20,801 matches
-
a unui creștinism excesiv penitent, mutilant, care tinde a devaloriza făptura umană, prin repunerea în drepturile ei naturale. Dumnezeu se află pretutindeni, în tot făcutul Său. Asumînd acel făcut, ni-L asumăm pe Creator: "Căci în El trăim și ne mișcăm și sîntem precum au zis și unii dintre poeții voștri..." (Fapte, 17, 28). Dintr-o atare concepție decurg cîteva consecințe ale poeticii la care aderă Adrian Popescu. Acceptînd Lumea ca un dat armonios în principiul său omogenizator, care, în esență
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos niște țipete parcă de durere, care te înfiorau. Toată noaptea, ba chiar și a doua zi de dimineață. Ramirín a tăcut din nou. De data asta, nimeni nu a întrerupt tăcerea. - N-o să uit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a doua zi de dimineață. Ramirín a tăcut din nou. De data asta, nimeni nu a întrerupt tăcerea. - N-o să uit asta niciodată. Noi, sătenii, ne uitam la el de pe malul dimpotrivă. Crengile alea erau ca niște mâini care se mișcau parcă cerând ajutor. Se deslușeau foarte bine pe fondul negru al acelei arătări. Mișcările și țipetele au devenit din ce în ce mai slabe. La amiază crengile s-au pleoștit și nu s-a mai auzit nici un țipăt. Ramirín a făcut încă o pauză
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
eu l-am auzit foarte limpede, și pe atunci aveam auzul ca de iepure. Erau țipete de durere. Căutătorul de minuni a continuat să vorbească liniștit, fără a lua în seamă vorbele bătrânului. - Cât privește crengile sau mâinile care se mișcau, o interpretare logică mă face să presupun că e vorba despre fumul care ieșea din meteoritul în curs de răcire. Ori poate chiar aburul care se ridica din apa râului. Ramirín țiglarul încă nu se așezase. Era pregătit să lupte
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
acțiunea convingătoare, se fac machiaje, se folosește o recuzită și se impune obligativitatea costumului. Acești actori improvizați, cu fețele lor unse și cu murdăria purtată demonstrativ, ca o dovadă a demnității, dotați cu bastoane, lămpașe, tîrnăcoape, topoare și lanțuri, se mișcă într-o altă lume. Întreaga lor strategie, alături de regie și de scenografie, îi scoate din cotidian și din regimul vieții obișnuite. Ei sînt, de fapt, niște ficțiuni, niște existențe proteice care își caută o identitate. A-i numi, pur și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Preda. Pe care îl admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când îi apăruse primul volum din Moromeții, și, gâfâind, în colțul pieții de unde, pe Ana Ipătescu, dădeai spre Gazeta literară, îl felicitasem, foarte mișcat. Preda murmurând aproape sfios: Mulțumesc, dacă o spui dumneata... Iar acum era invers; mie îmi apăruse o carte despre care se spunea că ar fi fost bună, și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
toate mîinile îl reiau cu sporită convingere. Dacă oprirea durează, exercițiul de intimidare a adversarului nevăzut și necunoscut se reia periodic, în buchete tot mai explozive. 4. Dialogul șoferi-pietoni. Și acesta are mai multe variante. Claxon ca pietonul să-și miște diverse părți ale corpului mai repede, la trecerea de pietoni. Claxon ca să nu-i dea prin cap să coboare de pe trotuar. Claxon ca să nu mai traverseze deloc. Claxon enervat, trist, blazat, claxon amuzat și claxon îngrozit. Claxon-chemare și claxon-respingere. Claxon
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
și al XVIII-lea". Această carte seamănă a lucrare de doctorat scrisă academic cu bibliografie în finalul fiecărui capitol, cu sursele citate onest (destule!), un fel de lucrare de sinteză asupra unor teme generale ale literaturii baroce engleze. Autoarea se mișcă cu destulă agilitate printre nume precum Ben Jonson, John Donne, Margaret Cavendisi, Margaret Fell, Lady Mary Wortley și mulți alții alcătuind câteva eseuri foarte "scholarly" despre o perioadă a literaturii engleze destul de greu accesibilă chiar și pentru un vorbitor român
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
lasă pradă prejudecăților și crede că artistul e doar un vîntură lume, un sorb insațiabil de absint și o biată anatomie umblătoare, fără instinct de conservare și fără aderență la lumea tridimensională. Așadar, artistul e bine! Piața mijește, lumea se mișcă și vine eclipsa. Cealaltă, pentru că aceea despre care e vorba aici a trecut nu de mult! P.S. O variantă a acestui text a fost scrisă, cu vreo doi-trei ani în urmă, pentru revista Dilema. Sau poate pentru puiul său Vineri
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
trebuie umpluți urgent cu ceva. Și cum Bălașa nu-i poate umple pe toți cu Elene Ceaușescu imponderabile și dotate cu țîțe albastre și metafizice, mai rămîne suficient spațiu și pentru ceilalți. Așadar, așa cum se spunea mai sus, artistul se mișcă! Lumea se mișcă și totul se mișcă! Pînă și nimica mișcă, pentru că tot sîntem noi în "Anul Caragiale"! (P.Ș)
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
