420 matches
-
bucura cu adevărat că suntem în Biserică, de a ne bucura când cei de lângă noi se întorc la credință și de a nu trăi în mod egoist, cu limitări care decurg din forme de corectitudine omenească, aducătoare de suferință și micime sufletească. (Cf. Pr. Asist. Univ. Dr. Silviu Tudose - http://ziarullumina.ro/corectitudinea-fara-bucurie-devine-suferinta-98775.html - 04.02.2015/23.02.2016). Scurt epilog sau încheierea Așadar sau, altfel spus, Dumnezeu - Tatăl din această parabola, confirmă că în Împărăția cerurilor bucuria întoarcerii unui
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
acest farmec ce se derulează ca o magie. Drept este că tocmai de aceea, adesea, o pierdem, fiind legați cu frânghii dureros de strânse de lumea măruntă, a judecății celor ce respiră otravă, a smintiților ce evaluează totul cu măsura micimii lor. Ei sunt etalonul și, iată de ce, trudesc pe un ogor sterp și recoltează roade, în parte, otrăvite. Ne mai mirăm, atunci, că simțim miasme în aer, că nu suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși, văd doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin ruina generatoare de izbeliști. Este ca un blestem pe care ni-l cerem, sinucigași inconștienți, precum cei care L-
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
înțelept ar fi să nu i se mai dea atenție. Cîinele care latră nu mușcă! Cu gîndul la Stalin, care făcea ce pohtea în Europa, l-a luat gura pe dinainte. Guralivii nu sînt de temut. Vorbele amenințătoare le ascund micimea și incapacitatea. Să ne temem de cei care tac și fac. Nu vă speriați de Rogozin! Se crede Titi-durul, dar e un fel de Zgonea al nostru (coleg cu Mihai Viteazul, potrivit declarației sale), care, potrivit unor martori oculari, ar
Bombardierul Tupolev 160, trecerea la ora Europei Centrale şi arma secretă a Chinei [Corola-blog/BlogPost/92914_a_94206]
-
de români fiind pusă în pericol), dar și pentru că a „eugenizat” Sănătatea, to’arșu Nicolaescu Eugen e propus șef la Finanțele românilor. Poate pentru că este obișnuit cu număratul căpițelor, al carelor cu porumb și cu trecutul lor în condică. În micimea și servitutea lor, unii guvernați se lasă ținuți ca niște zaruri în buzunarele puternicilor, și agitați în pumn, la nevoie, ca să cadă șase-șase, zar de fugă. Odată instalat la pupitrul ministerului cu bani, dacă are ceva noroc și piesele vor
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
Ce aventurieri, mon cher, ce aventurieri!, acești școlari din Parlament, plătiți din banii poporului. Aventurieri capabili de performanțe greu de egalat! Micimile lor - repetenți la materiile de bază, au pe mînă și la degetul mic legi și decizii vitale pentru soarta poporului, dar o țin din vacanță în vacanță. Cele douăsprezece luni ale anului se duc pe apa sîmbetei, în chiul, influență
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Războiul își desfășura micul său carnaval viril pe kilometri întregi, iar de acolo de unde stăteam ai fi putut crede că e un simulacru organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bătrâni, comuniști înrăiți, aveau o cruzime teribilă a replicii, te întrebau: ce mai faci?, știind că ești rău, că ești la pământ, dar acesta nu te înghite încă, te priveau cu ochi „suficienți”, termenul e al Maestrului, erau fericiți de micimea lor de aprozar, râdeau degeaba, căci unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fiindcă modalitatea de a privi organizarea politico-economică actuală a lumii generează, din păcate, cu bună știință sfârșitul concret al Ființei umane înseși prin amalgamul de strategii concrete de modificare a comportamentelor și atitudinii acesteia, strategii căutate cu lumânarea fix în micimea ochiului satanic vizibil zgâit din vârful piramidei oculte, căreia i se închină din șale, asiduu și dizgrațios, cu temenele până la pământ toți inșii cu aere conducătoare de dimensiune planetară... În plină globalizare postbelică impusă de atâta timp cu forța, viața
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
antiteza caracteristicile fiecărui animal necurat cu trăsăturile de caracter ce ar trebui să îl definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârlă, Petru Lascău ne spune: „Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otrava limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasa coada ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide... Nu se cade omului
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
o modalitate de a te împăca cu anumite aspecte personale care nu sunt plăcute celor din jur. Am devenit altruiști-grandomani pentru a plăcea altora, pentru a ne plăcea nouă înșine, pentru a ne auto-satisface poftele nepotrivite, pentru a ne bucura micimea sufletului, devenit egoist. Altruismul adevărat este însă altceva, el caracterizează moralitatea, interiorul dar și exteriorul, un mod prin care poți dovedi bunătatea unei inimi căreia îi pasă de ceea ce se întâmplă. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofică și
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
-l păstra lin, strălucitor și alb între brațele lui șerpuitoare. Nu m-am îndepărtat de oameni și nu o voi face. Abia acum cred că pot să-i văd așa cum sunt în toată splendoarea și-n același timp în toată micimea lor căutând, căutându-se neîncetat mai ales în areale mult prea strâmte pentru ceea ce visează să le cuprindă sufletele în plin salt spre cer sau hău, după alegerea fiecăruia. Sunt la fel ca ei toți, pentru că celulele mele dansează la
