420 matches
-
a unor forme considerate până atunci marginale. În opinia lui Jacques Barzun, „înnobilarea” operei de divertisment este consecința silogismului potrivit căruia literatura se ocupă de realitate, iar marca realității este oroarea și sordidul, și, drept urmare, o povestire îmbibată de aceste miasme este - sau echivalează cu - literatură (Barzun, 1977, p. 160). Am ales acest citat pentru că el își găsește un ecou perfect în demersul ambițios soldat cu scrierea romanului The Long Goodbye. Realitatea sordidă din Idle Valley, țesătura încurcată de relații sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre” din Terra incognita ș.a. alcătuiesc o umanitate coruptă și, în același timp, sunt întrupări ale demonului, meschin, însă nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul dezolant al unui „ecosistem” închis. În această lume bolnavă, în care „nenea Tache” e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
acces la sănătate etc. (Antonovsky A., Health, Stress and Coping, San Francisco, Josey-Bass Publ., 1979) 378 " Cred că simpla evocare a cuvântului stress ca posibilă cauză a bolilor a făcut să întârzie mult cercetările, la fel cum a făcut-o miasma înainte de descoperirea microorganismelor" (Cassel J., "The Contribution of the Social Environment to Host Resistance", în Am. J. Epidemiol, 1976, 104, pp. 107-123). 379 Pentru cei care au conceput noțiunea de stress Selye și Wolff acesta reprezenta o stare biologică, o
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unor gazde care, la peste o jumătate de mileniu distanță de aventurile marilor navigatori, încă dau senzația că se suie pe corăbii fără să știe exact unde vor să ajungă. Dacă tot papă diurna continentală la malul Atlanticului și adulmecă miasme de Vinho Verde, eurospectatorul Mircea Sandu ar trebui să ia notițe din tabăra greacă. Ei n-au avut nici o generație de aur, nici de platină, nici de argint, n-au avut nici un Hagi, însă, la un moment dat, au băgat
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în germană, 1960). CHANGEUX Jean-Pierre, L'Homme neuronal, Paris, Fayard, 1983. CHOMBART DE LAUWE Marie-Josée, Un monde autre: l'enfance. De ses représentations à ses mythes, Paris, Payot, 1971. COLLI Giorgio, Filosofia dell'espressione, Milano, Adelphi, 1969. CORBIN Alain, Le Miasme et la jonquille Paris, Aubier-Montaigne, 1989. DENIS Michel, Image et cognition, Paris, PUF, 1989. DOUGLAS Mary, De la souillure. Essai sur les notions de pollution et de tabou, trad. fr., Paris, 1971 (ed. I în engl. 1967). DUMONT Louis, Essais sur
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
aducându-l la suprafață. Această Contraistorie nu se vrea un sfârșit, ci un început, o invitație la constituirea istoriografiei ca o disciplină necesară în predarea filosofiei. Ea ocazionează exploatarea unui zăcământ nou destinat unor dascăli emancipați, pentru a purifica de miasme predarea filosofiei în ultima clasă de liceu și la universitate, pentru a deschide larg ferestrele bibliotecilor în care se adună comentarii inutile asupra monumentelor filosofiei dominante, pentru a pune pe rafturi și lucrări alternative prezentând și o altă filosofie, care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decide cui anume, fericirii sau plăcerii, îi revine rolul principal. Cu atât mai mult cu cât o definiție a plăcerii este necesară, pentru că două milenii de creștinism au contribuit enorm la diabolizarea acestui termen, făcându-l de neauzit, încărcat de miasme și parfumat cu fumul de pucioasă al infernului catolic. Pentru că plăcerea nu înseamnă să te abandonezi pur și simplu propriilor instincte decât pentru detractorii ei: niciun hedonist nu a propus vreodată ca ideal puteri depline acordate instinctelor, pulsiunilor, forțelor nocturne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
încă văzători ai soției doctorului. Îmbăierea este un ritual de umanizare. Femeile folosesc apa unei ploi rapace pentru curățirea lor proprie dar și a bărbaților. Haine curate din garderoba doctorului înlocuiesc trențele bieților orbi. Casa plăcut mirositoare desparte grupul de miasmele atmosferei în care se descompuneau fetid cadavrele. E o primă izolare de iadul generalizat. Rezervorul de la toaletă oferă o apă pură în comparație cu ce putuseră să consume ei în experiența lor terifiantă. Puținele rezerve de hrană ale cămării sunt împărțite parcimonios
