211 matches
-
de două ori pe zi ( de la 100 mg la 200 mg de două ori pe zi , pe cale orală , la pacienții cu greutatea corporală sub 40 kg ) - vezi pct . 4. 4 și 4. 5 . Durata tratamentului depinde de răspunsul clinic și micologic . Administrarea la vârstnici Nu este necesară reducerea dozelor ( vezi pct . 5. 2 ) . Administrarea la pacienții cu insuficiență renală Farmacocinetica voriconazolului administrat pe cale orală nu este modificată în cazul insuficienței renale . De aceea , nu este necesară ajustarea dozei orale la pacienții
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
cu 50 % de exemplu la 300 mg odată pe zi . În cazul în care tratamentul cu voriconazol este întrerupt trebuie continuat cu doza inițială de efavirenz ( vezi pct . 4. 4 și 4. 5 ) Durata tratamentului depinde de răspunsul clinic și micologic . Durata tratamentului cu forma intravenoasă nu trebuie să depășească 6 luni ( vezi pct . 5. 3 ) . Administrarea la vârstnici Nu este necesară reducerea dozelor ( vezi pct . 5. 2 ) . Administrarea la pacienții cu insuficiență renală La pacienții cu disfuncție renală moderată sau
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
cu 50 % de exemplu la 300 mg odată pe zi . În cazul în care tratamentul cu voriconazol este întrerupt trebuie continuat cu doza inițială de efavirenz ( vezi pct . 4. 4 și 4. 5 ) . Durata tratamentului depinde de răspunsul clinic și micologic . Administrarea la vârstnici Nu este necesară reducerea dozelor ( vezi pct . 5. 2 ) . Administrarea la pacienții cu insuficiență renală Farmacocinetica voriconazolului administrat pe cale orală nu este modificată în cazul insuficienței renale . De aceea , nu este necesară ajustarea dozei orale la pacienții
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
unul din cei 12 apostoli, s-a spânzurat de un soc, arbore pe care crește această ciupercă în formă de ureche. În Europa, ciuperca a fost studiată pentru calitățile ei medicinale începând din secolul al 17-lea. În multe cărți micologice folosite în prezent, de exemplu la Marcel Bon, Giacomo Bresadola sau Bruno Cetto, buretele tot mai este titulat "Hirneola auricula". "Deutsche Gesellschaft für Mykologie e. V." (Asociația Germană de Micologie) a desemnat "Auricularia auricula-judae" ciuperca anului 2017. poate fi confundată
Urechea lui Iuda () [Corola-website/Science/337646_a_338975]
-
pălărie fibroasă, pe când epitetul erubescens vine de la proprietatea sa de a se înroșii sub acțiunea vreunui factor extern (tăiere, apăsare, rupere). În multe descrieri italiene și franceze, numele dat de Bresadola mai este întrebuințat actual, vezi de exemplu: . În literatura micologică apar o serie de sinonime falsenu mai folosite: "Inocybe lateraria [[Adalbert Ricken|Ricken]]" este o specie proprie, iar terminologiile "Inocybe Rickenii" sau "Inocybe (Agaricus) trinii var. rubescens" ar avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
dintre pacienții din lotul de control extern . Totuși , acesta nu a fost un studiu randomizat , controlat , prospectiv și , de aceea , toate comparațiile cu grupul de control extern trebuie evaluate cu precauție . Tabel 3 . 45/ 107 ( 42 % ) 22/ 86 ( 26 % ) confirmate micologic . 1 A . fumigatus A . flavus A . terreus A . niger 34/ 76 12/ 29 10/ 19 4/ 14 3/ 5 ( 45 % ) ( 41 % ) ( 53 % ) ( 29 % ) ( 60 % ) 19/ 74 ( 26 % ) 12/ 34 ( 35 % ) 3/ 16 ( 19 % ) 2/ 13 ( 15 % ) 2/ 7 ( 29 % ) Specii
Ro_796 () [Corola-website/Science/291555_a_292884]
-
Ovidiu Constantinescu (n. 1933, Constanța - d. 23 ianuarie 2012, Uppsala) a fost un micolog român cunoscut în primul rând pentru lucrarea sa despre taxonomia ordinului "Peronosporales" din clasa "Oomycetes", precum în domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit o școală militară. El a intrat la Institutul de Biologie din București, care avea o mare tradiție micologică datorită activității
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit o școală militară. El a intrat la Institutul de Biologie din București, care avea o mare tradiție micologică datorită activității fondatorului Traian Săvulescu (1889-1963) și a soției sale, Alice. Ovidiu a avut relații foarte bune cu familia Săvulescu încă din anii săi ca student. Atât Traian, cât și Alice i-au fost profesori universitari și, de asemenea, mentori
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
