129 matches
-
lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sunt gemene (gândea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sunt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bolta turlei până jos. Pictorii trăind între oamenii din sate au căutat și au reușit să lege unele scene din viața înconjurătoare, cuprinzând între ele și elemente din folclor. De asemenea, în unele compoziții sunt încadrate personaje îmbrăcate cu șube mițoase, opinci și căciuli specifice românești”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 56 footnote>. Sfinții pictați în ambrazurile ferestrelor, ca și cei care se află în penultimul registru, de jur împrejur, atât în naos cât și în pronaos, au aureolele sculptate în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren plantat cu iarbă și pomi. Castelul Swyre, mi-am zis. Ferma alăturată trebuie să facă parte din domeniu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
infecții respiratorii. Nu am dat prea mare importanță, la momentul respectiv. Cât despre ceilalți ... Hm, mai bine te-ai uita singur. Îl conduse pe Josh în lungul șirului de cuști, la ceilalți șoareci. Starea lor putea fi observată imediat. — Blană mițoasă, inactivi, somn excesiv, au probleme când vor să stea pe labele din spate, scădere a forței musculare, paralizie a picioarelor din spate la patru dintre ei ... Sunt bătrâni, spuse Josh, holbându-se la ei. Cu toții sunt bătrâni. — Da, zise Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facă. Am întors o altă pagină. — Încet, John, am auzit-o pe Vron șoptindu-mi. Vron pe un scaun de oțel cu câte un sân plin în fiecare mână. Vron stând cu spatele arcuit și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele de cal sau din piele tăbăcită de căprioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pata aceea care se mișcă! Îl vezi? Suru se mișca încet printre hățișuri. Au urcat coastele cu mestecaniș ce închideau pe laturi valea... Au mai zăbovit o vreme în zmeuriș, și au pândit.. Când... de după un copac, apăru o namilă mițoasa, strânsă peste mijloc într-un chimir negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton, vânat de manie, îi puse mâna pe umăr și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles? Și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care ne face să râdem, dar nu-i adevărată. De când sunt urșii urși, ei n-au avut coada lungă, ei, ca și cei de azi, aveau una atât de scurtă încât nici nu li se vede din părul lung și mițos. Însă de pescuit, pescuiesc urșii aievea. lată în ce fel: când se face toamnă, oile coboară de la munte și ursul nu mai are de unde să se îndulcească cu carne. Mănâncă el atunci ghindă și jir, dar îi e dor de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]