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bolilor. Descoperă "muscardinele" care provoacă boala viermilor de mătase. 45 Friedrich Gustav Jakob Henle (1809-1885), medic german care a descris ansa Henle a rinichiului. Împreună cu antecesorii săi Girolamo Fracastoro și Agostino Bassi, prin lucrarea Von den Miasmen und Kontagien ("Despre miasme și contagiuni") publicată în 1840, contribuie la evidențierea microorganismelor ca sursă principală a infecțiilor. Pune bazele teoriei "germinale" a bolilor. 46 Ferdinand Julius Cohn (1828-1898), biolog german, fondator al bacteriologiei și microbiologiei moderne. Studiază botanica și devine cerecetător la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri, învăluite în miasmă de hoit. 4. SFÂNTA GLIE a. Între hotare naturale Țările române, a căror unire o moștenim noi, astăzi, în statul modern, s-au dezvoltat în Evul Mediu într-o anumită logică naturală. Întemeierea și formarea lor s-au realizat între
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ar exista si o altă explicație pentru înverșunarea lui Joyce față de Romă, una de natură biografica: autorul a trait cîteva nefericite luni la Romă. După Alessandro Francini Bruni, Joyce ar fi spus că "Romă antică mi se pare un cimitir. Miasmele superbei panorame de lîngă palatul regal: flori pentru morți, ruine, oase și schelete"216. Ură sa față de catolicism se explică și prin încercarea să de a-si respinge ființă irlandeză, în care o parte importantă era ocupată de Biserică Catolică
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de deces al comunismului a fost scris și parafat public, iar dragonul, vrând-nevrând, și-a dat duhul. Mai asistăm acum doar la intrarea în putrefacție a leșului său uriaș, dar nu foarte târziu va trebui să dispară chiar și această miasmă... Spălarea pe mâini sau despre Pilat din Pont La sfârșitul lui ianuarie 2006, cincizeci de parlamentari din Consiliul Europei s-au opus rezoluției care considera necesară condamnarea internațională a crimelor comise de regimurile comuniste. Evident, o altă rezoluție și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
alb (1940) au fost bine primite de critica epocii. Format în vecinătatea lui Tudor Arghezi, D. scrie o poezie aerisită, cu imagini insolite, construind pasteluri vitaliste. Melancolizând ușor, versurile lui imaginează spații stilizate, de o somptuozitate discretă, atinsă, uneori, de miasmele citadinismului. Versurile scrise după 1940 sunt tributare clișeelor propagandei antiromânești duse de regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu, respecta cu strictețe retorica grandilocventă proletcultistă. Alte volume (Dragostea noastră cea de toate zilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din camera ei devenise miasma dintr-o odaie de bolnav. Era lucidă, neexaltată, ba chiar discuta cu mine. O imploram să coboare, să iasă la aer și la soare, dar continua să zacă, de parcă numai gândul de a părăsi camera îi epuiza puterile. Până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiind prea mici ca să presupunem că ar fi avut o funcție utilitară. Mai aproape de noi, cine își mai amintește că acum cîteva secole diamantul încă era prețuit mai cu seamă pentru că, se credea, te apăra de otrăviri ; rubinul, pentru că îndepărta miasmele primejdioase ; safirul, pentru virtuțile lui sedative ; turcoazul, pentru că te avertiza de pericol ; și ametistul - așa cum o atestă sensul denumirii sale grecești, amethystos - pentru că risipea beția ? Atît în Lumea Veche, cît și în Lumea Nouă, aurul este în mod evident elementul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu, mă grăbeam să ajung acasă. Era o liniște deplină, cu o noapte frumoasă și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
753, p. 52 ; vezi și nota 31)"/>. Comentând literatura apocaliptică medievală, orientală și europeană, Ioan Petru Culianu conchide că „principala opoziție dintre bine și rău, dintre Paradis și Iad, este puternic olfactivă, fiind exprimată prin opoziția senzorială dintre mireasmă și miasmă” <endnote id="(61, p. 223)"/>. Este, de exemplu, opoziția dintre fiii zeului suprem Zurvan, din religia dualistă iraniană. Dintre cei doi frați, zeul Ohrmazd este „luminos și parfumat”, iar demonul Ahriman este „Întunecat și Împuțit” (foetor Diabolicus) <endnote id="(470
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]