organizarea bibliotecii private, imensă și foarte valoroasă. Relația a continuat de-a lungul anilor, când Ovidiu a avut o poziție de cercetător științific. Din anul 1970 Constantinescu a deținut pozițiile de asistent la Universitatea din București și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile sale de la aproximativ 36.000 de exemplare (cea mai mare parte rămase de la Traian Săvulescu) până la 128.000 de exemplare. De-a lungul anilor, Ierbarul BUCM a devenit unul dintre cei mai mari și cei mai
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
subcelulară, citologie și parazitologie, publicată la Editura Ceres din București în 1974, a fost "Metode și tehnici în micologie" scrisă în limba română. Deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă, a fost considerată cel mai bun studiu dedicat metodologiei micologice. El a fost foarte nemulțumit de situația politică din țara sa, din cauza presiunilor constante de a se înscrie în Partidul Comunist Român, și a decis să rămână în străinătate atât timp cât regimul Ceaușescu continua să se afle la putere. Nu s-
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
din cauza presiunilor constante de a se înscrie în Partidul Comunist Român, și a decis să rămână în străinătate atât timp cât regimul Ceaușescu continua să se afle la putere. Nu s-a mai întors în România după ce a participat la „Congresul Internațional Micologic” de la Exeter și a vizitat instituția "Voor Schimmelcultures Centraalbureau (CBS)" din Baarn. S-a întors mai târziu din cauza faptului că familia sa rămăsese în România, dar a plecat după scurt timp din nou în Olanda, unde a obținut o poziție
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
o practică medicală în Herimoncourt. În ciuda vieții sale umplute de termine ca doctor de țară, Quélet a găsit încă destul timp să urmărească interesul său pentru ciuperci, și, în anul 1855, el a fondat, împreună cu Giacomo Bresadola și alții, Asociația Micologică a Franței ("Sociéte Mycologique de France"), fiind ales primul președinte. În prima perioadă de micologie științifică, ale cărei temelii au fost puse de Christian Hendrik Persoon, Jean Baptiste François Pierre Bulliard, Jacob Christian Schäffer și mai ales de fondatorul sistematicii
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
dând acces laiului interesat și rămânând și de acea figura dominantă a școlii franceze de micologie. Cea mai celebră lucrare a lui (492 de pagini), scrisă în anul 1888, este tratatul "Flore mycologique de la France et des pays limitrophes" (Flora micologică din Franța și țările vecine), care a rămas, până in zilele noastre, o sursă-cheie de referință pentru persoane interesate de bureți polipori. Mai departe, Quélet a publicat de asemenea multe alte lucrări, identificând și denumind mai mult de 400 de
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
Rolland a dezvoltat o pasiune excesivă pentru matematică la o astfel de măsură, încât sănătatea lui a devenit foarte amenințată, că a fost obligat să-și ia o pauză forțată. După moartea tatălui, un prieten i-a făcut accesibile lucrările micologice ale lui Julius Vincenz von Krombholz, prin care a fost inițiat interesul lui în micologie. Renumitul savant Claude Casimir Gillet, cu care l-a legat o prietenie strânsă până la moartea acestuia, l-a îndrumat pe drumul spre cunoscător al acestei
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
farmacistul și renumitul micolog acestui timp, Émile Boudier (1828-1920), cei doi devenind repede prieteni. Trăind din veniturile sale, a făcut multe călătorii în străinătate, dar în Franța, niciodată nu a lipsit la un congres al "Société mycologique de France" (Societatea Micologică a Franței), a cărei președinte a fost din 1887 până în 1904. Mai departe a menținut o corespondență intensivă cu Philibert Riel (1862-1943, medic, botanist și fondator al „Societății Linnaeus” din Lyon), în principal despre excursiile făcute pentru studiul sau colectarea
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
22 august 1834, Zerbst - d. 7 iulie 1912, Hannoversch Münden) a fost un cleric protestant și pedagog precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm.. În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar ("Kurat") în Zerbst 1863-1877. În această funcție
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
