean consideră a fi elemente străine se vădește și în Elemente de poetică, metrică și versificațiune (1860), cea dintâi poetică românească amplă. Alcătuită în spiritul retoricilor antice, cartea cuprinde și referiri la poetica arabă, primele la noi. Lucrarea studiază „natura” și „forma” poeziei, adică ceea ce constituie obiectul artei literare, precum și problemele care aparțin exprimării
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
monumente vechi, Blaj, 1854; Compendiu de gramateca limbei române, Blaj, 1855; Crestomația seau Analecte literarie din cărțile mai vechi și noue românești, tipărite și manuscrise, începând de la secolul XVI până la al XIX - cu notiță literară, Blaj, 1858; Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860; Elemente de filosofie, I-II, Blaj, 1861-1863; Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei române transilvane, Blaj, 1862; Principia de limbă și de scriptură, ed. 2, Blaj, 1864; Gramatica limbei române, I-II, București, 1869-1877; Început de autobiografie, îngr
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
cum trăim. Poate că trăim în ceea ce identifica Lucian Blaga aplicând spațiului românesc teoria matricei stilistice. Într-un "spațiu-matrice, înalt și indefinit ondulat, și înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului: spațiu mioritic" (Blaga, 1985: 196). De la metrica poeziei până la doină (ce nu mai are în această interpretare nimic legat de tânguirea ce semnifică neputința, resemnarea), toate mărturisesc despre un orizont specific. Concentrându-ne pe specificul relațiilor dintre indivizi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sintetizeze cea mai mare parte din informația deținută în respectivele variabile, pentru a simplifica procesul de analiză și interpretare a datelor. Variabilele incluse în analiză sunt prezentate în tabelul 8.13. Scala de măsurare a acestor variabile nu este una metrică, însă îndeplinește condițiile care permit să fie folosite într-o analiză factorială: valorile atribuite treptelor reflectă distanțele reale dintre ele, iar variabilele sunt măsurate toate pe aceeași scală. În programul SPSS se va selecta din meniul ANALYZE opțiunea DIMENSION REDUCTION
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
stil, de prozodie și retorică. El are, în această perioadă, cea mai importantă contribuție la constituirea teoriei literare românești. Însoțind de multe ori teoretizările cu exemplificări din propria creație, ia în discuție varietățile stilului, unele chestiuni de versificație și de metrică, genurile și speciile literare, definite după normele clasiciste, dar exemplificate, de cele mai multe ori, cu opere romantice. Creația literară se confundă cu poezia și, ca orice artă sau „meșteșug”, își are „limba ei” - idee estetică modernă, pe care o enunța în
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
St. Sava, Bucarest, Imprimerie de Fr. Walbaum, 1840. • Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 83-84; idem, Intelectualii români..., p. 56. Cursul lui Papadopol era bine structurat: începea cu prozatorii, continua apoi cu filosofii și istoricii greci, terminând cu o introducere în metrică și dialectele grecești. Educația de tip tradițional este treptat înlocuită cu instrucția școlară, care are ca punct terminus obținerea unei diplome („atestat“, cum apare în textele vremii), ca mărturie a posesiei de cunoștințe intelectuale ori a competenței profesionale 75. De
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și publicat de G. Coșbuc în „Tribuna” (1885), el rămăsese aproape necunoscut publicului de limbă română. De aceea, G. l-a „răsădit în românește” cu adevărată devoțiune: operațiunea comporta, dincolo de interesul pur literar, o înaltă semnificație patriotică. Transpunerea este - prin metrică, ton și ritm - adaptată spiritului limbii române și aduce sonorități coșbuciene și, uneori, blagiene, urmărind să reproducă mai ales atmosfera de intimitate și exultanță liniștită a originalului. Traducătorul a îmbogățit versiunea românească a poemului cu substanțiale și erudite note explicative
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică târzie, atât păgână, cât și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține și expuneri de prozodie și metrică pentru că amândouă se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trasamundus (496-523), ca și de pasajele frecvente în care sunt imitați poeți creștini din secolul al cincilea (în afară, bineînțeles, de cele în care e vizibilă influența clasicilor păgâni cum e Virgiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice pentru limba latină clasică. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, care reia polemica împotriva acelei erezii bazându-se în întregime pe opera analoagă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Virgiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă pentru că îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și Paulin din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai respectă regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. În ansamblu pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice care e mult mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timp ce kontakion-ul nu este, la drept vorbind, un element al liturghiei ci unul paraliturgic. Forma kontakion-ului se cristalizează în cursul secolului al șaselea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înrudită cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este aceea a metricii pentru că operele lui Roman au suferit, de-a lungul secolelor, modificări la nivel lexical, iar aceste intervenții au modificat metrica. Bibliografie. Ediții: W. Christ - M. Paranikas, Antolhogia Graeca Carminum Christianorum, Teubner, Leipzig, 1871; S.G. Mercati, S. Ephraemi Syri opera. Textum syriacum, graecum, latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri, dar nu numai prin acesta, atestă un manierism auster. Se confirmă astfel existența unei alternanțe între exprimarea nesupravegheată și cenzurarea riguroasă. În Alte sonete (1983), H. apelează din nou la forma fixă, încălcând însă regula la nivelul versului, diversificând metrica, oscilând între dodecasilab și monosilab. În Zilele, vârstele, anii. Mărturii despre mine însumi (1985) revine motivul somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Augustin completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică tîrzie, atît păgînă, cît și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține expuneri de prozodie și metrică deoarece amîndouă se bazează pe număr: numărul, atunci cînd este descoperit în interiorul realității, are rolul de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vremea regelui Trasamundus (496-523), precum și de numeroasele pasaje în care sînt imitați poeți creștini din secolul al V-lea (bineînțeles, pe lîngă cele în care e vizibilă influența clasicilor păgîni, ca Vergiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii latine clasice. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Vergiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă, pentru că îl cunoaște și pe Stațiu; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sînt Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]