cu ceva. Și cum Bălașa nu-i poate umple pe toți cu Elene Ceaușescu imponderabile și dotate cu țîțe albastre și metafizice, mai rămîne suficient spațiu și pentru ceilalți. Așadar, așa cum se spunea mai sus, artistul se mișcă! Lumea se mișcă și totul se mișcă! Pînă și nimica mișcă, pentru că tot sîntem noi în "Anul Caragiale"! (P.Ș)
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
Bălașa nu-i poate umple pe toți cu Elene Ceaușescu imponderabile și dotate cu țîțe albastre și metafizice, mai rămîne suficient spațiu și pentru ceilalți. Așadar, așa cum se spunea mai sus, artistul se mișcă! Lumea se mișcă și totul se mișcă! Pînă și nimica mișcă, pentru că tot sîntem noi în "Anul Caragiale"! (P.Ș)
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
umple pe toți cu Elene Ceaușescu imponderabile și dotate cu țîțe albastre și metafizice, mai rămîne suficient spațiu și pentru ceilalți. Așadar, așa cum se spunea mai sus, artistul se mișcă! Lumea se mișcă și totul se mișcă! Pînă și nimica mișcă, pentru că tot sîntem noi în "Anul Caragiale"! (P.Ș)
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
care nu se sinchisește cîtuși de puțin. Deși presupun că ar trebui să le vîndă. În mînă ține un exemplar pe care îl citește absorbit cu totul, într-o manieră originală, ca însăși apariția lui la capătul podului. Capul se mișcă odată cu ochii, de la stînga la dreapta, pe rîndurile articolului. Ziarele de deasupra nu se clintesc în acest du-te vino neobișnuit. Parcă este carul unei mașini de bătut. Dacă nu înțelege un cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine. Cititorul de ziare l-a alungat pe vînzătorul din el. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-l întrerupe. Căldură mare, praf. Mașina demarează ușor. Deschid geamul să-l mai văd. Capul se mișcă în continuare, nestingherit. Cu o mică întîrziere urmează mișcarea și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
din cătunul învecinat, cu potopul grozav, ploaia torențială ce ne prinsese pe câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu se mișcă de la pian până când părinții veniră să le spună noapte bună, și că să nu mai stea mult, acum că el făcea parte din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar fără s-o privească, avea ochii ațintiți asupra Deliei și fața ca de cretă, un arlechin respingător în penumbră. Degetele se mișcau frângând bomboana. Luna căzu din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
fiind consecințele unor lungi ani de severe studii eline și latine. În al doilea rînd, notabil ni se pare efortul autorilor de a conecta documentele spirituale ale Antichității la modalitățile de investigare moderne. Într-adevăr, constatăm cît de ușor se mișcă ei în domenii de tradiție, ca filozofia, reprezentată prin nume mari de teoreticieni iluștri precum Kierkegaard, Ortega Y Gasset, Bachelard, dar și în metode de cercetare cu amprentă majoră asupra investigațiilor actuale: psihanaliza (Freud, Jung), antropologia culturală (Lévy-Strauss, Durand, Augé
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
orice împrejurare în care ne pune viața?/ și trebuie mereu să arătăm același număr de gesturi, aceeași/ mișcare, căci altfel am pierdut - și chiar pierdem,/ desigur, de cele mai multe ori - doar e un joc,/ și cel care stă în fața noastră își mișcă larg/ brațul - și întinde pumnul spre noi, deodată zvâcnindu-l,/ ca o amenințare spre noi - și noi trebuie să facem la fel./ și din asta e făcută întreaga viață -“ Un joc gratuit, dar exprimat printr-o sfidare agresivă... Semnificațiile acestui
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
s-a părut tratat în spectacol, de exemplu, raportul între feminin și masculin, între Pețitoarea profesionistă și Pețitorul amator, între grupurile de femei și cele de bărbați - cu apariții antologice - între ritmurile diferite de a se exprima, de a se mișca în costumele Mariei Miu, între tipurile de limbaj, de ritual, în suma gesturilor, a privirilor, a pretențiilor, în felul în care se așează și se ridică unii și ceilalți pe și de pe scaunele ce ajung să devină adevărate personaje, și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
autocarul) la fel! O doamnă din mulțimea intrigată: - și ce faceți, domîle, când ajungeți la un accident și pasagerii sunt morți? Îi lăsați acolo, în drum? Nu-i duceți la morgă? Șoferul ambulanței: - Doamnă, astea sunt regulile! Uite, dacă mai mișcă puțin, io îl iau! Daî altfel, n-am dreptul! De ce nu înțelegeți!? Poate l-a otrăvit cineva în mașină, știu eu! Poliția trebuie să înregisreze martorii, să ia declarații... Un tânăr: - Și cum știți dacă e mort sau nu? Șoferul
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
cerșească zeilor o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu prea de aproape, că nu mișcă și, sâcâit să spună ceva, întredeschide buzele într-un suprem efort. Cea mai bătrână femeie din lume, japoneza Kamato Hongo, în vârstă de 116 ani mai poate efectua un dans al mâinilor, dar la filmare dormea, cu porții de somn
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]