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
nu suntem suficienți de numeroși sau de puternici pentru a ne folosi de specificul nostru ca de un mândru drapel, pe care să-l urmăm? Sau poate pentru că nu suntem siguri pe noi? (Lipsa de siguranță de sine și nu micimea ne face să dorim pe cineva care să ne apere. Și alte popoare sunt mici, dar nu acceptă să fie dependente.” Cine sunt ortodocșii? Europenii din orient sau orientalii Europei? Ei se străduiesc să demonstreze cu îndârjire continuitatea glorioasă, greacă
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
multă milostivire după știința învățăturii Domnului vindecând patimile sufletelor pentru dobândirea sănătății și viețuirii în Iisus Hristos” . Iubirea adevărată și desăvârșită către Dumnezeu conduce inevitabil la smerenie, adică la prețuirea adevărată a maiestății dumnezeiești pe de o parte și la micimea omenească pe de alta . Smerenia constituie virtutea fundamentală a vieții duhovnicești și se definește ca o „comoară păzitoare a virtuților”. Constituie factorul necesar pentru împlinirea cu succes a misiunii de păstor-duhovnic . Sfântul Vasile subliniază în special darul blândeții și a
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
a Dumnezeului (Divinității sau Divinului) ce este parte din noi, a cunoașterii. Iubirea face ca toate acestea să fie vizibile, conștientizate. Fără ea suntem orbi, într-o lume construită asemenea unui clopot de sticlă, croită și definită de deșertăciuni și micime. Mi-aș fi dorit să fiu înțeleasă. Demersul meu, o smerită dăruire pentru semeni, venită firesc și din suflet, fără gând ascuns sau meschin. Voi merge mai departe, cu fruntea sus și sufletul curat, nelăsându-mă doborâtă de atitudini mercantile
CULTURA CU… OCHII IUBIRII de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368347_a_369676]
-
mita, șpaga, peșcheșul, „șperțul”, cum zicea poetul comemorat. Mulți spun că lui Adrian Păunescu nu i-a părut rău c-a murit... Chinuit (ca Hristos pe Cruce...) în ultimii 20 de ani de adversarii politici, dar și de „figuri” ale micimii intelectual-culturale, Adrian Păunescu a fost mai mult contestat decât apreciat la adevărata lui valoare. Vorbeam cu actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea despre regeasca dramă a marelui dispărut: triști, îmi mărturiseau că generosul suflet al Maestrului a plecat discret din fața
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
păcăli și amâna cu un „ștuc” de pâine și o cană de apă. Ce mă fac cu fenomene, corelări, asimilări, întrepătrunderi, absconse sau neînțelese gânduri care mă obsedează, îmi preocupă mintea și cărora tot le amân clarificarea? Și, tot în micimea gândurilor mele, sper să am certitudinea unui răspuns sigur care să suspende această continuă vâjâială de jumătăți de idei sau gânduri suspendate. Probabil că ele nu depind de osificarea, mărginirea șli neputința cuprinderilor mele spirituale, de aprofundare și explicare clară
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
Bucuria sa era contagioasă și o purtai îndelung cu tine. În altă ordine de idei, Părintele Benedict tăcea mult. La început, aveam cumva impresia că este din cauza mea, pentru faptul că sunt un intrus păcătos care tulbura comunicarea. Aveam sentimentul micimii mele, din toate punctele de vedere, dar și o stare de bucurie neînțeleasă și negraită. Mai târziu aveam să dau de mărturia unor persoane de a căror statură duhovnicească nu mă îndoiesc, dar care trăiau aproximativ aceleași sentimente și stări
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
ca destinul, ca lumea... Romanul Magdalenei Brătescu bucură și incită, te subjugă și te ridică deasupra lui, deasupra destinului, te face să înțelegi lucruri mai puțin posibil de înțeles, te încântă estetic, te face mai om, te descoperă și în micimile tale, de care uneori fugi... Totul cu o forță aparte, care vine la Magdalena Brătescu dintr-o cunoaștere profundă a vieții, dintr-o inteligență rarisimă, dintr-o mare sensibilitate și o cultură amplă și temeinică. Romanul cu titlul amintit se
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
dovedi... paternitatea. Deși am promis că nici măcar nu voi divulga numele celui care a luat-o, dacă îmi va fi înapoiată, acest lucru nu s-a întâmplat nici după 20 de ani. Nu o înapoiază din răutate, din invidie și micime sufletească. De la „Steaua roșie” la„Cuvântul liber” - Începând cu 1986, ați fost redactor la cotidianul „Steaua roșie”. Ce legătură exista între studiile dvs. muzicale și experiența jurnalistică dobândită până atunci, și „Steaua roșie”? - Niciuna, dacă facem abstracție de faptul că
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
David Thoreau, care a fost punctul de plecare a lui John Cage. Angelin Preljocaj a folosit înregistrarea „live” a piesei, în care râsul și aplauzele mulțimii milaneze sunt lipsit de valoare, se repetă obsesiv, îngrijorător de absurd, demonstrând „nimicul” sau „micimea” vieții noastre, absurdul ei, noncomunicarea în societate, dar coregraful are talentul pentru a o face accesibilă, prin dans, interiorului nostru sufletesc. John Cage (1912-1992) a fost compozitor, teoretician, scriitor și artist plastic american, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]