onicomicoze totale distrofice. Obiectivul principal al tratamentului este eradicarea infecției, demonstrabilă microscopic și prin cultură. Este de menționat faptul că eradicarea infecției nu înseamnă întotdeauna revenirea aspectului normal al unghiei, deoarece aceasta poate fi distrofică anterior infecției. Rata de vindecare micologică este cu 30% mai bună decât rata de vindecare clinică, iar aceasta este în general sub 50%. Tratamentul pe cale generală este aproape întotdeauna mai eficient decâ tratamentul local (cu excepția unor cazuri rare de micoze superficiale albe). Nu se recomandă începerea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
mai bună decât rata de vindecare clinică, iar aceasta este în general sub 50%. Tratamentul pe cale generală este aproape întotdeauna mai eficient decâ tratamentul local (cu excepția unor cazuri rare de micoze superficiale albe). Nu se recomandă începerea tratamentului înainte de confirmarae micologică. Studiile efectuate au demonstrat faptul că terbenafina este superioară itroconazolului în onicomicozele dermatofiticeți de aceea va fi prima opțiune terapeutică, iar itroconazolul a doua (135). Terbenafina se administrează în doza de 250 mg/zi timp de 12 săpt în onicomicozele
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ar conține toxica giromitrină (ca și diverse soiuri de zbârciogi), ce este fapt. Un răspuns adecvat a venit de la profesorul dr. Siegmar Berndt, medic, toxicolog al "Deutsche Gesellschaft für Mykologie" (Societatea micologică germană) și director emeritat al clinici neurologice "Vinzenzkrankenhaus" din Paderborn. Citat (extras): „Spre deosebire de Gyromitra esculenta care conține foarte multă giromitrină și/sau produsul ei de degradare Mono-metil-hidrazină (MMH), ... în Helvella crispa s-au găsit doar urme de Giromitrină sau MMH
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
Pholiota mutabilis" (1871) și apoi de faimosul Lucien Quélet în "Dryophila mutabilis", de citit în cartea sa "Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium" (1886). Ciuperca a mai primit două denumiri care nu sau stabilit în literatura micologică: Lepiota caudicina (Gray, 1821) și Galerina mutabilis (P.D. Orton, 1960). Micologii Rolf Singer (1906-1994) și Alexander Hanchett Smith (1904-1986) au decis că cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propriu gen, anume "Kuehneromyces", în memoria omului
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
târziu. Opera vieții sale a fost realizată la Tammela, Finlanda, unde a făcut cercetări detaliate pe lângă împlinirea funcțiilor sale didactice ca profesor la institutul de agricultură. Karsten a participat numai într-o singură expediție pe Peninsula Kola. Lucrările de cercetare micologice și botanice ale lui Karsten însă au fost extensive, incluzând calitățile bureților atât macroscopice și microscopice, bazând în mare parte pe materialele colectate local la Tamella, dar a prelucrat de asemenea nenumărate probe colectate de alții, de exemplu în Siberia
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice în domeniul regional și național, în plus și publicarea mai multor articole investigative despre speciile finlandeze. Karsten a contribuit, de asemenea, cu un ierbar cu descrieri, "Exsiccati Fungii Fenniae" compus din exemplare în principal finlandeze și colectate de el însuși
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
contribuit, de asemenea, cu un ierbar cu descrieri, "Exsiccati Fungii Fenniae" compus din exemplare în principal finlandeze și colectate de el însuși. etter Adolf Karsten este considerat a fi părintele micologiei finlandeze. "Karstenia", revista internațională de micologie publicată de „Societatea Micologică Finlandeză”, este dedicată memoriei marelui om de știință. Aici genurile denumite de micolog: Aici soiuri denumite de micolog: Nu numai, că marele micolog a determinat foarte multe specii și genuri de ciuperci, el a fost de asemenea adesea oară onorat
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
tatăl său Thore Fries (1762-1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce avea să devină: un interesat pe tot parcursul vieții în ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi se cunoaște sub denumirea „Știința micologică”. Băiatul a urmărit mai întâi, din 1803, școala din Växjö apoi, din 1808, liceul tot acolo. Deja în 1810 a scris o primä micä lucrare despre flora din imprejurarea de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a cunoscut deja
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]